Compania Huawei a fost cunoscută multă vreme pentru terminalele sale din gamele inferioare, disponibile uneori şi în ofertele operatorilor cu denumiri modificate, însă chinezii au început ulterior să ţintească mai sus cu modelele din gamele Ascend P, Ascend D sau Ascend Mate. În condiţiile în care cumpărătorii se reorientează către produsele mai ieftine, compania nu poate uita de cei care caută un telefon cu un preţ mai accesibil dar totodată suficient de bun, iar noul Ascend G630 este un model menit să satisfacă această cerere.
Dacă veţi avea nevoie vreodată de o imagine cu un telefon Android generic pentru ilustrarea unui montaj grafic, Huawei Ascend G630 îşi poate asuma fără nici o problemă acest rol deoarece chiar aşa arată. Designul adoptat de producător este unul simplu si banal, acesta neremarcându-se prin nici un element mai deosebit care ar putea fi considerat caracteristic.
Partea frontală este acoperită integrat de un strat protector de sticlă şi găzduieşte doar ecranul, butoanele capacitive fără iluminare, camera frontală, micul LED pentru semnalizare şi casca telefonică. Această suprafaţă de sticlă este înconjurată de o ramă subţire din material plastic lucios, uşoara proeminenţă a acesteia protejând ecranul de contactul direct cu suprafeţele pe care l-am putea aşeza.
Restul carcasei, adică marginile şi partea din spate, sunt acoperite de un capac detaşabil fabricat dintr-un material plastic mat cu o rugozitate fină cauciucată. Această parte a carcasei are laturi tăiate drept şi muchii proeminente la îmbinarea cu zona posterioară, partea din spate fiind perfect plată în cea mai mare parte şi având doar o curbură uşoară către margini. Capacul este gros şi rigid, sistemul său de ancorare fiind suficient de ferm pentru a-l ţine perfect închis, dar şi suficient de elastic pentru a permite desfacerea rapidă fără bătăi de cap.
Componentele interne sunt protejate de o carcasă din material plastic dur, capacul detaşabil extern fiind doar un înveliş menit să dea formă telefonului şi să găzduiască cele trei butoane pentru control. În interior găsim un slot Micro SD şi locaşul cartelei SIM. După cum se observă, locaşul pentru cartela SIM este însoţit de o componentă identică, obturată în cazul de faţă. Acest lucru ne sugerează că Ascend G630 are sau va avea şi o versiune Dual SIM, însă nu avem nici o informaţie despre aceasta în acest moment. Deşi capacul detaşabil ne-ar putea sugera altceva, bateria este fixată de placa de bază şi, din păcate, nu poate fi înlăturată fără pierderea garanţiei.
Nivelul detaliilor exterioare este redus la minimum. Partea inferioară a carcasei oferă un conector Micro USB şi perforaţia microfonului principal, marginea din dreapta oferă cele trei butoane pentru volum şi Power/Lock, iar marginea superioară găzduieşte doar conectorul audio. Partea posterioară oferă, dincolo de camera şi LED-ul bliţului, duza mică a difuzorului extern şi perforaţia microfonului secundar.
Cam Insipid din punct de vedere estetic, Ascend G630 este în schimb bine construit. Carcasa este foarte rigidă şi nu are zone care scârţâie sau pot fi torsionate, chiar şi amplul capac detaşabil fiind lipsit de acea neplăcută rezonanţă care ne spune că în spatele lui există un spaţiu gol. Materialele constructive sunt banale, însă bine alese: rama subţire din material plastic lucios nu este ţipătoare, iar materialul mat al capacului oferă o protecţie bună la amprente şi mizerie.
Aspectele deranjante sunt greutatea puţin cam mare şi marginile drepte ale carcasei, aspecte care-l fac destul de incomod în anumite situaţii. Ţinând cont că vorbim totuşi de un terminal cu un preţ de 830 de lei, aceste deficienţe probabil că pot fi trecute însă cu vederea.
Ecranul este o surpriză plăcută pentru un terminal din această gamă de preţ. Acesta are o diagonală de 5” şi o rezoluţie de 1280 x 720 pixeli, densitatea de 293 ppi fiind suficient de ridicată pentru a oferi o imagine clară fără aliasing deranjant. Panoul IPS folosit de Huawei are o calitate neaşteptat de bună: luminozitatea maximă nu este prea ridicată, însă culorile sunt frumoase şi au o acurateţe suficient de ridicată, nivelul de negru este bun iar contrastul este ridicat. Tratamentul oleofobic este eficient, o veste bună pentru cei care ştiu că murdăresc repede ecranul cu grăsimea sudoripară, însă vizibilitatea în lumina solară directă este mediocră.
Huawei Ascend G630 foloseşte un procesor din seria Snapdragon 200, segmentul inferior al ofertei curente Qualcomm. Cipul MSM8212 oferă patru nuclee ARM Cortex-A7 cu o frecvenţă de 1,2 GHz, la fel ca modelele mai mici din gama imediat superioară Snapdragon 400, iar comportamentul este similar celui remarcat în cazul acestora. Software-ul bine optimizat şi rezoluţia HD permit telefonului Huawei să ofere o performanţă suficient de bună pentru utilizarea aplicaţiilor uzuale.
