Realitate virtuală, inteligenţă artificială, holograme… Următorul lucru important în tehnologie nu a fost încă descoperit

Nu sunt un mare fan al companiei Apple, dar lansarea iPhone în 2007 a reprezentat un punct de cotitură în evoluţia tehnologiei. A fost momentul care a revoluţionat industria smartphone-urilor şi momentul care a făcut ca astăzi să putem alege dintr-o ofertă bogată de terminale high-end care mai de care mai atractive şi mai bogate în caracteristici tehnice. Dar piaţa smartphone-urilor a ajuns la maturitate şi nu mai reprezintă un vector de creştere pentru marile companii din tehnologie. De aceea giganţii IT, printre care şi Apple, caută următorul lucru important. 

 

Îmi imaginez toate numele mari din tehnologie – Google, Intel, Microsoft, Apple, Amazon – stând la o răscruce de drumuri. Pe unul dintre indicatoarele de acolo scrie „Realitate virtuală”, pe altul „Inteligenţă artificială şi boţi”, pe altul „Holograme”, iar pe altul „Dispozitive purtabile”. Sunt şi câteva semne pe care scrie „Necunoscut”. Toţi cei aflaţi la răscruce privesc cu coada ochiului ce face adversarul. Se tem să nu piardă din nou startul ca în 2007. Faptul că nu au ştiut cum să reacţioneze la apariţia iPhone, ba chiar au ironizat primul telefon Apple, a afectat grav foşti giganţi care păreau de neoprit, precum Nokia sau BlackBerry, dar şi, ce-i drept mai puţin, alte nume mari precum Microsoft (care a reacţionat târziu – Windows Phone a apărut în 2010) şi Intel (a pierdut startul pe segmentul de procesoare pentru smartphone-uri). Dar nimeni, dintre cei aflaţi acum la răscruce, nu are curajul să plece de unul singur pe niciunul dintre drumurile arătate de indicatoare, deoarece nu ştie ce se află la destinaţie: „El Dorado” sau pieirea. Fiecare companie face câţiva paşi într-o direcţie sau alta, singură sau urmată de altele, dar nu merge suficient de departe, de teamă să nu piardă adversarii din câmpul vizual şi astfel încât să se poată întoarce repede şi merge pe drumul pe care este posibil ca dintr-un moment în altul tot grupul să o apuce. 

 

 

Să luăm pe rând indicatoarele de care vorbeam. 

 

S-a spus despre 2016 că este „anul realităţii virtuale”. Suntem în luna mai şi entuziasmul pentru această tehnologie pare să se fi domolit. Dispozitivele care s-au bucurat de o bună primire pe piaţă, HTC Vive şi Oculus Rift, sunt scumpe şi incomode. Aceste modele se bucură deja de succes în unele industrii sau în medicină şi ar putea să câştige teren în e-sports, dar este foarte posibil să nu prindă niciodată la consumatori dintr-un motiv foarte simplu: oamenii sunt fiinţe sociale cărora le place să interacţioneze cu cei din jur. Cu un headset VR pe cap te rupi de lumea reală: nu mai auzi şi nu mai vezi ce se întâmplă în jurul tău. Mai mult, ţi se face şi rău dacă nu ai un hardware suficient de bun care să asigure un fps potrivit. Acesta este şi motivul pentru care şeful Netflix, Reed Hastings, a declarat recent că nu se grăbeşte să investească în conţinut VR, deoarece atunci când se uită la filme oamenilor le place să interacţioneze cu cei alături de care stau pe canapea, iar headset-urile VR sunt obositoare. Doi oameni care se uită la acelaşi film, din aceiaşi cameră, cu câte o pereche de ochelari pe cap se izolează fiecare în propria lume – nu mai avem de a face cu un act de socializare şi dispare pretextul pentru care s-au întâlnit, adică acela de a se bucura împreună de o experienţă. Poate de aceea previziunile analiştilor pentru această piaţă nu sunt încurajatoare. Firma de cercetare a pieţei Gartner estimează că în 2017 vor fi livrate 6 milioane de dispozitive VR, faţă de 0,14 milioane în 2015. Cu 6 milioane de unităţi livrate într-un an este clar că această tehnologie nu poate fi un vector de creştere pentru companii cu cifră de afaceri anuală de zeci de miliarde de dolari, precum Google sau Microsoft. 

