Scanarea creierului, o poartă către vizualizarea visurilor

Visul este cel mai intim refugiu ale subconştientului uman, însă un grup de cercetători japonezi a publicat în revista Science un studiu care descrie o metodologie care le permite să arunce o privire asupra activităţii creierului uman în timpul somnului. Din fericire, nu este vorba de vizualizare reală a imaginilor create de creier, ci doar de o potrivire a unor activităţi cerebrale cu nişte şabloane analizate manual.

Studiul a fost desfăşurat în cadrul ATR Computational Neuroscience Laboratories cu ajutorul celor de la  Nara Institute of Science and Technology şi National Institute of Information and Communications Technology. Pornind de la un tip particular al imagisticii cu rezonanţă magnetică (MRI), mai precis de la analiza activităţii cerebrale pe baza fluxului sanguin (fMRI), cercetătorii au încercat să descopere şabloane ale activităţii cerebrale pe care să le poată asocia cu imaginile apărute în vis.

Pentru acest studiu, cercetătorii japonezi au utilizat trei subiecţi. Imediat ce activitatea cerebrală a acestora indica alunecarea în lumea visurilor, aceştia erau treziţi şi rugaţi să dezvăluie ce anume visau. Repetată de câte 200 de ori, această procedură le-a permis savanţilor să creeze o bază de date cu obiecte, care au putut fi grupate în categorii mai largi. Partea a doua a experimentului a implicat analiza activităţii creierului pacienţilor în timp ce aceştia erau treji şi priveau imagini care înfăţişau diferite obiecte.

Coroborând cele două părţi ale experimentului, cercetătorii au pus la punct o metodologie care le-a permis să ghicească ce visează subiecţii cu o precizie de 60 de procente. Conform declaraţiilor, metoda este însă generică, un exemplu concludent fiind cel al detectării corectă a apariţiei în vis a unei persoane, dar a imposibilităţii identificării acesteia.

Pe viitor, cercetătorii intenţionează să analizeze creierul subiecţilor în faze mai profunde ale somnului, încercând să detecteze nu doar imagini, ci şi emoţii, acţiuni, sunete sau mirosuri, ceea ce ar permite crearea unei imagini mai cuprinzătoare a universului visat. Deoarece această metodologie se bazează pe fluctuaţiile activităţii cerebrală, fiecare analiză va putea fi făcută însă doar pe pacientul original deoarece aceste date sunt nerepetabile. Dacă apariţia unei maşini universale pentru cititul visurilor nu va deveni realitate prea curând, tehnologia japonezilor va putea fi folosită însă în scop terapeutic pentru înregistrarea şi analiza visurilor pacienţilor cu probleme.