Sonos Beam și Sub review: sunet puternic și… inteligent

Până nu de mult, Sonos era genul de brand despre care doar citeam în România. Produsele companiei erau foarte populare în SUA și Europa, însă greu de găsit în magazinele autohtone. De curând, Sonos a intrat oficial la noi în țară și cu această ocazie am intrat în posesia a două produse ale brandului pentru testare: soundbar-ul Beam și subwoofer-ul Sub, două produse premium inteligente. Acestea nu sunt însă deloc ieftine, însă ne-au lăsat o impresie foarte bună, chiar dacă există cu siguranță loc pentru îmbunătățiri.

Sonos Beam și Sub sunt printre cele mai bine construite dispozitive inteligente de redare audio

Sonos Beam este unul dintre cele mai căutate soundbar-uri la nivel mondial. Motivul pentru care mulți aleg Sonos pare să fie destul de simplu: o calitate a sunetului foarte bună și ușurință în utilizare. Ajută și faptul că are destule funcții smart integrate, dar și design-ul simplu și elegant, ușor de integrat în orice sufragerie. La acestea nu trebuie să scoatem din calcul și faptul că este construit din materiale de calitate înaltă. Nu vă gândiți la sticlă, metal sau piele, cum este cazul pe telefoane. Avem de a face cu un plastic mat rezistent și plăcut atingerii, cu o plasă textilă moale de jur împrejur.

Un lucru care inspiră calitate în produsele Sonos încă de la prima atingere este greutatea. Beam nu este un soundbar de dimensiuni foarte mari. Comparat cu un soundbar obișnuit poate părea chiar mic, însă este un produs foarte dens, bine închegat. Nu vă puteți aștepta ca plasticele sale să „scârțâie” sau ca îmbinările să nu fie perfecte. Din punct de vedere al construcției, totul este aproape perfect.

În partea de sus, soundbar-ul are o serie de butoane tactile și un LED de status, pe care probabil că nimeni nu le va folosi prea mult, iar pe spate avem singurele port-uri de conectivitate: un HDMI, un port Ethernet și port-ul de alimentare (un port standard în formă de 8, sursa de energie fiind integrată în carcasă). Singurul alt element de pe carcasa Sonos Beam este un buton cu simbolul infinitului, folosit pentru conectare.

Pe lângă cablul de alimentare, Sonos oferă în pachet și două cabluri: un HDMI pentru conectarea la un televizor pe portul HDMI ARC (Audio Return Channel) și un adaptor de la HDMI la conexiune Toslink optică, pentru cei care nu au funcționalitatea ARC pe televizor. Nu avem de a face cu o telecomandă sau cu alte cabluri și nici alte posibilități de conectivitate fizică. Avem însă un port infraroșu, despre care vom vorbi mai târziu.

În cazul Sonos Sub, situația este și mai simplă. Acest subwoofer cu formă neobișnuită este complet wireless. Aceasta nu ar fi o noutate, întrucât și alte soundbar-uri chiar ieftine folosesc conexiuni Bluetooth pentru conectare la woofer. În cazul Sub însă, Sonos a mers până la capăt: acesta se conectează tot prin Wi-Fi fără o altă metodă de a fi legat la sistemul audio. Acesta vine cu un cablu de alimentare și un singur buton, folosit la configurare.

Sub este mai greu decât m-aș fi așteptat vreodată. La 16 kg, acesta are inclusiv în cutie un avertisment despre greutate, iar utilizatorii sunt încurajați să îl ridice cu picioarele, nu cu spatele, folosind două mâini. Design-ul este foarte neobișnuit, acesta având o formă pătrată cu colțurile rotunjite și cu o „gaură” de pe o parte pe alta, pe centru. Aici pot fi văzute difuzoarele boxei. Spre diferență de Beam, Sub are finisaje lucioase și include în pachet chiar și o lavetă cu microfibre pentru curățare.

De altfel, cele două dispozitive se vând separat, iar prețul lor este apropiat. Ideea din spatele Sonos este să creezi un ecosistem de dispozitive, putând adăuga pe parcurs elemente care să completeze experiența de audiție. Poți folosi un Sonos Beam independent, iar acesta va oferi o experiență de audiție foarte bună, însă dacă ai nevoie de bas mai puternic, adaugi un Sub. Dacă vrei un sistem surround, poți adăuga pentru canalele din spate boxele Sonos One, care se sincronizează imediat cu sistemul pentru o experiență completă. De altfel, acestea pot fi folosite în orice combinație dorești.

Proces de instalare exclusiv prin intermediul aplicației de mobil

Pentru că avem de a face cu dispozitive inteligente, Sonos Beam și Sub nu pot funcționa dacă nu ai la îndemână și un dispozitiv cu iOS sau Android. Folosind aplicația Sonos Controller (App Store / Play Store) și urmărind pas cu pas ghidul de instalare, vei avea boxele instalate în doar câteva minute, însă nu vorbim despre o instalare tocmai simplă.

