Plăcile video GeForce RTX de la NVIDIA vin cu destul de multe avantaje peste modelele precedente din seria GTX, însă şi cu un mare dezavantaj: un preţ destul de mare. RTX 2060 pare însă să fie poziţionat ceva mai bine pe piaţă, performanţa promisă fiind destul de bună, avantajul peste un GTX 1070, de exemplu, fiind suportul pentru tehnologiile ray tracing şi DLSS. Astfel, am testat trei implementări de la trei producători diferiţi pentru a pune sub lupă cel mai ieftin membru al familei RTX.
Gaming Z este implementarea de top de la MSI pentru GeForce RTX 2060, aceasta oferind un overclocking din fabrică, un sistem de răcire mare cu două ventilatoare, care ocupă peste 2 slot-uri şi o lungime nu foarte mare, putând fi integrată în anumite sisteme de dimensiuni mai mici. Grosimea însă nu îl recomandă pentru sisteme mini-ITX, însă anumite carcase de acest gen ar putea să îl găzduiască, cu puţin efort.
Acest model necesită o singură alimentare cu 8 pini, iar consumul declarat de 190W înseamnă că poate fi alimentat cu uşurinţă şi de surse mai modeste. MSI recomandă o sursă de 500W pentru modelul Gaming Z. Desigur, sistemul de iluminare RGB pe care l-am mai întâlnit şi pe alte modele MSI este prezent şi aici şi este configurabil din aplicaţia Mystic Light.
Modelul RTX 2060 de la ASUS în implementarea STRIX este însă un adevărat „monstru”. Dimensiunile plăcii sunt similare cu cele ale modelelor RTX 2080 şi RTX 2070 din seria STRIX, ceea ce înseamnă că este necesară o carcasă destul de încăpătoare pentru aceasta. Nu numai că ocupă peste 2 slot-uri pe verticală, însă are un PCB foarte lung, placa putând fi introdusă în carcasa platformei de test, un NZTX H440, doar după puţin efort, fiind mai lungă decât distanţa dintre prinderile de pe spatele carcasei şi suporturile pentru unităţile de stocare.
Avem de a face cu un sistem de răcire STRIX cu trei ventilatoare şi sunt necesare două alimentări: una cu 8 pini şi una cu 6 pini. Motivul este overclocking-ul din fabrică, placa fiind livrată cu două BIOS-uri pre-instalate. Acestea pot fi alese fizic, direct de pe placă, folosind un comutator. Avem un profil „Silent”, care rulează la frecvenţe mai mici, şi are o curbă de răcire mai puţin agresivă, care ţine ventilatoarele oprite cât mai mult posibil şi atunci când aceste pornesc rulează la o turaţie mai mică şi profilul „Performance”, care produce mai mult zgomot dar oferă şi o performanţă superioară. De asemenea, un buton fizic pe placă porneşte şi opreşte luminiţele RGB, configurabile cu aplicaţia ASUS Aura.
Pe spatele plăcii există şi pini pentru conectarea cablurilor pentru sincronizarea iluminării Aura şi pentru controlul inteligent al ventilatoarelor folosind tehnologia FanConnect II de la ASUS. Modelul Strix este cel mai avansat dintre cele trei modele testate, însă toate acestea par să fie puţin „overkill” pentru ceea ce este la bază o placă video mid-range, cu performanţă limitată în majoritatea jocurilor noi.
Şi implementarea Gigabyte este ceva mai lungă decât cea MSI, însă mai scurtă decât cea de la ASUS. Spre diferenţă de celelalte două modele, aceasta ocupă fix 2 slot-uri în carcasă, şi foloseşte trei ventilatoare mai mici. Acestea îşi fac însă treaba bine, însă sunt doar puţin mai zgomotoase, din cauza diametrului mai mic şi vitezei mai mari la care rulează.
Acest model se alimentează de la un singur conector cu 8 pini şi oferă luminiţe RGB doar pentru logo-ul GIGABYTE de pe laterală. Configurările sunt realizate folosind aplicaţia AORUS Engine, însă aceasta nu include un profil OC pentru această placă. Totuşi, profilul standard este din BIOS setat mai sus decât o placă de referinţă.