În esență, un microcip cu aripi, cel mai mic obiect zburător creat de om poate fi dotat cu tot felul de senzori și folosit ca instrument pentru măsurarea poluării, detectarea anumitor patogeni răspândiți pe calea aerului, pentru supraveghere în masă și alte scopuri.
Având la bază un concept diferit de cel al dronelor controlate de la distanță, dispozitivul inspirat din natură are o greutate puțin mai mare decât a prafului din aer și este adaptat pentru zborul pasiv, purtat de curenții de aer.
Pentru scopul propus, aripile sunt substituite cu trei petale orientate în forma unei elice. Prins în curenții de aer, propulsorul complet pasiv imprimă dispozitivului o mișcare de rotație cu efect stabilizator. Aerodinamica foarte bine optimizată permite exploatarea curenților de aer cald formați sub bătaia soarelui pentru păstra și chiar câștiga altitudine, facilitând acoperirea unor distanțe mai mari. Iar în lipsa vântului, portanța excelentă a dispozitivului permite o cădere lină.
Cercetătorii americani de la Universitatea Northwestern sunt de părere că aceste micro-drone ar putea fi produse în masă și dispersate în bătaia vântului, formând roiuri de senzori care transmit wireless informațiile colectate.
În timp ce o singură dronă controlată de la distanță poate fi văzută și atacată, roiurile formate din astfel de micro-drone sunt mult mai greu detectabile și practic de neoprit. Folosite ca instrumente de supraveghere, dispozitivele eliberate în vecinătatea unei „ținte” pot ajunge pe haine sau în părul acesteia, colectând informații în mod nedetectabil. Inclus în arsenalul unui spion, cel mai mic obiect zburător creat de om ar putea folosi ca și instrument de ascultare, sau armă radiocomandată, diseminând o toxină sau agent patogen la o simplă apăsare de buton.