Până acum, Samsung și-a cam „făcut de cap” pe piața de dispozitive pliabile. Aceasta a fost prima companie care a lansat la nivel global dispozitive de acest gen, seriile Galaxy Z Fold și Flip fiind deja la a treia generație, în timp ce alte companii abia lansează primele produse concurente. Am mai văzut mici „zvâcniri” din partea Motorola cu seria RAZR, însă Oppo ar putea fi adevăratul concurent al Samsung, dacă modelul Find N, pe care l-am avut la test, indică direcția pe care compania o va urma pe această nouă piață.
Înainte să trecem la review-ul propriu-zis, trebuie să precizez faptul că Oppo Find N nu este încă lansat pe piața din Europa și probabil că nici nu va fi lansat în viitorul apropiat aici. Telefonul de test a venit în varianta pentru China, cu software-ul ColorOS fără servicii Google instalate. Totuși, am reușit cu ușurință să instalez toate aplicațiile Google cu funcționalitate completă (ceva ce pe Huawei nu am reușit decât parțial).
Totuși, fiind vorba despre un software pentru altă regiune, experiența de utilizare pe care o oferă nu este tocmai comparabilă cu ceea ce ar oferi un telefon „nativ” pentru Europa. Astfel, observațiile pe care le am, în special despre software, ar putea fi ușor corectate la o eventuală lansare oficială. De aceea am numit acest review mai degrabă un „preview”, întrucât mi-am putut forma doar o impresie parțială despre capabilitățile complete ale acestui dispozitiv.
Este destul de evident încă de la început ce încearcă Oppo să facă cu modelul Find N. Compania pare să răspundă direct la criticile pe care seria Galaxy Z Fold le-a primit de-a lungul timpului, în special în raport cu dimensiunile și formatul ecranului exterior. Find N este un dispozitiv mai compact, oferind un ecran extern mai mic, de 5,5”, pe un format mai „tradițional” de 18:9. Atunci când este pliat, Find N seamănă în dimensiuni mai degrabă cu un iPhone Mini, decât cu Fold-ul concurent, iar acest lucru poate fi un lucru bun.
În primul rând, datorită faptului că ecranul este mult mai „utilizabil”, în special cu o singură mână, putând accesa rapid fiecare colț cu degetul mare. Apoi, pentru că aplicațiile pot fi afișate normal pe ecran, fără aspectul alungit pe care l-am întâlnit pe Fold. Totuși, cele două dispozitive nu sunt obligatoriu foarte diferite în termeni de lățime, ci doar de înălțime. Iar asta duce la aceeași problemă în utilizarea cover screen-ului: tastatura este foarte mică și înghesuită. Poți scrie un mesaj rapid și să cauți ceva pe internet, însă nu este genul de tastatură pe care ai scrie e-mail-uri sau comentarii pe internet.
Ecranul exterior este protejat cu sticlă Gorilla Glass Victus, care este la rândul ei acoperită cu o folie de plastic din fabrică. Pe laterala din dreapta acesta este ușor curbat, iar de jur împrejur este protejat de rama metalică a dispozitivului. Fiind și un telefon destul de greu pentru dimensiunea lui, acesta îți dă senzația că este rezistent atunci când îl ții în mână, senzație accentuată și de faptul că este rece la atingere, fiind folosite cantități generoase de aluminiu și sticlă la exterior.
Atunci când ecranul pliabil de 7,1” este deschis, spațiul disponibil de lucru este mai mult decât dublu. Ecranul interior este similar cu cel de pe telefoanele Fold, fiind acoperit cu o folie din plastic care imită sticla la atingere. Aceasta este însă la fel de „fragilă” cum știm și de la modelele Samsung, telefonul fiind livrat la test cu câteva mici zgârieturi de la cei care l-au testat anterior. Posibil să fi lăsat și eu o mică urmă. Un lucru este cert: telefoanele pliabile nu sunt la fel de rezistente precum cele tradiționale, deci este necesară manevrarea lor cu ceva mai multă atenție. Chiar și apăsarea mai tare cu unghia poate deteriora protecția acestui display, iar folia nu poate fi schimbată acasă, ci necesită o vizită la un service.
Iar față de Fold3, de exemplu, Oppo Find N nu vine cu rezistență la apă și praf, deci va trebui să fiți și mai atenți cu telefonul dacă îl luați la piscină, la plajă sau chiar dacă intenționați să îl folosiți afară atunci când plouă.