 

Inteligenţa artificială şi boţii pentru aplicaţii de chat au făcut valuri în ultima vreme, mai ales după ce supercomputerul AlphaGo al Google l-a învins pe campionul mondial la Go, sud-coreeanul Lee Se-dol. Unii experţi din tehnologie au fost atât de încântaţi de apariţia boţilor bazaţi pe inteligenţa artificială încât i-au văzut ca pe următorul lucru important în tehnologie. Unul dintre aceştia este Phil Libin, fondatorul Evernote, care a declarat recent că boţii sunt a doua cea mai mare chestie apărută după iPhone. Dar incidente neplăcute întâmplate recent cu inteligenţă artificială, precum cazul „adolescentului” Tay al Microsoft devenit nazist în câteva ore, arată limitările pe care le au maşinile, incapabile deocamdată să facă diferenţa între bine şi rău sau să dea dovadă de empatie. Iar pentru ca maşinile să ajungă la astfel de însuşiri umane ar mai putea trece zeci de ani. Părerea mea este că oamenii nu vor avea niciodată încredere în boţi pentru lucruri care ţin de securitatea lor şi a familiei, fizică şi financiară, la fel cum nu au încredere nici în asistenţii vocali digitali, precum Siri sau Cortana (şi despre aceştia s-a spus că sunt următorul mare lucru în tehnologie), pentru sarcinile importante. Acestea sunt tehnologii interesante, care pot reduce costurile pentru companii şi rezolva sarcini uşoare, dar nu cred că vor exista mulţi oameni care să-şi planifice următoarea excursie de mii de euro sau să facă tranzacţii online cu sume semnificative prin intermediul unui bot din Facebook Messenger sau Skype. Să nu uităm nici faptul că nimănui nu-i place să sune la relaţii cu clienţii şi să fie preluat de un robot. „Pentru serviciul X apasă tasta 1…”.  Vrem ca la celălalt capăt al conexiunii să fie un om care să ne înţeleagă şi rezolve problemele. 

 

În ceea ce priveşte dispozitivele purtabile, precum ceasurile inteligente şi brăţările de fitness, existente pe piaţă de ani buni, acestea nu au prins la consumatori şi nu vom asista prea curând la o explozie de popularitate. Gartner estimează că în 2017 vor fi livrate 66,7 milioane de ceasuri inteligente. Puţin, dacă ţinem cont de faptul că doar Apple reuşea să livreze un număr comparativ de smartphone-uri într-un singur trimestru. Când l-am întrebat de ce ceasurile inteligente şi brăţările de fitness nu au prins încă la public, deşi sunt disponibile pe piaţă de ceva timp, Josh Waddell, vicepreşedinte SAP responsabil cu divizia Mobile Solution Management, mi-a spus că acestea nu sunt încă indispensabile pentru oameni. „Dacă ai uitat brăţara de fitness acasă, nu te întorci după ea, aşa cum faci dacă uiţi portofelul sau cheile. Informaţiile pe care acestea le colectează în fiecare zi nu sunt suficient de importante pentru a fi (brăţările – n.r.) purtate tot timpul. Am pierdut multe brăţări de fitness de-a lungul timpului şi nu le-am înlocuit imediat”, a spus Waddell, la începutul lui 2015. El a adăugat că dacă şi-ar fi spart, de exemplu, smartphone-ul, l-ar fi înlocuit rapid, deoarece este un dispozitiv foarte necesar. Iar într-un an, de când am vorbit cu Waddell, nu s-a schimbat mare lucru pe segmentul de dispozitive purtabile – încă nu a fost introdus un element care să le facă indispensabile.

 

Recent a făcut valuri o tehnologie dezvoltată de Microsoft, şi în paralel de o echipă din România, care permite reconstrucţia, în timp real şi oriunde în lume, a unui obiect 3D. Microsoft numeşte tehnologia „holoportare” şi unii analişti au văzut-o ca pe viitorul comunicaţiilor. Însă, pentru a transmite o hologramă în ziua de azi ai nevoie de echipamente de mii de euro, iar tehnologia este complicată. Se folosesc zeci de camere 3D care surprind subiectul din mai multe unghiuri pentru a-i forma imaginea holografică. Această imagine este transmisă şi poate fi văzută de către un subiect aflat la distanţă, care poartă un headset HoloLens sau unul VR. Oricât de spectaculoasă ar fi tehnologia, prefer să folosesc, pentru videoconferinţe, Skype sau Hangouts, servicii mult mai ieftine şi comode. Să nu uităm nici faptul că toate produsele care s-au dovedit a fi succese uriaşe pe piaţă, precum sistemul de operare Windows 95, playerul muzical iPod sau telefoanele Nokia 1100 sau iPhone, au fost uşor de folosit de către oricine. Simplitatea este unul dintre ingredientele succesului. 

 

Aceste tehnologii sunt necesare pentru mulţi clienţi şi unele dintre ele vor fi profitabile pentru companii, dar nu cred că vor provoca o revoluţie în mai multe industrii, ci o evoluţie treptată spre tehnologii mai bune. 

 

De aceea, cred că mai avem de aşteptat până când următorul lucru important în tehnologie se va întâmpla. Personal aş vrea să văd investiţii serioase în acumulatori mult mai performanţi, pentru electronice şi automobile, cu autonomie de câteva săptămâni sau chiar luni. O astfel de tehnologie are toate şansele să fie următorul „next big thing” în tehnologie, deoarece ar veni în întâmpinarea unei probleme reale cu care se confruntă oamenii.