Sunt sigur că mulţi dintre cititorii noştri sunt familiari cu modulul NFC. Dacă nu l-aţi folosit până acum, măcar aţi auzit despre el. El este prezent în multe smartphone-uri de pe piaţă şi a ajuns să fie folosit într-o serie întreagă de aplicaţii. Aş vrea să ne uităm în continuare la câteva dintre ele pentru a înţelege de ce această tehnologie ne poate ajuta mai mult decât credem. Acest articol se adresează celor ce nu au avut posibilitatea să se joace cu funcţiile modulului. Dacă sunteţi interesaţi de un viitor smartphone cu NFC sau nu ştiţi ce-aţi putea face cu actualul, citiţi în continuare.
NFC (near field communication) este o tehnologie ce are la bază binecunoscutul RFID (radio-frequency identification). Acestea din urmă sunt cipuri pasive, implementate în diferite obiecte, ce se activează atunci când trec printr-un câmp electromagmentic. La activare, ele transmit pe o distanţă foarte scurtă o anumită informaţie. NFC funcţionează în ambele sensuri. Modulul integrat în telefoane mobile poate să citească şi să trimită informaţii în acelaşi timp, de la o distanţă de câţiva centimetri. GSM Association a standardizat implementarea modulului NFC în telefoane mobile, însă nu toţi producătorii aderă la aceste standarde.
Din punct de vedere constructiv, cipurile NFC sunt integrate în capacul din plastic sau policarbonat al unui smartphone. Acesta este un detaliu destul de important, deoarece o carcasă metalică ar bloca semnalul. Dacă sunteţi interesaţi de un smartphone metalic, este foarte posibil ca acesta să nu aibă un modul NFC în carcasă. Puteţi găsi aici o listă actualizată cu terminalele ce dispun de un modul NFC. Unul dintre producătorii majori ce nu a adoptat modulul NFC este Apple. Cei ce doresc această facilitate, pentru diverse aplicaţii, sunt obligaţi să recurgă la o carcasă specială pentru iPhone.
Aceasta este una din cele mai simple şi utile aplicaţii pentru modulul NFC. Dacă aţi conectat vreodată două telefoane prin intermediul Bluetooth, ştiţi ce frustrantă poate fi experienţa. Ei bine, prin intermediul modulului NFC, sincronizarea se poate face în doar câteva secunde. Telefoanele se văd imediat între ele şi nu mai trebuie să introduceţi acele coduri de securitate. Şi cum principalul motiv pentru care sincronizezi telefoanele este ca să trimiţi poze sau clipuri, Google a introdus funcţia Google Beam. Pur şi simplu selectezi imaginea din galerie, alegi s-o trimiţi prin Beam şi apropii cele două telefoane. Modulul NFC permite conectarea rapidă prin Bluetooth şi apoi imaginea este trimisă. Ţineţi cont că transferul efectiv se face prin interfaţa Bluetooth.
Aceeaşi conectare rapidă este posibilă pentru căşti sau boxe cu suport Bluetooth. Nu te mai deranjezi să le pui în pairing mode, să le cauţi în lista de dispozitive din telefon şi să introduci coduri de securitate. Le atingi în zona simbolului NFC şi modulul acesta intermediază conexiunea iniţială. La fel se poate face şi cu dispozitive cu modul WiFi. Spre exemplu, camerele foto pentru smartphone Sony QX10 şi QX100 transmit informaţiile prin reţea wireless. Pentru a le conecta la un smartphone fără NFC, utilizatorul trebuie să activeze modulul wireless, să recunoască reţeaua camerei, să introducă o parola foarte complicată şi apoi să lanseze aplicaţia cu care este controlată camera. Modulul NFC face toate acestea, pornind în acelaşi timp şi camera QX10.
Unele router-e permit conectarea rapidă a unui smartphone prin NFC. Utilizatorul nu mai trebuie să se streseze cu aflarea SSID-ului sau parolei. Din ce în ce mai multe aparate foto vin acum cu modul WiFi şi modul NFC. Ele facilitează conectarea la o tabletă sau un smartphone şi transferul rapid al imaginilor sau controlul aparatului foto.