Ce este impresionant la Find N este însă faptul că telefonul a ieșit atât de bine din prima încercare. Sigur, Oppo probabil că a studiat domeniul în ultimii câțiva ani și a văzut ce face concurența, construcția lui Find N este comparabilă cu cea a celor mai recente modele pliabile de top. Vorbim despre o balama care se simte foarte bine în utilizare: nu scârțâie și poate fi oprită în mai multe poziții. Apoi, telefonul se închide complet plat, fără spațiu între cele două jumătăți, iar acestea sunt ținute închise cu magneți. Asta înseamnă că praful nu va ajunge la ecranul pliabil atunci când telefonul este în buzunar.
Iar acest lucru este atins prin plierea ecranului într-o formă de picătură de apă în partea centrală. Avantajul acestei decizii de design este faptul că nu există o cută bine definită pe centru. Pentru fotografiile de mai jos a fost necesară utilizarea unei lumini care să se reflecte perfect în poziția în care urmele cauzate de pliere se pot vedea, însă în realitate, acestea sunt în majoritatea timpului invizibile. Iar la atingere, poți simți doar o mică denivelare atunci când apeși mai tare atunci când cauți respectiva diferență în mod intenționat. În utilizare normală nu se simte deloc.
Există însă și câteva dezavantaje față de Galaxy Fold3. În primul rând, dimensiunea. Ecranul interior nu este la fel de mare, iar asta îl face mai puțin practic pentru cazuri de utilizare de tip multi-tasking. Pe Samsung poți pune până la patru aplicații pe ecran, dar Find N permite doar două în mod side-by-side și altele prin modul „floating”, în fereastră mică. Apoi, ecranul nu este compatibil cu un stylus, ceea ce va limita cazurile de utilizare pentru ecranul intern. Aș putea spune însă că faptul că Oppo nu a adoptat o cameră sub ecran este un avantaj, întrucât pe Fold3 aceasta mi s-a părut cam inestetică în utilizare. Find N folosește un ecran perforat în colțul din stânga-sus, o soluție destul de elegantă.
Alte elemente de design sunt similare cu ce am mai văzut în trecut, fie la modele Oppo, fie la telefoane pliabile: buton power cu senzor de amprentă integrat, camera bump ușor curbat și un slot de SIM care nu acceptă carduri microSD.
Ce nu pot spune că m-a impresionat însă este pachetul lui Find N. Chiar dacă Oppo livrează telefonul într-o cutie mare, în interior am găsit doar un încărcător de priză și un cablu de încărcare. Pentru un telefon de peste 1.000 de euro, care prin natura sa este mai fragil decât cele tradiționale, aș fi preferat să găsesc și o husă, sau un bumper, ba chiar și o lavetă cu microfibre cu care să curăț ecranul intern, care să nu zgârie suprafața.
Pentru a atinge un preț mai accesibil, care pare că este undeva în jurul a 1.500 de dolari americani, față de 2.000 pentru Z Fold3, Oppo a făcut câteva compromisuri, iar unul este la capitolul ecrane. În primul rând, acestea sunt mai mici decât cele de pe Fold2 și Fold3. Apoi, ecranul exterior este mai „utilitar”, fiind echipat cu un panel la 60 Hz. Ceea ce este OK. Pentru notificări și eventuale mesaje sau fotografii rapide, 60 Hz sunt de ajuns.
Ecranul interior însă este echipat cu un panel de 120 Hz, care oferă o fluiditate ridicată în utilizare. De fapt, din acest punct de vedere este comparabil cu oferta Samsung. Aspectul aproape perfect pătrat este însă ciudat în utilizare, întrucât nu simți că ai avea mai mult spațiu pe orizontală, oricum ai ține dispozitivul. Totuși, orientarea implicită este cu partea mai lată pe orizontală, invers decât la modelele Samsung.
Ambele ecrane oferă însă o densitate de pixeli bună pentru dimensiunile lor, iar culorile sunt suprasaturate în modul implicit. Desigur, poți rezolva acest lucru din setări. Ecranul intern este și foarte luminos, putând atinge 1.000 nits în redare de conținut HDR.