În primul rând, este necesar un cont Sonos. Fără acesta, dispozitivele nu vor putea fi puse în funcțiune. Apoi, Beam este conectat la un Wi-Fi (dintr-un motiv sau altul, boxa nu a identificat rețeaua mea de 5 GHz și a trebuit să activez una de 2,4 GHz pentru Sonos Beam). Aplicația însă, după scanarea rețelelor din jur, prima dată s-a conectat la o rețea a unui vecin care nu avea parolă și nu la rețeaua la care era deja conectat telefonul. Aveți grijă la acest pas pentru că s-ar putea să „furați” internet fără să vreți dacă nu sunteți atenți.

În afară de acest „bug”, totul a mers perfect în ciuda faptului că la configurare a fost necesar chiar și un pas neobișnuit. Sonos are un sistem de configurare automată a sunetului numit Trueplay, care folosește microfonul telefonului și sunete la anumite frecvențe redate de boxă pentru a configura sunetul în funcție de camera în care este poziționat. Unul dintre acești pași este să te plimbi prin cameră cu telefonul ridicându-l și coborându-l, asemeni unui preot care împrăștie fum de tămâie cu o cădelniță. Totuși, merită să faci un gest care poate arăta atât de amuzant, pentru calitatea sunetului care rezultă în urma acestuia.

Woofer-ul Sub se instalează și mai ușor după ce pui soundbar-ul, spunând doar că vrei să conectezi încă un dispozitiv, acesta este detectat, apeși butonul fizic de pe spate și… cam atât. Cele două dispozitive vor reda apoi în tandem conținutul, fără întârziere, indiferent de sursa folosită.

Dar nu am vorbit despre conectarea la un televizor. Până la urmă, acesta este scopul unui soundbar, să fie pus într-o cameră mare, unde de obicei există și un televizor pe măsură. Folosind singurul port HDMI al soundbar-ului, îl conectezi la televizor pe port-ul HDMI ARC. Apoi, din televizor, selectezi sursa de redare audio pe HDMI și te asiguri că folosești codecul PCM pentru redare. Sonos Beam nu știe să proceseze sunet în format DTS, așa cum era televizorul meu inițial configurat. Este atât de simplu.

Ba chiar poți adăuga control prin intermediul telecomenzii de la televizor în aplicație, putând controla astfel volumul și alte funcții din aceasta. Alte metode de control? Prin intermediul Google Assistant și Alexa cu comenzi vocale, dar din păcate fără Siri de la Apple și fără integrare cu HomeKit. Poți însă să redai de pe dispozitive cu iOS prin intermediul standardului AirPlay, Sonos fiind printre puținele boxe care au suport pentru așa ceva.

Sonos Beam și Sub oferă o experiență de audiție de calitate, cu limitări software și de conectivitate

În timp ce utilizarea soundbar-ului alături de un televizor este simplă și directă, totul pornindu-se simultan, există și câteva particularități ciudate ale acestui model. În primul rând, Sonos Beam nu include un alt fel de conectivitate prin cablu. Ori conectezi la un port HDMI ARC, ori transformi prin adaptor port-ul HDMI într-un Toslink. Nu există posibilitatea de a te conecta folosind un jack de 3,5 mm sau prin Bluetooth.

Apoi, acel port HDMI ARC rămâne folosit doar pentru sunet. Alte soundbar-uri de pe piață oferă posibilitatea de a primi semnal video de la un alt dispozitiv pe care îl trimite apoi spre televizor, putând astfel avea un număr de dispozitive video conectate simultan egal cu cel al port-urilor. Dacă ai un Sonos Beam conectat, port-ul respectiv rămâne nefolosit pentru video, întrucât soundbar-ul nu are un port HDMI out.

În cazul meu, care am conectate la televizor un PlayStation 4, un Xbox One și un Nintendo Switch, una dintre console a rămas „pe afară” cât am testat soundbar-ul. În mod normal, Switch-ul este conectat la soundbar-ul personal. Puncte în minus la acest capitol și la conectivitate în general.

Dar soundbar-ul poate fi folosit și independent de un televizor, iar în cazul acesta, telefonul mobil devine „telecomanda”. Aplicația Sonos Controller are integrare cu cele mai populare servicii de redare de muzică prin streaming, precum Spotify, Apple Music, Deezer, YouTube Music sau Tidal. Odată ce te autentifici în aplicația Sonos cu unul dintre aceste conturi, ai acces la majoritatea funcțiilor din aplicațiile native care pot fi redate astfel direct pe Soundbar. Desigur, unele servicii au deja posibilitatea de a seta sursa de redare, în timp ce pe iPhone și alte dispozitive Apple poți reda direct prin AirPlay, o metodă similară cu redarea prin Chromecast a clipurilor video.

O alternativă ar fi să controlezi redarea boxei Sonos prin Google Assistant de pe telefon, fără să folosești aplicația, sau prin Amazon Alexa, inclusiv folosind boxele inteligente Home sau Echo ale respectivelor companii. Fiind în ecosistemul Apple, această funcționalitate nu m-a ajutat prea mult.