Procesorul grafic Adreno 302 nu este însă tot atât de puternic ca modelul Adreno 305, care este folosit de toată gama Snapdragon 400. Dacă ţinem însă cont de segmentul de preţ vizat, performanţele 3D sunt suficient de bune. Jocuri precum Temple Run 2 au funcţionat fără probleme, iar Real Racing 3 (versiunea de ~450 MB pentru terminale cu putere scăzută) a avut un număr de cadre pe secundă suficient de ridicat pentru a oferi o experienţă competitivă. Singura lacună vizibilă este puterea scăzută a procesorul video aferent acestui nucleu grafic, acesta permiţând captura sau redarea video doar la rezoluţie 720p.
Dacă ecranul este foarte bun iar procesorul şi memoria RAM de 1 Gb oferă un confort în utilizare suficient de ridicat, alegerea şi modul de utilizare a memoriei interne sunt dezamăgitoare. Huawei Ascend G630 foloseşte o memorie NAND cu o capacitate de 4 GB, din care mai bine de 2 GB sunt ocupaţi de sistemul de operare şi alte partiţii de sistem. Utilizatorul mai are la dispoziţie circa 1,9GB, care sunt împărţiţi aproape egal între partiţia /Data pentru aplicaţii şi /Storage pentru fişierele utilizatorului: 1 GB, respectiv 900 MB.
Utilizatorii vor constata destul de repede că spaţiul de stocare de 1 GB este insuficient pentru instalarea tuturor aplicaţiilor dorite, eu lovindu-mă de limita acestuia chiar în prima oră de utilizare, în timp ce încă instalam produsele software pe care le folosesc pe toate telefoanele mobile testate. Software-ul oferă posibilitatea instalării aplicaţiilor direct pe card, însă această soluţie este primitivă şi nedemnă de un terminal din 2014, fie el şi cu preţ scăzut.
Autonomia oferită de bateria cu o capacitate de 2000 mAh nu este deloc impresionantă. Deşi capacitatea acesteia este destul de mare şi procesorul este unul cu consum redus fabricat într-un proces pe 28 de nanometri, Huawei Ascend G630 a trecut arareori de 24 de ore de autonomie, în condiţiile în care conexiunile 3G şi Wi-Fi au fost folosite câte 8 ore pe zi, regimul de utilizare a fost unul mediu cu circa 3 ore de Screen Time, iar serviciile push au fost active pentru email, calendar, agendă, contacte, Facebook, Twitter şi Skype.
Deşi este un telefon abia ajuns pe piaţă, Huawei Ascend G630 foloseşte versiunea 4.3 a sistemului de operare Android. Peste acest, Huawei a implementat o versiune Lite a cunoscutei sale interfeţe Emotion UI 2.0, această cură de slăbire aducând performanţe software bune.
Cei care au mai folosit telefoane Huawei probabil că sunt deja obişnuiţi cu mediul grafic oferit de producător deoarece acesta nu aproape nimic în plus faţă de ceea ce am văzut la modelele Ascend P6 sau Ascend Mate. Pentru cei nefamiliarizaţi cu acesta, Emotion UI este un mediu grafic simplificat care renunţă la clasica listă a aplicaţiilor din Android în favoarea unui mediu cu scurtături plasate direct pe Home Screen şi o listă consistentă de opţiuni auxiliare.
Printre particularităţi acestei interfeţe se numără un Notification Area care poate fi particularizat după dorinţă, un meniu Settings care oferă şi un mod de lucru simplificat, suport pentru teme de interfaţă, un mod de lucru simplificat cu butoane mari şi un meniu rapid pentru schimbarea profilurilor de utilizare.
La fel ca în cazul mai noii interfeţe Emotion UI 2.3, care este implementată pe noul Ascend P7, toate opţiunile speciale oferite de producător sunt comasate în cadrul aplicaţiei Phone Manager. Această aplicaţie cuprinde un instrument pentru curăţarea sistemul de rămăşiţe inutile, Do Not Disturb programabil, un filtru pentru blocarea mesajelor sau apelurilor, managementul aplicaţiilor care pornesc odată cu sistemul de operare, controlul accesului la Notification Area şi un modul pentru vizualizarea traficului generat de aplicaţii.
Modul de telefonie are o prestaţie mulţumitoare, fără să se remarce însă prin ceva deosebit. Casca telefonică are un volum suficient de ridicat şi o fidelitate modestă, în timp ce microfoanele au fidelitate bună şi noise cancellation eficient. Difuzorul extern are o fidelitate destul de bună, în special în spectrul mediilor, deci şi al vocii umane, însă volumul nu este prea ridicat. Deşi difuzorul este amplasat pe partea perfect plată a capacului posterior, o poziţionare care a adus cu sine probleme cu atenuarea sunetului în cazul altor telefoane, carcasa lui Ascend G630 funcţionează suficient de bine ca o cameră de rezonanţă pentru a nu pierde prea mult din volum.