Totuși, nu prea am reușit să înțeleg utilitatea reală a fiecărui ecran în parte. Cel exterior este prea mic pentru a fi cu adevărat utilizabil în majoritatea cazurilor, iar cel interior prea lat majoritatea tipurilor de aplicații, în timp ce software-ul nu reușește să umple prea bine spațiul în multe cazuri. Și chiar dacă aplicațiile l-ar acoperi complet, primești prea puțin spațiu pe verticală pentru a putea fi folosit eficient pentru citit, de exemplu. Pentru multitasking, cele două aplicații side-by-side sunt cam mici pentru a spori productivitatea. În timp ce telefonul este foarte bine construit și impresionant din punct de vedere tehnic, încă sunt în căutare unui caz de utilizare concret în care mi-ar ușura viața.
Mai mult, clipurile video nu sunt cu mult mai „mari” pe Find N decât pe un telefon tradițional de dimensiuni mari. Pe un iPhone 11 Pro Max, atunci când mărești clipul video pe toată lățimea ecranului, fără bare negre, suprafața orizontală este mai mare decât pe Find N, de exemplu. Iar din punct de vedere al „portabilității”, pliabilul Oppo este foarte greu, la 275 de grame, și gros cât două telefoane.
Performanța lui Find N este la același nivel înalt cu cel al construcției telefonului. Oppo a reușit să integreze doar hardware high-end din 2021 în acest model, întrucât noile procesoare Snapdragon 8 Gen 1 nu erau încă disponibile la momentul în care acesta model a ajuns în producție. Este posibil ca acesta să fie ultimul telefon cu Snapdragon 888 lansat pe piață.
Totuși, diferența de performanță nu este majoră, mai ales când toate informațiile disponibile în prezent sugerează că Snapdragon 8 Gen 1 se încălzește cam tare în utilizare intensă. Nu că 888 ar fi foarte „rece”, dar Oppo pare să fi găsit un balans bun pentru acest dispozitiv. Rama metalică și sticla de la exterior par să fie destul de eficiente pentru a oferi performanță ridicată pe Find N cu chipset-ul Snapdragon. În benchmark-uri, telefonul este comparabil cu majoritatea flagship-urilor de pe piață.
Chiar dacă amprenta fizică a dispozitivului este semnificativ mai mică decât cea a modelului Fold3 de la Samsung, Oppo Find N reușește să integreze un acumulator mai mare, de 4.500 mAh. Încărcarea se face la 33W cu încărcătorul din pachet, deci ajunge la 100% in puțin peste o oră și la jumătate în 30 de minute.
Pentru că ecranul intern încurajează utilizarea mai intensă, acumulatorul ar trebui să ofere destulă autonomie pentru o zi, adică peste 5 ore de utilizare cu ecranul pornit, poate chiar mai mult în funcție de cât de solicitante sunt aplicațiile rulate. Pentru încărcare pe parcursul zilei, telefonul oferă și încărcare wireless și chiar încărcare bilaterală pentru încărcarea de accesorii. Din acest punct de vedere, este un adevărat flagship.
Așa cum am menționat la început, Oppo Find N nu este un telefon care se comercializează în Europa, iar o versiune de software ColorOS pentru regiunea noastră cu funcții dedicate pentru ecranul pliabil nu există încă. Astfel, a trebuit să testez doar parțial software-ul, fără să pot da un verdict asupra lui. Implicit, telefonul este plin de servicii chinezești, inclusiv la capitolul tastatură. Implicit, cu browser-ul standard, nu puteam nici măcar accesa site-uri precum YouTube sau Reddit, întrucât acestea sunt interzise pe teritoriul Chinei. Se pare că limitarea nu este la nivel de regiune, bazată pe IP sau coordonate GPS, ci este o limitare integrată direct în codul browser-ului.
A fost nevoie să instalez manual Google Play Store, Chrome, tastatura SwiftKey (care este printre cele mai bune pentru ecrane pliabile, oferind multiple opțiuni de personalizare), Google Maps, YouTube și toate celelalte servicii de la Google.
Am fost uimit însă că instalarea lor a fost simplă. Odată ce am descărcat APK-ul Play Store, totul a putut fi instalat prin intermediul acestuia. Cumva, Oppo integrează „nucleul” serviciilor Google chiar și în telefoanele sale din China, putând astfel să folosești dispozitivele oriunde. Ce nu am putut modifica este însă motorul de căutare implicit la nivelul sistemului de operare și asistentul virtual. Totuși, am adus dispozitivul într-o stare foarte utilizabilă. Aș putea spune că am avut acces la mai multe aplicații de care aveam nevoie și am depus mai puțin efort pentru a le instala decât pe cele mai recente telefoane de la Huawei.