Modulul NFC vă transformă smartphone-ul într-un portofel virtual. Nu va mai fi nevoie să aveţi la voi cardurile bancare. Informaţiile lor vor fi încărcate într-o aplicaţie securizată din smartphone, iar un sistem nou de POS-uri fără contact le va citi doar cu acordul dumneavoastră. Transferul scurt de date va fi intermediat de modulul NFC. La ora actuală există mai multe servicii ce oferă aceste facilităţi, inclusiv în ţara noastră. Unul din ele este Google Wallet. Din ce în ce mai multe bănci din lumea întreagă încheie parteneriate cu diverse companii pentru implementarea unor astfel de servicii.
În Bucureşti, sistemul de plată prin portofel electronic al călătoriilor pentru transportul în comun are la bază standarul RFID. Accesul la metrou se poate face cu plata directă de pe un card bancar cu un astfel de cip. Un singur pas mai este necesar pentru a implementa plata călătoriei cu smartphone-ul. În Spania, Vodafone a introdus serviciul SmartPass, ce facilitează utilizatorului plăţi cu telefonul mobil, folosind un cont de card preplătit, emis sub licenţă VISA. În viitor, această aplicaţie ar putea ajunge şi în ţara noastră, unde mai multe bănci locale vor permite înregistrarea cardurilor proprii pentru plăţi rapide.
Ca şi participant la ultimele două ediţii ale târgului Mobile World Congress de la Barcelona, am avut posibilitatea să testez tehnologia NFC pentru sisteme de identificare. În mod normal, accesul în incinta târgului se făcea cu ajutorul unui ecuson şi al unui act de identificare. În funcţie de cât era de aglomerate porţile de intrare, această verificare în doi paşi putea să dureze destul de mult. Exista însă o alternativă. Dacă foloseai smartphone-ul cu NFC şi o aplicaţie specială, puteai să intri cu o verificare mai simplă. Atunci când apropiai telefonul de un aparat de citire, agenţii de securitate de la poartă putea vedea imediat poza ta şi informaţiile de identificare. Totul dura mai puţin de 10 s pentru fiecare persoană, graţie tehnologiei NFC.
Iniţial, modulele RFID au fost folosite pentru aceste aplicaţii, însă standardul nu suportă criptarea conexiunii. Telefoanele cu NFC ar putea fi folosite astfel pentru accesul în instituţii sau în anumite încăperi. De asemenea, aplicaţiile de pe PC vor putea fi folosite doar dacă utilizatorul va apropia telefonul mobil de modulul NFC al portabilului. Aşa cum poate aţi văzut deja, unui producători de laptopuri au implementat această facilitate.
Unii producători de telefoane mobile oferă în pachet una sau mai multe etichete NFC. Aşa cum am văzut mai sus în cazul camerelor foto de la Sony, aceste etichete pot activa automat o serie întreagă de setări, aplicaţii şi facilităţi pe telefonul mobil. Spre exemplu, atunci când ajungeţi la serviciu, treceţi telefonul peste o etichetă aflată pe birou. Ea va activa profilul vibraţii, va dezactiva modulul 3G şi-l va porni pe cel WiFi. O etichetă similară, cu alte funcţii, poate fi amplasată în maşină sau pe biroul de acasă. Printre funcţiil ce pot fi activate de o etichetă NFC se numără crearea unui SMS şi trimiterea lui către unul sau mai multe contacte, lansarea unei aplicaţii, schimbarea unei setări a telefonului şi accesarea unei pagini web.
Am încercat să trecem în revistă cele mai importante aplicaţii ale tehnologiei NFC. După cum puteţi vedea, ea poate uşura şi facilita multe din activităţile noastre zilnice legate de telefonul mobil. De la conectarea unui headset fără fir şi până la plata fără portofel sau card, numărul aplicaţiilor este în continuă creştere. Ne aşteptăm ca anul acesta să vedem mai multe smartphone-uri cu NFC şi mai multe servicii ce suportă acest standard.