Noi progrese în domeniul tehnologiilor de stocare a datelor: 360 TB pe un disc optic

Perfecţionată cu ajutorul unui un grup de cercetătorii de la Universitatea Southampton din Marea Britanie, o nouă tehnologie care presupune folosirea luminii unui laser pentru a depozita informaţie pe discuri din cuarţ promite să revoluţioneze industria dispozitivelor de stocare a datelor.

Sistemul foloseşte lumina unui laser capabil să emită impulsuri la intervale de ordinul femptosecundelor  (1 × 10^ -15 secunde), permiţând transferul unui volum impresionant de informaţie într-un timp foarte scurt. Impulsurile luminoase sunt concentrate pe o suprafaţă foarte mică, gravând puncte cu dimensiuni de ordinul nanometrilor, reprezentând cod binar. Spre deosebire de CD-uri obişnuite, care înmagazinează informaţia pe suprafaţa unui material reflectorizant acoperit cu un strat organic reactiv la lumina laser, noul sistem depozitează informaţia în straturi succesive depozitate la o distanţă de numai 5 microni unul deasupra celuilalt, formate în interiorul unui disc din cuarţ.

Pentru recuperarea datelor, discurile transparente sunt interogate tot cu ajutorul unui puls de lumină laser, o fotodiodă înregistrând polarizarea –  orientarea undelor luminoase la ieşirea pe cealaltă parte a discului deja inscripţionat.

Astfel, mediul de stocare rezultat este mult mai compact decât un CD în care informaţia este dispusă doar pe orizontală, un singur disc din cuarţ putând găzdui până la 360 TB de informaţie in format digital. Spre deosebire de mediile de stocare cu substrat organic, discurile din cuarţ mai au şi avantajul unei stabilităţi excelente în timp. Practic, dacă sunt folosite ca suport pentru arhivare, discurile din quartz pot reţine informaţia intactă până la 13.8 miliarde de ani, la temperaturi de depozitare care pot atinge chiar şi 176°C.

Din păcate în forma actuală tehnologia funcţionează doar în modul read-only, discurile din cuarţ putând fi inscripţionate o singură dată, până la epuizarea capacităţii de stocare disponibilă. Asta înseamnă că tehnologia se pretează mai mult pentru sarcini de arhivare şi nu ca înlocuitor pentru hard disk sau dispozitive flash, folosite în mod uzual pentru păstrarea datelor des accesate.

Momentan, alte detalii cum ar fi perspectiva transpunerii acestei invenţii în produse comerciale, sau costul de achiziţie, nu au fost comunicate de echipa de cercetători.