Oricât de multă grijă ai avea de smartphone-ul abia achiziţionat, mai devreme sau mai târziu tot se va defecta, dacă nu printr-un accident care implică lovirea de suprafeţe dure, atunci prin „decesul” firesc şi uşor predictibil al acumulatorului nedemontabil aflat la interior.
Soluţii precum înlocuirea la cerere a acumulatorului, acceptată de Apple doar după ce nemulţumirile cumpărătorilor au căpătat proporţiile unui imens scandal, poate că funcţionează în regiuni ca Statele Unite, unde procesele colective demarate post-factum sunt ceva la ordinea zilei. În Uniunea Europeană, legiuitorii mai puţin toleranţi cu nevoia pentru profit a companiilor private acţionează la sursa problemelor, adresând practici precum îngrădirea consumatorilor într-un ecosistem de produse controlat exclusiv de un anume producător, dar mai ales blocând schemele de tip „planned obsolescence”. Pe româneşte, învechire planificată este o reţetă care funcţionează prin introducerea încă de la faza de proiectare a unor caracteristici care predispun la defectarea prematură a produsului achiziţionat, nu cu mult timp după expirarea perioadei de garanţie.
În cazul Apple, „scăparea” apărută încă din faza de proiectare a fost alegerea pentru telefoanele din gama iPhone a unui acumulator capabil să acopere consumul de energie al dispozitivului doar la stadiul de nou, fără a lua în considerare uzura normală şi foarte uşor predictibilă care afectează orice acumulator cu tehnologie similară. Automat, inexistenţa unei marje de siguranţă pentru uzura acumulatorilor se traduce fie prin defectarea produsului respectiv, chiar în perioada de garanţie, sau prin „optimizări” software menite să evite problema apărută. Soluţia găsită de Apple a fost limitarea drastică a performanţelor hardware, în idea de a evita oprirea subită a telefoanelor alimentate de acumulatori uzaţi. În mod convenabil, remediul absolut lipsit de costuri pentru Apple venea cu o penalizare a performanţelor în măsură să „convingă” utilizatorii neinformaţi că este timpul să cumpere un nou telefon iPhone, mult mai rapid şi arătos decât cel actual.
Adresând aceste practici, Comisia Europeană lucrează la o propunere care va obliga companiile să înlocuiască bateriile mai uşor. Propunerea, care se pare că va fi prezentată la jumătatea lunii martie va viza în mod special producătorii de smartphone-uri, tablete şi căşti wireless. Proiectul de lege va încuraja, de asemenea, creşterea gradului de reciclare a dispozitivelor scoase din uz, reutilizarea materiilor prime şi încurajarea unei strategii de producţie sustenabilă din punct de vedere al consumului de resurse.
Se crede că UE solicită, de asemenea, ca producătorii să ofere perioade mai lungi de garanţie şi acces mai facil la documentaţie care să permită repararea post-garanţie, totul pentru a conserva materiile prime, economisi energie şi proteja mediul înconjurător.
Planul UE solicită, de asemenea, reciclarea cât mai completă a ambalajelor produselor, ţinta fiind reducerea consumului de plastic. De fapt, propunerea sugerează ca producătorii să pună o etichetă pe ambalajele produselor comercializate, detaliind exact ce cantitate de micro-materiale plastice este eliberată în mediul înconjurător ca urmare a achiziţionării produsului respectiv. O altă iniţiativă prevede încurajarea colectării de telefoane vechi, tablete şi încărcătoare, spre a fi reciclate.
Având în vedere faptul că degradarea bateriei este una dintre problemele principale ale telefoanelor vechi, planul UE pentru a forţa înlocuirea mai uşoară a bateriilor în smartphone-uri ar putea rezolva multe probleme.
Însă condiţia esenţială care ar trebui respectată este ca măsurile pentru facilitarea unei înlocuiri mai uşoare a acumulatorilor să nu interfereze cu progresul tehnologic, fiind binecunoscut faptul că telefoanele mobile de ultimă generaţie pun mai mult accent pe obţinerea unui design cât mai extravagant şi subţire, înghesuind acumulatorul pe unde se poate în carcasa îmbinată cu adezivi puternici.
În condiţiile unei reglementări prea stricte din partea autorităţilor UE, nu ar fi exclus ca anumite modele smartphone dezvoltate pentru pieţele internaţionale să nu mai ajungă în magazinele europene, pe motiv că designul folosit nu permite înlocuirea facilă a acumulatorilor uzaţi. Se pare totuşi că UE nu solicită interzicerea bateriilor complet sigilate în carcasa telefonului, ci mai degrabă restricţionează practici precum lipirea bateriilor cu adezivi care fac procesul de înlocuire mai dificil. De fapt, Comisia Europeană a recomandat mărcilor de telefoane să se îndepărteze de utilizarea adezivilor încă din anul 2017, solicitările fiind însă complet ignorate de producători.