Cercetătorii ştiu, în sfârşit, de ce astronauţii care stau mult timp în spaţiu au probleme cu vederea

Scot Kelly, americanul care a petrecut cel mai mult timp în spaţiu, mai precis 340 de zile consecutive, s-a întors pe Terra mai înalt şi mai tânăr. Pe fondul lipsei gravitaţiei, coloana vertebrală a lui Kelly s-a alungit, iar bărbatul era, când s-a întors pe Terra, mai înalt cu puţin peste 5 cm. În scurt timp, tot sub influenţa gravitaţiei, cosmonautul a revenit la înălţimea normală.

Mai mult, Scott era mai tânăr cu 8,6 milisecunde decât ar fi fost dacă stătea pe Pământ în tot acel timp. Asta deoarece, potrivit teoriei lui Einstein privind dilatarea timpului, pentru obiectele care se mişcă cu viteză mai mare timpul trece mai încet. Kelly s-a aflat la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale, care orbitează în jurul Terrei cu o viteză de 27.600 km/h.

Însă sunt şi efecte negative ale şederii în spaţiu o perioada atât de lungă. Kelly, care înainte de a merge în spaţiu avea o vedere excelentă, are probleme persistente la ochi. Iniţial s-a crezut că acestea au legătură cu fluidele vasculare din ochi. Acest lucru i-a intrigat pe oamenii de ştiinţă care au, în sfârşit, o explicaţie. Aceleaşi efecte asupra vederii au fost observate la două treimi dintre astronauţii care au petrecut mai mult timp pe Staţia Spaţială Internaţională şi se manifestă printr-o inflamare a nervilor optici şi o aplatizare a suprafeţei vizibile a ochilor.

Problema, numită sindrom VIIP (visual impairment intracranial pressure) este cauzată, potrivit cercetătorilor de la Universitatea din Miami, de schimbările apărute la fluidul care înconjoară creierul şi coloana vertebrală. Acest lucru a fost descoperit după ce au fost făcute RMN-uri unor astronauţi înainte de a pleca şi după ce s-au întors din spaţiu. S-a observat, la subiecţii care au petrecut mult timp în spaţiu, o creştere a a cantităţii de fluid cefalorahidian (numit şi cerebrospinal). Cantitatea mai mare de lichid, provocată de diferenţele de presiune dintre suprafaţa Terrei şi spaţiu, cauzează aceste afecţiuni ale vederii.

Acum, că misterul a fost elucidat, cercetătorii vor căuta modalităţi de a contracara această problemă. În unele cazuri afecţiunile vederii au fost permanente.