În mare parte, software-ul Oppo, ColorOS 12, este la fel ca pe dispozitivele „clasice” ale companiei, însă cu avantajul că interfața poate să se transforme rapid într-una de tabletă. Continuitatea între ecranul exterior și cel interior se face instant, iar aceasta funcționează cu mai toate aplicațiile, fără prea mari bătăi de cap. Iar atunci când închizi ecranul pliabil, ai opțiunea să continui pe cel exterior cu o simplă glisare în sus.
Totuși, telefonul nu este recunoscut drept unul pliabil de către aplicațiile din Google Play Store. Astfel, majoritatea aplicațiilor și jocurilor sunt afișate pe mijlocul ecranului, fie în mod portret, fie în mod landscape. Aș fi crezut că acestea măcar pot rula în mod „tabletă”, dacă nu într-un mod dedicat pentru pliabile, dar nu este cazul. De aceea, momentan, nici nu pot nu recomanda importul lui Find N din alte regiuni. Jocurile apar pe centrul ecranului cu bare sus și jos, iar aplicații precum TikTok sau Facebook apar cu margini negre pe laterale și nici măcar YouTube nu oferă aceleași funcții pe care le-am văzut pe Fold, care oferă o interfață diferită cu butoane de control, atunci când telefonul este pliat doar parțial.
Tranziția la modul „split-screen” este rapidă și intuitivă, fiind necesară o simplă glisare cu două degete pe centrul ecranului. Nu toate aplicațiile permit asta, însă. Totuși, rămân la impresia că acest ecran pliabil este prea mic pentru a încuraja multi-taskting de productivitate, iar pentru clipuri video nu este destul de mare pentru a oferi o experiență de vizionare mai bună decât pe un telefon tradițional cu ecran mare.
Sper ca odată cu o eventuală lansare în Europa să vedem și compatibilitate cu acest model în majoritatea aplicațiilor, putând deveni astfel măcar un telefon de gaming mai atrăgător, sau pentru rețele de socializare, precum Instagram sau TikTok, unde primești o experiență mai „imersivă” având conținutul afișat pe întregul ecran.
Având un senzor de amprentă integrat în butonul power, Oppo Find N se bazează pe tehnologie nu tocmai de ultimă oră, însă este una care asigură o bună funcționare în majoritatea situațiilor. La fel ca în cazul altor butoane cu senzor de amprentă, și acesta este puțin mai sensibil la umezeală, din cauza dimensiunilor reduse. Dacă ai mâinile transpirate sau ude, s-ar putea să nu meargă din prima. În general însă, rata de succes a deblocării este destul de mare.
Difuzoarele lui Oppo Find N sunt la nivel de flagship, acestea fiind amplasate în partea de jos a dispozitivului în format stereo. Asta înseamnă însă că poți beneficia de sunet stereo doar când ecranul pliabil este deschis. Totuși, sunetul este surprinzător de „bogat” pentru un dispozitiv de dimensiunile acestea, oferind chiar și un nivel de bas acceptabil, pe lângă o bună separare a frecvențelor medii și înalte. Astfel, Find N devine un dispozitiv foarte bun pentru redarea de conținut multimedia, de la muzică și filme, până la jocuri video,
Oppo a făcut multe lucruri bine din prima cu modelul Find N, iar camera foto a acestui dispozitiv este unul dintre acestea. În general nu sunt un fan al camerelor de pe dispozitivele Oppo, întrucât mi s-a părut în trecut că procesarea fotografiilor nu se ridică la nivelul concurenței din piață. Din testele anterioare am observat că unele cadre erau expuse prea mult, sau prea puțin, sau culorile erau complet greșite. Pentru a evita astfel de situații pe modelele noi de telefoane, compania a dezvoltat un propriu procesor de imagine MariSilicon X. Find N nu folosește însă acest co-procesor, dar totuși pare să livreze rezultate clar îmbunătățite.
O parte din performanța ridicată a camerelor de pe Find N se datorează utilizării unor senzori foto de calitate. Avem de a face cu un senzor principal de 1/1,56” cu obiectiv cu diafragmă f/1.8, stabilizare optică și rezoluție de 50 megapixeli, un zoom 2x „modest” pentru 2022 de 13 megapixeli f/2.4 și un ultrawide de 16 megapixeli f/2.2. Fiecare cameră are însă pixeli de 1 nm, deci vor oferi rezultate ceva mai apropiate la final, chiar dacă, dintre toate, camera principală este clar cea mai performantă.
