Cât costă cea mai ieftină maşină electrică pe care o poţi cumpăra din România? Cam cât un Logan la mâna a doua. Dar care sunt dezavantajele?
În mod inevitabil, moda vehiculelor electrice începe să-i cuprindă şi pe români. Numai că în ţara noastră venitul mediu al cumpărătorului de rând nu prea se potriveşte cu preţul unei unui vehicul electric nou, preţul unui model entry-level pornind de la puţin peste 24 mii de euro (valabil pentru modelul Renault Zoe), iar asta doar după includerea subvenţiilor deja generoase acordate de Statul Român. Momentan, cu fondurile complet epuizate, programul RABLA permite obţinerea unui voucher de 45.000 lei pentru achiziţionarea unui autovehicul nou pur electric şi 20.000 lei pentru achiziţionarea unui autovehicul nou electric hibrid cu sursă de alimentare externă, care generează o cantitate de emisii nu mai mare de 50 grame CO2 per km.
Chiar dacă nu la fel de variată precum oferta de vehicule second-hand convenţionale, selecţia de vehicule cu propulsie electrică oferă din ce în ce mai mult opţiuni, unele chiar rezonabile din punct de vedere al raportului calitate/preţ.
Începând de la gama cea mai de jos, oferta porneşte cu vehicule electrice neconvenţionale şi modele no-name importate direct din China. Pentru entuziaştii fără pretenţii la partea de confort, care vor doar să se strecoare prin traficul urban cu costuri apropiate de zero, găsim modelul Renault Twizy. Cu preţ de 3.850 euro pe Autovit, vehiculul aproximativ cu forma unui ATV oferă „luxul” unui habitaclu complet închis, care te va proteja de ploaie şi vânt. Pentru frig şi căldură extremă, va trebui să improvizezi alegând cu grijă îmbrăcămintea folosită. În schimb, vânzătorul promite autonomie de 70-100 km obţinută cu 4 ore de încărcare la o priză obişnuită cu 220v, mai mult suficient pentru naveta zilnică spre serviciu. În schimb, pentru cumpărături la supermarket va trebui să limitezi serios numărul bagajelor, iar de plimbări în doi, nici nu poate fi vorba.
Trecând rapid prin segmentul no-name, găsim modelul X-others Xindayang Zd, o maşină electrică aproape la fel de înghesuită, dar cu două locuri şi aspect aproape normal. Căutând mai multe detalii pe internet, aflăm că în locul bateriilor cu Litiu avem clasici acumulatori cu Plumb, motor de 5 CP şi o autonomie neprecizată, care variază în funcţie de numărul acumulatorilor strecuraţi în compartimentul din spate.
Cu o treaptă de performanţă mai sus, Jonway Coupe Premium Electric Car este un mini-jeep chinezesc echipat cu motor de 6CP şi acumulator cu Plumb de 120Ah, care ar trebui să ofere autonomie de 100Km, probabil nu la viteza maximă de 45 km/h. Încărcat peste noapte (timp 6-7 ore), modelul va întoarce cu siguranţă priviri în timpul plimbărilor prin oraş, chiar dacă nu din cele mai bune motive.
Şi mai scump, dar absolut nou, găsim Aixam City, o maşină electrică pentru doi pasageri care poate fi condusă începând de la vârsta de 16 ani pe o distanţă de 120 Km în mers constant, fără accelerări sau frânări bruşte. Acumulatorul cu tehnologie neprecizată are timp de încărcare 3,5 ore de la 0 la 100%, folosind priza normală de 220/16A. Preţul de 9500 euro este valabil cu ecotichet de la Administratia Fondului pentru Mediu.
Intrând pe terenul maşinilor electrice ”serioase”, găsim modelul Nissan LEAF din 2011, disponibil cu un preţ second-hand de 9000 euro şi un rulaj mai mult decât rezonabil de 70000 Km. Autonomia promisă de 80-120 Km poate varia in functie de stilul de condus si de temperatura ambiantă. Cert este că nici aceasta nu este o maşină pentru plimbări în afara oraşului, decât dacă eşti din categoria temerarilor care nu se tem să rămână pe marginea drumului din când în când. În cazul Nissan LEAF, oferta este destul de variată, preţurile ajungând până spre 12000 euro, în funcţie de anul fabricaţiei. Din păcate, autonomia oferită nu urcă prea mult.
Ajungând înapoi la modelul Renaul Zoe cu care începe acest material, preţul unui exemplar second-hand porneşte de la 13000 euro, valabil pentru un autoturism fabricat în anul 2015 şi echipat cu un acumulator de 22kW, care ar trebui să ofere spre 200 km autonomie, teoretic. În practică, stilul de mers şi uzura acumulatorului vor diminua distanţa acoperită. Ca şi avantaje, avem nivelul de confort similar sau mai bun maşinilor convenţionale din clasa compactă.
O alternativă Renault Zoe ar putea fi Opel Ampera, disponibil în versiune second-hand la preţul de 12700 euro, fabricat în anul 2019 şi capabil să ofere o putere de până la 150cp pentru sprinturile de la semafor. Dezavantajul – autonomia de numai 70 km în modul full-electric. Avantajul – prezenţa unui motor pe benzină care să te scoată din încurcătură.
Având în vedere evoluţia foarte rapidă a tehnologiilor pe segmentul vehicule electrice, probabil că nu. Un vehicul electric second-hand produs în perioada 2010-2016 este aproape cu siguranţă un model din generaţia de debut sau imediat după aceasta, bazat pe tehnologii insuficient testate şi cu semne mari de întrebare pe partea de longevitate. Spre exemplu, primele modele Nissan Leaf şi Renault Zoe sunt recunoscute pentru slaba gestionare termică a acumulatorilor, producătorii acestora descoperind abia mai târziu exact cât de vulnerabilă este tehnologia Li-ion la schimbările de temperatură. Cât despre maşinile electrice bazate pe acumulatori cu plumb, nici nu ar trebui luate în considerare, tehnologia având mult prea multe limitări în ce priveşte densitatea de stocare a energiei şi durabilitatea pe termen lung.
Având în vedere preţurile practicate chiar şi pe piaţa second-hand, probabil cel mai înţelept ar fi să aştepţi ca înăsprirea legislaţiei anti-poluare să oblige producătorii auto să coboare şi mai mult preţurile. Un prim pas în direcţia cea bună ar putea fi achiziţionarea unui vehicul cu propulsie hibridă, inclusiv Dacia având în plan lansarea unui astfel de model, cu preţ sperăm comparabil modelelor actuale Logan\Sandero. În mod inevitabil, efectul se va transmite şi către oferta de vehicule full-electric, preţurile cerute pentru vehicule noi urmând să coboare la un nivel apropiat ofertelor second-hand pe acest segment, aşa cum apar la început de an 2020. În aceste condiţii este puţin probabil ca un vehicul electric achiziţionat la mâna a doua, deja uzat şi cu longevitate incertă a acumulatorului, să mai permită recuperarea investiţiei doar din diferenţa de cost raportată la preţul carburanţilor convenţionali.