Sistemul GPS a ajuns să fie standardul pentru localizare pentru foarte multe aplicaţii, fie ele militare sau civile. De la ghidarea unui tanc şi până la căutarea celui mai apropiat restaurant, sistemul oferă o soluţie de localizare accesibilă şi relativ precisă. Ea este suficientă, cel puţin pentru aplicaţiile civile, iar îmbunătăţirea sistemului cu noi sateliţi va fi apreciată. Marelele dezavantaj îl reprezintă nevoia unei unde directe faţă de sateliţii de poziţionare. Dacă ai intrat într-o clădire sau te afli sub apă, sistemul GPS este inutil. Armata britanică vrea să rezolve această problemă cu ajutorul busolei cuantice. Ea ar trebui să fie folosită îniţial în submarinele atomice, submarine ce pot naviga zile sau chiar săptămâni fără a ieşi la suprafaţă.
Metoda folosită până acum pentru estimarea locaţiei unui submarin implica măsurători inerţiale, realizate de mai multe accelerometre. Nava poate fi însă afectată şi de curenţii oceanici, iar precizia acestor sisteme poate fi foarte slabă. Busola cuantică nu foloseşte însă accelerometre. O descoperire premiată cu premiul Nobel în 1997 a arătat faptul atomii răciţi cu ajutorul laserelor până aproape de zero absolut sunt foarte sensibili la câmpul magnetic şi gravitaţional al Pământului. Această descoperire pusă în practică poate ajuta la obţinerea unor informaţii mult mai precise despre mişcarea unui obiect.
Prototipul unei astfel de busole cuantice este suficient de mare la ora actuală pentru a fi folosit doar în aplicaţii speciale. Trei cuti dreptunghiulare cu lungimea de aproximativ un metru sunt amplasate în aşa fel încât să înregistreze mişcarea pe trei axe. În fiecare cutie se găsesc mai multe lasere ce răcesc o aglomerare de atomi de rubidiu. Dacă sistemul va putea fi miniaturizat suficient de mult, în timp el ar putea ajunge şi în dispozitive de mici dimensiuni, cum ar fi telefoanele mobile.