Sony VAIO T 13, un Ultrabook elegant pentru clasa low-cost

Unul dintre producătorii celebri de laptopuri care nu a apărut la petrecerea Ultrabook a fost Sony, compania exprimându-şi astfel reticenţa faţă de noua iniţiativă Intel. Într-un final, aceştia au decis să sondeze noua piaţa a portabilelor puternice, subţiri, uşoare şi ceva mai accesibile, însă au făcut-o timid, cu o linie cu preţ redus: Vaio T.

Construcţie

Într-o lume a ultrabook-urilor, unde imaginaţia nu este mereu punctul forte al producătorilor, Vaio T 13 se remarcă prin designul bazat pe linii drepte şi omniprezenta nuanţă argintie. Construit în mare parte din material plastic acoperit cu o vopsea bazată pe pulberi metalice, Vaio T 13 foloseşte aluminiul pentru suprafaţa exterioară a capacului ecranului, masca tastaturii şi restpad. Părţile din material plastic sunt foarte bine rigidizate, însă sunt predispuse la zgârieturi. Imaginea de ansamblu a carcasei este una elegantă, la acest lucru contribuind bara cromată din zona balamalei capacului, sigla argintie Vaio de pe acesta şi îmbinarea bună a nuanţelor celor două materiale de bază.

Un detaliu interesant îl constituie cele două picioruşe de plastic amplasate pe rama argintie a balamalei, acestea având atât rol de protecţie cât şi de modificare a unghiului tastaturii atunci când deschiderea unghiului ecranului trece de 110 grade.

Cei care nu suportă portabilele cu carcase cu posibilităţi limitate sau nule de acces la componentele interne, practică din ce în ce mai des întâlnită odată cu goana după o siluetă subţire, vor fi mulţumiţi să descopere că Vaio T oferă acces rapid la baterie. Aceasta poate fi desfăcută cu o banală monedă, capetele şuruburilor fiind special concepute, sub ea regăsindu-se restul de capace şi şuruburi care permit explorarea zonei memoriei şi discului. Acest aspect scuză şi grosimea puţin cam mare de 17,8 milimetri, la limita superioară a specificaţiilor Intel pentru Ultrabook.

Sistemul de răcire este bine conceput – carcasa nu se încălzeşte decât în zona laterală stângă, touchpad-ul şi tastatura având în permanenţă temperaturile mediului ambiant. Din păcate, acesta nu este însă şi tăcut, ventilatorul fiind sesizabil de multe ori chiar în cursul unei utilizări nepretenţioase Office sau Internet şi devenind zgomotos în timpul rulării aplicaţiilor şi jocurilor 3D.

Dotări şi specificaţii

Sony a ales o gamă largă de dotări pentru Vaio T, chiar dacă unele alegeri nu sunt mereu în favoarea unui utilizator obişnuit. Portabilul oferă port Gigabit Ethernet, o alegere bună ţinând cont că alte modele Ultrabook mai ieftine se mulţumesc doar cu Fast Ethernet, card reader şi ieşire video HDMI. Spre bucuria utilizatorilor care folosesc portabilul în mediul profesional şi încă mai folosesc proiectoare sau monitoare vechi, Vaio T 13 oferă un port VGA. Pentru restul utilizatorilor, această alegere a adus sacrificarea unui port USB, Vaio T 13 oferind doar două porturi, din fericire bine spaţiate, unul singur fiind USB 3.0.

• Ecran: 13.3″, 1366 x 768 pixeli, iluminare LED
• CPU: Intel Core i3 2367M, 1,4GHz
• Chipset: Intel HM77
• GPU integrat: Intel HD Graphics 3000
• GPU dedicat: –
• RAM: 1 x 4GB DDR3 (nedetaşabil), 1 slot liber
• HDD: Hitachi HTS543232A, 8MB buffer, 5400rpm, 320GB
• SSD: Samsung MZMPC03, 32GB
• Unitate optică: –
• Reţea: Gigabit Ethernet, Wi-Fi 802.11 b/g/n MIMO
• Conectori: 1 * USB 2.0, 1*USB 3.0, HDMI, VGA, audio jack 3,5mm
• Altele: Bluetooth 4.0, webcam 1,3MP,
• Sistem de operare: Windows 7 Home Premium 64 bit
• Baterie: Li-Ion, 45Wh
• Dimensiuni: 323 x 226 x 178 mm
• Greutate: 1.6 kg

Tastatură şi touchpad

Este greu de înţeles cum o companie cu experienţa ca Sony poate face greşeli stupide în proiectarea tastaturii. Cu un design standard cu 82 de taste şi bloc de taste direcţionale separat, tastatură este suficient de tăcută, spaţioasă şi foarte rigidă. Din nefericire, cursa tastelor este mică, cam nesigură şi, aspectul cel mai deranjant, aceasta coboară tastele sub nivelul suprafeţei protectoare a tastaturii, ceea ce face ca degetele să se oprească uneori în rama metalică a acesteia. Mai mult, această spaţiere defectuoasă este inegală, mai mare spre centru şi mai mică spre margini, fapt care lasă o impresie neplăcută.

