Esențiale în fabricarea autoturismelor, smartphone-uri, electronice de consum și multe altele, microcip-urile sunt obținute cu costuri uriașe în materie de energie, materii prime și alte resurse. Iar faptul că în permanență avem nevoie de mai multe cip-uri pentru gadgeturile care ne umplu viața pune presiune uriașă pe mediul înconjurător.
Pe de o parte, industria semiconductoarelor trebuie să se supună acelorași exigențe privind reducerea emisiilor de carbon și a poluării la modul general. Însă dependența civilizației umane față de produsele acesteia are deocamdată prioritate totală în fața impactului ecologic uriaș. Ba chiar putem vorbi despre o penurie generală de semiconductoare, pe care industria semiconductoarelor încearcă să o acopere cât mai repede prin construirea de noi fabrici și majorarea capacității de producție.
În prezent, cel mai mare fabricant de semiconductoare din lume, Taiwan Semiconductor Manufacturing Company (TSMC), promite că va ajunge la emisii de carbon net-zero, însă alege ca țintă pentru atingerea acestui țel abia anul 2050, când, potrivit comunității științifice, va fi deja prea târziu pentru evitarea celor mai grave consecințe ale încălzirii globale. Între timp TSMC consumă, potrivit datelor furnizate de Greenpeace, aproape 5% din electricitatea produsă în țara natală Taiwan, proporția urmând să crească la 7.2% în 2022, după extinderea capacității de producție. Totodată, fabricantul de semiconductoare a folosit aproximativ 63 milioane tone de apă proaspătă, doar în anul 2019.
Într-o altă parte a lumii, o nouă fabrică TSMC este construită în statul american Arizona, o regiune aridă cu acces deficitar la resursele de apă necesară activității industriale. Doar în primele trei luni ale acestui an, operațiunile TSMC din Arizona au lăsat în urmă 15.000 tone de deșeuri, aproximativ 60% dintre acestea fiind clasificate drept periculoase pentru mediul înconjurător. Tot aici a fost utilizată apă cât pentru umplerea a 1400 de piscine olimpice și 561 milioane kWhr de electricitate.
Fabricarea de cipuri, mai degrabă decât consumul de energie sau utilizarea hardware-ului rezultat, „reprezintă cea mai mare parte a amprentei de carbon” asociată dispozitivelor electronice, potrivit cercetătorului de la Universitatea Harvard, Udit Gupta și co-autori, într-o lucrare din 2020.