Camera foto de pe Ascend G630 foloseşte un senzor cu rezoluţia de 8 MP, parametrii optici ai obiectivului fiind însă necunoscuţi deoarece producătorul nu îi specifică şi nici nu sunt trecuţi în EXIF. Deşi nu promite prea multe, camera foto este însă destul de bună ţinând cont de clasa din care face terminalul.
Captura foto se remarcă prin nivelul bun al detaliilor, culorile puternice (uneori cam prea saturate) şi contrastul ridicat. După cum era de aşteptat, dinamica senzorului nu este prea grozavă. Nivelul de zgomot nu este deranjant, însă filtrarea acestuia se soldează cu pierderea detaliilor foarte fine. Un neajuns enervant este modul defectuos de măsurare a expunerii deoarece telefonul are tendinţa în anumite situaţii să subexpună sau supraexpună fără un motiv justificat, acest comportament necesitând verificarea atentă a pozelor şi ajustarea ulterioară manuală. Performanţa în lumină scăzută este slabă, camera capturând imagini zgomotoase şi având probleme cu focalizarea.
Modurile de lucru includ captura în rafală (10 cadre în 5 secunde), un HDR cam prea agresiv, Panorama şi declanşarea vocală a camerei. Opţiunile pentru captură includ controale pentru expunere, ISO, white balance, saturaţie, contrast şi luminozitate, la care se adaugă un editor foto competent care oferă şi opţiuni mai avansate, cum ar fi controlul curbelor de culoare sau ajustări pentru umbre.
Captura video este însă dezamăgitoare. Făcută la o rezoluţie maximă de 1280 x 720 pixeli, aceasta are un număr stabil de cadre pe secundă şi un sunet bun, însă nivelul de detalii este mediocru, culorile sunt exagerat de saturate, contrastul este prea puternic iar artefactele de compresie sunt vizibile şi deranjante.
Telefoane din gama ieftină reuşesc arareori să ofere o redare audio mulţumitoare, însă Ascend G630 este una dintre excepţii. Amplificatorul audio folosit nu este produs performant, remarcându-se fidelitatea modestă şi nivelul nesatisfăcător al înaltelor, însă sunetul redat de acesta nu are distorsiuni deranjante, nu sună artificial şi oferă o redare bună în gama frecvenţelor joase şi medii.
Parametrii audio se pot ajusta parţial cu ajutorul egalizatorului cu 5 benzi, corectându-se astfel lipsa înaltelor, însă controlul dinamic al saturaţiei, care intră în funcţiune odată cu activarea rutinelor de egalizare, va reduce semnificativ volumul. Huawei nu o inclus nici un player audio, mulţumindu-se să ofere doar banalul Google Play Music, cu toate opţiunile lui cunoscute: galerii media pentru artist, album, piese muzicale sau genuri, căutare, liste de redare, coadă de aşteptare şi cam atât.
Redarea video este mult mai puţin impresionantă, atât din punct de vedere hardware cât şi software. Nu există nici o aplicaţie pentru redare video, fişierele putând fi accesare şi vizionate doar din Gallery, iar suportul pentru codec-uri este extrem de slab. Nu doar că procesorul limitează redarea fişierelor la o rezoluţie maximă 720p, însă Gallery are probleme cu redarea unor fişiere banale precum H.264 la 8 Mbps în MKV sau DivX/XviD, ceea ce înseamnă că va trebuie să apelaţi la un player suplimentar precum MX Player şi, în cazul în care şi acesta va da rateuri, să purcedeţi la recomprimarea fişierelor.
Huawei Ascend G630 include o aplicaţie DLNA care permite atât conectarea la un server sau intermedierea conectării între două echipamente UPnP AV, cât şi iniţializarea unui server local pentru redarea în reţea a conţinutul media stocat pe telefon.
Modulul GPS integrat este o soluţie IZat Gen7A, Snapdragon 200 fiind singura platformă modernă de la Qualcomm care foloseşte generaţia anterioară de module A-GPS. Acesta este împerecheat cu o antenă bună care îi oferă un semnal puternic, localizare rapidă şi precizie. Din păcate, combinaţia hardware/software nu este suficient de puternică şi/sau bine optimizată, navigaţia asistată fiind nesatisfăcătoare deoarece indicatorul poziţionării are momente dese în care rămâne în urmă prea mult sau în care uită pur şi simplu să se pună în mişcare, recuperând diferenţele după câteva secunde bune.
Toate telefoanele mobile din acest segment de piaţă fac compromisuri pentru a putea atinge un preţ cât mai mic, însă Huawei a reuşit să se descurce suficient de bine. Oferit la un preţ de 830 de lei, Ascend G630 oferă o carcasă banală dar bine construită, un ecran de 5” cu rezoluţie HD şi panou IPS bun, o cameră foto cu o prestaţie mulţumitoare şi o platformă hardware satisfăcătoare. Probleme cele mai mari ale acestui model sunt cantitatea ridicol de mică a memoriei interne, nejustificată nici măcar la acest preţ, şi autonomia nesatisfăcătoare.
carcasă solidă bine construită
ecran IPS bun
cameră foto bună pentru această gamă
redare audio
capacitate mică de stocare
autonomie neimpresionantă
captură şi redare video