Touchpad-ul monobloc are o prestaţie bună, aderenţa fiind mică iar răspunsul precis. Singurele probleme sunt suprafaţa cam mică a acestuia şi comutatoarele celor două butoane care, deşi sunt tăcute, au o poziţionare stranie generatoare de probleme. Doar o treime din suprafaţă inferioara a touchpad-ului este alocată butonului drept, suprafaţa mare a butonului principal având zone în care apăsările nu au nici un efect – o sursă rapidă de frustrări.

Ecran şi sistem audio

Reducerile de costuri pentru obţinerea unui Ultrabook mai ieftin au afectat direct ecranul. Bazat pe un panou TN, acesta oferă culori bune şi un nivel de negru rezonabil, iluminarea LED oferind şi un bleeding neglijabil. Unghiurile de vizualizare sunt însă foarte slabe, panoul alterând culorile şi contrastul odată ce unghiul de vizualizare trece de 15-20 de grade, plus sau minus, în plan vertical, iar luminozitatea devine bună doar aproape de nivelul maxim. Suprafaţa protectoare este foarte lucioasă, ceea ce face un chin din utilizarea în lumina solară puternică, şi nici nu oferă o protecţie prea eficientă împotriva apăsărilor pe ecran.

Deşi minusculele difuzoare stereo amplasate frontal nu promiteau nimic bun, Vaio T are o prestaţie audio bună. Nivelul sonor al acestora este ridicat iar claritatea este neaşteptat de bună, singurele probleme fiind rezonanţa indusă de spaţiul gol al carcasei şi, evident, lipsa redării satisfăcătoare a frecvenţelor joase.

Performanţe şi autonomie

Cel mai mic membru al familiei Vaio T 13 foloseşte un procesor Intel Core i3, cei care doresc un spor de putere putând opta pentru variante mai puternice, dar şi mai scumpe, bazate pe Core i5 sau Core i7.

Cea de-a doua economie făcută de Sony, după ecran, este însă procesorul. Bazat pe generaţia anterioară Intel Core, Sandy Bridge, Vaio T nu poate scapă de senzaţia că oferă prea puţin pentru preţul cerut. Nu m-am putut plânge de performanţe în utilizarea office şi multimedia, însă faptul că Lenovo U310 oferă, la acelaşi preţ, un procesor mai rapid Core i5 din generaţia mai nouă Ivy Bridge care are uneori performanţe chiar duble este cam descurajant pentru un eventual cumpărător.

Generaţia bazată pe Ivy Bridge a început însă să fie disponibilă în Statele Unite, deci dacă sunteţi atraşi de acest model şi descurajaţi doar de platforma hardware, puteţi urmări apariţia acestora şi pe piaţa noastră.

PCMark 7 basic: 2396
PCMark Vantage 64 bit: 3971
3DMark Vantage (entry): 6007
3DMark Vantage (performance): 1236
Cinebench R11.5 OpenGL: 7,54 fps
Cinebench R11.5 CPU: 1,35 fps
Pornire Windows: 28 secunde
Pornire din stand-by: 2,3 secunde

Autonomia în timpul utilizării office a fost de 4 ore şi jumătate, luminozitatea fiind setată la 70 de procente, în timp ce redarea video s-a oprit după 4 ore şi 45 de minute.

Prestaţia combinaţiei HDD-SSD este bună, viteza medie de transfer susţinut fiind de 74MB/s iar timpul de acces de 18,6 milisecunde, remarcându-se totodată silenţiozitatea şi rapiditatea operaţiunilor de swap ale sistemului de operare şi pornirea rapidă din Stand-by.

Concluzie

Dacă sunteţi în căutarea unui Ultrabook accesibil şi arătos, Sony Vaio T 13 este una dintre alternativele demne de luat în seamă deoarece oferă o autonomie suficient de bună pentru gama accesibilă Ultrabook, o construcţie bună şi o varietate mare de conectori. În acelaşi timp însă, dacă ecranul modest poate fi trecut cu vederea deoarece nu putem avea aşteptări ridicate în această gamă de preţ, platforma Intel Core din generaţia anterioară şi tastatura slabă sunt două probleme peste care se trece cam greu.