Și totuși care e treaba cu aceste boxe? Merită sau nu cei 300 de euro pentru Beam și 700 euro pentru woofer? (Da, woofer-ul este mai scump în cazul de față). Dacă atât calitatea sunetului, cât și volumul de redare este important pentru voi, atunci da. Pentru 1.000 de euro poți avea un sistem puternic, care se aude clar pe toată plaja de volum, cu separare bună a frecvențelor. Este însă o soluție „la cheie”, pe care nu o poți personaliza foarte mult.

Ai puține setări de egalizator. De fapt, nu ai un egalizator de sunet ci doar posibilitatea de a crește sau scade intensitatea frecvențelor joase sau înaltele. Nu poți reda de pe telefon decât prin aplicația Sonos atașată de respectivul cont și se conectează doar la un televizor prin HDMI sau Toslink. Am încercat să conectez prin HDMI un PC, iar soundbar-ul nu a fost recunoscut de computer. De asemenea, întrucât Bluetooth nu este o opțiune, iar un jack de căști nu există… cam astea rămân singurele opțiuni de redare.  Acest soundbar nu poate fi folosit nici măcar cu o consolă de jocuri conectată la un monitor de gaming, ci doar la televizor.

La fel și sursele de redare sunt limitate. Dacă nu redai din televizor, un server multimedia sau de pe un serviciu de streaming pe care îl cunoaște, nu prea poți reda sunet prin Sonos Beam. Nu are suport pentru atașarea de carduri microSD sau de stick-uri sau HDD-uri pe USB. Totuși, această soluție „la cheie” are avantajele sale, fiind ușor de integrat într-o soluție smart home, ușor de controlat cu vocea și este conectat la internet independent de alte dispozitive.

Dar toate păcatele de mai sus pot fi spălate cu ușurință odată ce începi să redai muzică sau atunci când te uiți la un film. Sunetul este extrem de puternic pentru un apartament, fiind greu să dai volumul la mai mult de jumătate în orice condiție normală. Ba chiar și așa ar putea fi deranjant pentru vecini. Fie că vrei să te bucuri de albumul preferat redat la o calitate înaltă, să te uiți la un film sau că vrei să dai o petrecere, Sonos Beam și Sub își vor face treaba foarte bine. Ba chiar Sub este puțin cam „mult” pentru beam, fiind un woofer extrem de puternic. Orice setare de bas în afară de cea normală, adică „zero”, va fi cu siguranță deranjantă pentru vecini.

Pentru tine, în schimb, experiența va fi excelentă. Doar să nu ai foarte multe obiecte care vibrează prin cameră. Am dat volumul la maximum de câteva ori mai mult pentru a testa dacă distorsionează sau nu. Chiar și de pe Spotify, unde muzica nu este la cea mai înaltă calitate posibilă, sistemul Sonos s-a descurcat admirabil. Nu uitați să setați volumul înainte de a da play. S-ar putea să vă sară inima din piept dacă porniți o melodie la volum maxim din greseală.

Concluzii

Un Sonos Beam de sine stătător este probabil mai mult decât de ajuns pentru orice utilizator care își dorește un soundbar premium pentru sufragerie, atât timp cât nu are nevoie de conectivitate pe altceva decât HDMI sau Wi-Fi. Sub-ul este mult prea scump în comparație și se potrivește mai degrabă în setup-uri cu noul Sonos Arc, compatibil cu standardul Dolby Atmos, decât cu Beam.

Dar adevăratul avantaj al acestor dispozitive, pe lângă calitatea excelentă a sunetului, este modularitatea. Poți cumpăra unul produs și să îl folosești fără probleme, sau poți începe cu unul și crește sistemul audio pe parcurs. Acestea vor funcționa între ele fără bătăi de cap, fără cabluri în plus în afară de cele de alimentare și vor oferi o calitate audio cu mult peste medie. Dar toate acestea vin la un preț ridicat, deci dacă nu sunteți dispuși să investiți bani serioși în astfel de sisteme, probabil că brandul Sonos nu este pentru voi.

Gamerii sunt categoria de public care nu prea pare să fie bine servită de Sonos. Aceștia nu pot folosi Beam fără puțin efort, sau fără să renunțe la unul dintre dispozitive, dacă toate port-urile HDMI de pe televizorsunt deja pline. De asemenea, cei care au un PC în centrul multimedia nu pot folosi aceste dispozitive decât dacă le conectează mai întâi la un televizor cu HDMI ARC.

Sonos Beam și Sub sunt produse audio premium, și din acel motiv probabil nu par să se plieze pe nevoile tuturor utilizatorilor. Ba chiar exclude o parte dintre posibilii clienți din start datorită alegerilor la nivel hardware și software. Mai degrabă, acestea sunt adresate unor utilizatori care au deja niște obiceiuri de consum aliniate cu capabilitățile dispozitivelor Sonos, sau celor care sunt dispuși să și le schimbe doar pentru a avea acces la calitatea audio de top pe care acestea le oferă.