Apple iPhone – să cumpăr sau să nu cumpăr?

George Olteanu: dulce-amar (mai mult amar) – 6/10

iPhone. Apple iPhone. Cel mai tare telefon în 2007 pentru americani, invenţia anului conform Time.com, o mare dezamăgire în opinia mea.

Recunosc că am lăudat iPhone mai mult decât a fost cazul, dar asta până în momentul în care am reuşit să pun mâna pe el să-l butonez. După câteva minute, eram atât de încântat încât începusem deja să mă interesez de el, să caut oameni de legătură care să aducă iPhone din afară la un preţ sub cel de pe piaţa neagră din România.

Într-adevăr, animaţiile realizate excelent, interacţiunea dintre degete şi ecranul multi touch (derularea paginilor, zoom-ul pe fotografii, introducerea textelor cu precizie de ceas elveţian), mi-au cam sucit minţile.

Nu a trecut însă mult timp până când Apple iPhone “şi-a dat arama pe faţă”. Pozele realizate s-au înmulţit şi, normal, la un moment dat am dorit să le sortez după data la care au fost făcute. Dar cum? Meniul permite doar derularea pozelor într-un slide-show sau vizualizarea clasică. Şi încă o subtilitate, pe care doar proba practică o evidenţiază: a realiza un autoportret cu iPhone este ca şi cum ai încerca să te muşti de coate.

Ok, am zis apoi să trimit un mesaj. Ştiam că iPhone nu are MMS (foarte rău), dar cum e posibil ca textul introdus să nu poată fi selectat tot şi apoi şters? Singura variantă – ţii apăsat pe “backspace” până dispare tot textul.

Alte inconveniente sunt lipsa suportului JAVA, dependenţa de iTunes (fără acest soft stupid nu te poţi bucura de latura muzicală a iPhone-ului) şi imposibilitatea de a organiza conţinutul după bunul plac. Funcţiile cut, copy, paste nu există. Era să uit: tonurile de apel nu pot fi altele decât soneriile favorite ale lui Steve Jobs, nici vorbă să-ţi setezi vreun MP3 ca ringtone. Ar mai fi şi alte neajunsuri, dar prefer să mă opresc aici.

Părerea mea este că iPhone nu face banii, însă un aşa telefon de efect impresionează pe aproape oricine. Deci, dacă eşti fiţos sau fiţoasă, Apple iPhone este gadget-ul ce ţi se potriveşte de minune.

Liviu Mihai – o dezamăgire – 6/10

Nu, nu mi-a plăcut şi nu, nu o să-mi cumpăr iPhone. În cele câteva zile în care l-am avut la dispoziţie, mi s-a confirmat opinia conform căreia iPhone nu este altceva decât un telefon mediocru, umflat artificial de presa de peste ocean, acolo unde telefoanele Alcatel mai sunt considerate încă ultimul răcnet.

Nu o să-mi justific impresia proastă pe care mi-a lăsat-o iPhone prin exemple concrete. Sunt multe programe şi funcţii care lipsesc sau care nu se comportă aşa cum ar fi fost normal. O să scot însă în evidenţă aspectul care m-a deranjat cel mai mult. Este vorba de configurabilitatea redusă care, în unele cazuri, tinde chiar spre 0. Îmi place ca programele pe care le folosesc, fie ele de PC sau telefon, să-mi lase libertatea de a le configura pentru a se potrivi gusturilor şi obişnuinţelor mele de utilizare. Cele care se cred suficient de deştepte pentru a nu mai fi necesară o configurare ulterioară din partea mea, fac cunoştinţă de urgenţă cu funcţia uninstall a sistemului de operare.

Programatorii care au realizat aplicaţiile din iPhone au crezut probabil că, ceea ce au făcut ei este la superlativ şi nu mai e cazul să ofere alte opţiuni. Aşa se face că multe din programele care se regăsesc în iPhone trebuie să le utilizezi aşa cum sunt şi să accepţi setările default chiar dacă nu-ţi plac.

iPhone nu numai că nu este un smartphone, cel puţin în acest moment, dar este mult în urma chiar a telefoanelor non-smartphone. O comparaţie cu dispozitivele care au la bază Symbian sau Windows Mobile nu ar face decât să umple de ridicol telefonul celor de la Apple.

Aşa că subsemnatul îi transmite iPhone-ului un NU hotărât şi îi sfătuieşte pe cei care aşteaptă cu nerăbdare telefonul celor de la Apple să nu se lase influenţaţi de strategii de marketing, ci să-l încerce, dacă au posibilitatea, înainte să-l cumpere.