NVIDA GeForce 3D Vision – impresii la cald

La sfârşitul anului trecut am avut posibilitatea să particip la prezentarea tehnologiei GeForce 3D Vision de la Nvidia. Prin ea producătorul de plăci grafice doreşte să ofere o nouă perspectivă jocurilor şi să aducă în casele utilizatorilor o experienţă similară cu cea din cinematografele 3D. Aşa cum spuneam şi atunci, GeForce 3D Vision se bazează pe afişarea alternativă a cadrelor pentru fiecare ochi cu ajutorul unui monitor LCD sau al unui proiector cu rată de refresh de 120 Hz. Estomparea imaginii pentru fiecare ochi se face cu ajutorul unei perechi de ochelari stereoscopici. Ei sunt sincronizaţi prin intermediul unui emiţător infraroşu. De asemenea, pentru a se obţine efectul 3D, placa grafică face o analiză a fiecărui cadru şi crează o imagine distinctă pentru fiecare ochi. Frecvenţa de 120 Hz a monitorului asigură 60 de cadre pe secundă pentru fiecare ochi, o rată mai mult decât acceptabilă şi care nu are nicio legătură cu framerate-ul jocului.

Am avut posibilitatea să testez în voie timp de câteva ore un sistem dotat cu GeForce 3D Vision şi în continuare voi încerca să vă prezint impresiile pe care mi le-a lăsat. Aşa cum am mai spus, sunt necesare trei elemente pentru a obţine o imagine stereoscopică: un PC dotat cu o placă video Nvidia, un monitor cu rată de refresh de 120 Hz şi ochelarii speciali, sincronizaţi de un emiţător infraroşu. Monitorul folosit a fost Samsung 2233RZ cu diagonala de 22” şi rezoluţia de 1680×1050 de pixeli. Pe pagina oficială de la Nvidia se găseşte la Specificaţii lista cu monitoarele, proiectoarele şi plăcile video compatibile. Nu mică ne-a fost mirarea să descoperim că se pot folosi şi monitoare CRT mai vechi, însă cu rată de refresh mai mare de 100 Hz.

Ochelarii de la Nvidia au fost construiţi special pentru a putea fi folosiţi şi de cei care poartă ochelari de vedere. Ei sunt mai mari decât o pereche obişnuită şi au rama destul de lată. Bateria reîncărcabilă oferă o autonomie de până la 40 de ore, îndeajuns pentru a nu împiedica şedinţe lungi de gaming. Cum port o pereche de ochelari de vedere, am fost curios să văd cum se împacă cele două. Ele nu se potriveau perfect, însă combinaţia era acceptabilă. Se poate spune că, în general, jucătorii îşi vor putea folosi ochelarii de vedere în timpul sesiunilor de gaming, însă mai mult ca sigur vor exista şi excepţii.

Un alt lucru pe care l-am observat a fost că sincronizarea între ochelari şi modulul infraroşu nu trebuie să se facă în continuu. Am acoperit dispozitivul legat la calculator timp de mai multe secunde şi ochelarii au funcţionat în continuare fără probleme. Opacizarea alternativă a lentilelor face ca imaginea de pe ecran să se închidă puţin şi e posibil ca unii jucători să crească luminozitatea monitorului sau pe cea din joc.

Setările şi informaţiile legate de compatibilitatea cu anumite jocuri a tehnologiei Stereoscopic 3D sunt integrate în Nvidia Control Panel. Pentru fiecare titlu suportat sunt recomandate anumite setări pentru a obţine efectul de adâncime de câmp şi de cele mai multe ori trebuiesc dezactivate blur-ul, glow-ul şi fumul. Dacă ele nu au fost reţinute înainte de încărcarea jocului, cu ajutorul unei combinaţii de taste se poate obţine un overlay din placa video cu ele. Momentan nivelul de compabilitate între jocuri şi sistemul stereoscopic variază între Fair şi Excellent, însă pe viitor ar trebui să fie lansate jocuri care să suporte nativ această facilitate.

Deşi timpul de testare a fost limitat, am reuşit să rulez patru titluri din trei categorii distincte de jocuri. Deşi este mai vechi de trei ani, Age of Empires este unul din titulurile suportate de Nvidia Stereoscopic 3D. Perspectiva adusă unui astfel de RTS merită măcar încercată. Elementele de pe hartă şi unităţile parcă ieşeau din ecran. Profunzimea de câmp nu trebuia subliniată prin înceţoşarea zonelor îndepărtate. Nu am insistat prea mult asupra acestui joc deoarece eram interesat de comportamentul în FPS-uri al sistemului.