Un lucru interesant am observat în captura fotografiilor: pentru o secundă, la fiecare captură foto, în special în modul nocturn, poate fi observat un cadru în care telefonul captează și o imagine cu o expunere diferită. Aceasta este apoi folosită pentru procesarea imaginii finale, îmbunătățind detaliile și culorile afișate. De aceea suspectez că majoritatea imaginilor au un aspect cu extra „sharpness”. Nu este un „look” rău, dar fotografiile arată mai bine astfel pe ecranul telefonului decât atunci când le scoți pe un computer. Totuși, nu am fost dezamăgit de rezultatele camerei lui Find N.
Imaginile cu camera principală sunt în general bune, comparabile cu cele oferite de alte dispozitive pliabile de pe piață. Camera ultra-wide este însă cea care captează mai puține detalii și oferă cadre mai zgomotoase, în special în modul nocturn, iar camera cu zoom oferă o mărire cam mică pentru 2022. 2X este prea puțin, iar rezultate comparabile puteau fi realizate prin crop pe senzorul principal. De altfel, de multe ori, chiar și pe timp de zi, telefonul va prefera să facă zoom digital pe camera principală în loc să folosească camera cu zoom dedicată. Acest lucru este ciudat însă, întrucât camera cu zoom nu este deloc slabă, oferind un nivel ridicat de detalii atunci când este folosită. Am apreciat la Oppo Find N că poate realiza fotografii nocturne cu expunere foarte rapidă, de maximum 1-2 secunde.
Sper ca integrarea procesorului MariSilicon pe modelele high-end din viitor va rezolva problemele de decupaj în modul portret. În prezent, barba, firele de păr sau chiar și blana de la gluga unei geci de iarnă pot duce la erori de procesare a adâncimii.
Un avantaj al Oppo Find N este faptul că poate folosi toate cele trei camere de pe spate drept camere pentru selfie. Astfel, faptul că cele două camere frontale de 32 megapixeli au anumite limite de calitate ar trebui să fie compensat de posibilitatea de a realiza autoportrete direct cu senzorul principal, de 50 megapixeli.
Aplicația de cameră este decentă, însă nu pot să nu critic efectele de „înfrumusețare” pe care Oppo le activează implicit pentru selfie-uri. Din fericire, pot fi dezactivate, dar primele câteva fotografii pe care le vei face vor fi cu siguranță… ciudate.
Oppo Find N are una dintre cele mai bune camere de pe un telefon pliabil, dar spațiul limitat de la interior nu permite integrarea unei camere care să concureze cu flagship-urile momentului, precum iPhone 13 Pro, Pixel 6 Pro sau cele mai noi modele Samsung și Huawei. Totuși, cred că majoritatea utilizatorilor vor fi mulțumiți de cadrele pe care le pot realiza cu ajutorul acestui telefon.
Oppo Find N este un dispozitiv mai complex decât pare la prima vedere. Este foarte performant, vine cu o construcție de calitate foarte înaltă și chiar face unele lucruri mai bine decât alte dispozitive pliabile din piață. În același timp, telefonul nu este încă disponibil în Europa și vine cu un software care are nevoie de multă „muncă” pentru a putea fi cu adevărat utilizabil în majoritatea scenariilor. Și chiar dacă este ceva mai „portabil” decât modelele Fold, dimensiunile sale scăzute îl fac un pliabil mai puțin util pentru productivitate.
Concurența ar trebui să ia câteva notițe de la Find N în special în zona modului în care acesta se pliază pentru a reduce urma verticală de pe ecran și pentru a asigura o închidere completă a celor două jumătăți. De asemenea, o baterie mai mare și camere mai performante sunt întotdeauna binevenite, iar Find N are un mic avantaj și aici. Și chiar dacă eu nu am găsit un caz prea bun de utilizare, asta nu înseamnă că nu există utilizatori cărora să le rezolve una sau mai multe probleme care ar putea fi mai greu de rezolvat cu un telefon „clasic”. Totuși, recomandarea mea rămâne să așteptați lansarea oficială a lui Find N sau a următorului pliabil de la Oppo în Europa, care probabil că va mai rezolva din micile greșeli ale acestui model.
Sper doar ca pliabilele companiei chineze să ajunge în Europa cu un software mai bine pus la punct în jurul funcțiilor de pe ecranul mare, unde Samsung are un avantaj clar și experiență de câțiva ani deja.