Pentru cei care nu sunt familiari cu termenul, ultrabook este un laptop foarte subţire şi foarte uşor, care are la bază o arhitectură introdusă de Intel. Producătorul numărul unu de procesoare pentru PC a convins producătorii de laptopuri să îmbrăţişeze acest brand pentru a putea oferi utilizatorilor ultra-portabilul perfect. În viziunea Intel, ultrabook-ul oferă o combinaţie excelentă între portabilitate şi performanţă, exact ceea ce-şi doresc majoritatea clienţilor de la un laptop. Vom vedea în continuare cum ar trebui să arate un ultrabook în 2013.
Laptopul de mai jos nu este de vânzare. Este un engineering sample, adică un fel de concept, un dispozitiv creat pentru a demonstra o anumită tehnologie. În cazul de faţă, el este un concept cât se poate de funcţional. Intel a pus în el platforma sa de ultimă generaţie şi a lăsat loc pentru alte componente ce vor putea fi introduse de către fiecare producător de laptopuri în parte. Privit din anumite unghiuri, portabilul s-ar putea să nu fie atractiv. Finisajele au rămas în seama integratorilor. Din profil, acest ultrabook aduce destul de mult cu cele produse de Samsung. Din păcate, metalul nu se întâlneşte în construcţia carcasei.
La capitolul conectori, oferta este destul de limitată. În afară de două porturi USB 3.0, utilizatorul mai are acces doar la un jack audio şi o ieşire video mai puţin populară. Este vorba despre miniHDMI, conectorul fiind acoperit cu un capac de cauciuc. Tastatura, touchpad-ul şi difuzoarele sunt irelevante, ele putând fi modificate în voie de fiecare producător.
Intel ne arată aici ce-ar trebui să găsim într-un ultrabook de 13.3”. O rezoluţie de 1366×768 pixeli este ok pentru această dimensiune, însă cu siguranţă sunt destui utilizatori care vor mai multe informaţii afişate pe ecran. O rezoluţie full HD sună bine, dar în realitate poate fi dificilă pentru ochi. Soluţia optimă este rezoluţia de 1600×900 pixeli. Aş vrea să văd pe cât mai multe laptopuri această rezoluţie.
Ecranul acestui ultrabook de la Intel este acoperit în totalitate de o sticlă de protecţie. Ea poate integra un senzor sensibil la atingere, transformând ecranul într-unul tactil. Ştiu că părerile sunt împărţite în legătură cu utilitatea unui astfel de ecran pe un laptop. Indiferent de ceea ce cred unii utilizatori, laptopurile cu ecran touch vor apărea în mare număr pe piaţă în următoarele luni. Motivul se numeşte Windows 8. Microsoft a optimizat interfaţa sa pentru a putea fi uşor de manvrat cu degetul, aşa că producătorii de portabile nu se vor jena să introducă ecrane tactile.
Ultrabook-ul este dotat cu o platformă Ivy Bridge, lansată în această vară. Procesorul de tip ULV are o frecvenţă standard de 1,8 GHz, însă poate atinge 2,8 GHz când este folosit intens un singur nucleu. Vorbim aici de performanţe foarte bune pentru un utilizator de rând şi nu numai. În plus, consumul este mai eficient decât al generaţiei anterioare. Vom vedea asta la capitolul autonomie. Răcirea este o dificultate pentru producătorii de portabile, atunci când carcasa este foarte subţire.
În testele sintetice pentru sistemul de operare, prezenţa unui SSD Intel performant îşi spune cuvântul. Ultrabook-ul a punctat cu un scor de 46.257 în PCMark Vantage la testul HDD. Acesta a influenţat în mod direct şi scorul pentru productivitate. În termeni româneşti, laptopul zbârnâie în mediul office şi nu numai. Faptul că sistemul de operare porneşte la rece în mai puţin de 18 s este o altă performanţă demnă de notat.
PCMark Vantage 64 bit – 12.731 (Productivity – 17.894)
PCMark 7 Basic – 5.120
3DMark11 – P663
Cinebench R11.5 – 15,51 fps / 2,55 pts
Ultrabook-urile standard nu sunt portabile pentru jocuri. Este drept că placa video integrată în procesor a fost îmbunătăţită de Intel la platforma Ivy Bridge, însă ea nu permite utilizatorilor să ruleze decent jocuri de ultimă generaţie. O serie de titluri modeste vor putea fi rulate, cu menţiunea că portabilul se va încălzi destul de bine şi sistemul de răcire va fi foarte solicitat.
Bateria acestui ultrabook este una foarte generoasă. Combinată cu un procesor pe 22 nm, cu un profil de consum foarte economic, autonomia rezultată este impresionantă. Am obţinut 7-8 ore lucru în mediul office, folosind profilul de sistem Power Saver, cu luminozitatea ecranului redusă la 50% şi placa de reţea wireless activă. Aceasta nu este o autonomie specificată de producător, ci testată de noi în redacţie.
Ultrabook-ul de la Intel a evoluat în 2012. Alături de o platformă nouă, au apărut şi alte facilităţi, adaptate software-ului ce urmează a fi rulat pe portabil. Vom vedea în 2013 din ce în ce mai multe ultrabook-uri cu ecran tactil, cu rezoluţie mai mare de 1366×768 pixeli. Sperăm ca bateria mare din acest concept tehnologic să fie adoptată de cât mai mulţi producători. Utilizatorii aşteaptă de prea mult timp 7-8 ore de autonomie reală de la un astfel de ultra-portabil. Preţurile vor scădea, însă poate nu atât de repede şi de mult precum am vrea noi. SSD-urile se ieftinesc, iar experienţa producătorilor ar trebui să ajute şi ea scăderea costurilor de producţie. Nu ştiu ce cotă de piaţă vor avea ultrabook-urile în 2013 şi nici nu vreau să speculez. Cred însă că vor fi mai atractive decât modelele de anul acesta.