Următorul titlu pe care l-am testat a fost Call of Duty: World at War, un shooter plin de acţiune. Aici am avut parte de prima experienţă 3D cu adevărat impresionantă. Din păcate, tot aici m-am confruntat serios cu problema principală a sistemului: stresul la care sunt supuşi ochii şi creierul. Arma şi interfaţa grafică erau în primul plan, iar celelalte elemente grafie se situau în mai multe planuri ceva mai îndepărtate. Într-un anumit punct, imaginea se aplatiza. Deoarece nu toţi utilizatorii se pot acomoda uşor cu adâncimea de câmp, ea este variabilă şi poate fi modificată oricând în timpul jocului prin intermediul unei rotiţe de scroll de pe transmiţătorul infraroşu. La minim, elementele vizuale sunt aplatizate şi diferenţa faţă de imaginea normală este destul de mică. Acest mod însă este cel mai uşor de digerat. Atunci când adâncimea de câmp a fost setată la maxim, a trebuit să mă concentrez destul de mult pentru a putea percepe clar imaginea, iar mi-au obosit după câteva minute. Până la urmă m-am oprit la o setare medie a câmpului şi am reuşit să joc în continuu aproape o jumătate de oră.

Pasionat fiind de simulatoare auto, am fost foarte bucuros să pot testa pe GeForce 3D Vision jocul GRID. Aş putea spune că acest tip de titluri se potriveşte perfect cu sistemul de la Nvidia. Perspectiva oferită era excelentă, în mod special atunci când era folosită camera de la bordul maşinii şi cea de pe capotă. În final am încercat FPS-ul open world Far Cry 2. Puteţi observa în imagini diferenţa imaginile cu adâncime de câmp minimă şi maximă.

Concluziile pe care le pot trage în urma experienţei cu Nvidia GeForce 3D Vision nu sunt foarte uşor de sumarizat. Perspectiva pe care o aduce este destul de spectaculoasă şi sunt destule titluri în care lucrurile se schimbă radical atunci când îţi pui ochelarii stereoscopici. Se pot ajunge la momente în care să focalizezi în diferite planuri, exact la fel cum faci în viaţa reală. N-aş putea spune că această perspectivă 3D te ajută să te descurci mai bine în joc, ci doar îl face să arate mai bine şi mai realist, aducând profunzimea ce lipseşte unei imagini plane.

Lucrurile nu sunt însă roz până la capăt. Problemele pe care le-am întâlnit sunt de mai multe feluri. În primul rând, ca orice sistem de afişare 3D şi cel de la Nvidia oboseşte ochii şi creierul. Nu vreau să intru aici în detalii, însă puteţi citi aici un articol interesant şi la obiect. Eu personal am rezistat la mai bine de două ore de joacă, însă aceasta depinde de la persoană la persoană. Recunosc faptul că ochii s-au resimţit şi de mai multe ori aproape că au lăcrimat din cauza stresului la care erau supuşi, însă nu se poate vorbi despre vreo problemă majoră. Trebuie menţionat că monitorul afişează cadrele pentru fiecare ochi, însă creierul trebuie să se obişnuiacă să privească în adâncime pe o suprafaţă plană. Pe lângă aceasta, mi s-a întâmplat să fiu dezorientat de câteva ori în joc datorită elementelor 3D apropiate şi în acelaşi timp aveam senzaţia că într-un fel câmpul vizual (FOV) era mai îngust decât în mod normal.

În ceea ce priveşte calitatea imaginii, ea este puţin diminuată prin faptul că trebuiesc dezactivate unele efecte grafice în anumite jocuri. Totuşi, aceasta se va rezolva în viitor când titlurile vor fi create compatibile cu GeForce 3D Vision. Momentan diferenţa între cadrele pentru fiecare ochi este realizată de driverele video. Jocurile care vor apărea o vor avea implementată nativ. În ceea ce priveşte costurile sistemului, ele nu sunt mici, însă nici exagerat de mari. De pe site-ul Nvidia se poate comanda pachetul ce conţine monitorul Samsung 2233RZ şi ochelarii stereoscopici la preţul de 598 $. Separat, ochelarii costă 198 $.