Google vrea să “te strâmbi” în faţa telefonului pentru o autentificare mai sigură

Încercând să găsească noi modalităţi pentru a îmbunătăţi securitatea funcţiei Face Unlock, responsabil cu autentificarea vizuală a utilizatorilor la fiecare folosire a telefonului sau tabletei cu Android, inginerii Google au descoperit că pot reduce substanţial riscul ca sistemul să poată fi păcălit dacă mecanismul de autentificare ia în considerare mişcări sau gesturi predefinite, cum ar fi ridicarea unei sprâncene sau încruntarea frunţii.

Studiul în urma căruia Google a înaintat deja o aplicaţie pentru brevet, prevede ca sistemul Face Unlock să folosească în procesul de autentificare şi o secvenţă cu mişcări ale feţei, care împreună cu aspectul vizual să constituie un mecanism de autentificare în doi paşi, fără de care dispozitivul să nu poată fi deblocat. Procesul prevede ca dispozitivul să compare două sau mai multe cadre filmate de camera frontală pentru a identifica gestul corect, precum şi analizarea altor cadre pentru a stabili că în câmpul vizual să află într-adevăr o persoană reală.

În varianta iniţială, sistemul Face Unlock prelua un singur cadru, comparând faţa celui aflat în faţa dispozitivului cu imaginea de referinţă păstrată în memoria dispozitivului. Mecanismul de autentificare însă putea fi păcălit extrem de uşor, prezentând în faţa camerei o fotografie conţinând chipul utilizatorului legitim.

În versiunea actualizată, specialiştii Google au adăugat o etapă suplimentară în procesul de identificare, ce urmăreşte dacă subiectul aflat în faţa camerei este o persoană reală monitorizând clipirea ochilor şi alte mişcări subtile. Din păcate şi acest sistem poate fi păcălit dacă în loc de o poză statică furnizăm o serie de imagini alterate pentru a simula mişcările feţei.

Pentru viitor, noul brevet Google prevede complementarea funcţiei Face Unlock cu un sistem de telemetrie 3D, capabil să cartografieze conturul feţei cu ajutorul unui set de senzori laser încorporaţi în dispozitiv. O soluţie mai puţin costisitoare ar putea fi ţintirea unor fascicule cu lumină de culori diferite în ochii utilizatorului, interpretând apoi reflexiile apărute pentru a stabili dacă în faţa camerei se află într-adevăr o persoană reală, înainte de trece la etapa de autentificare vizuală şi interpretarea expresiilor feţei.