De ce problema MiG-29-urilor refuzate Ucrainei este una falsă. Aeronavele nu ar fi ajutat prea mult

Mulți oameni au condamnat Statele Unite după ce au refuzat să preia câteva avioane MiG-29 oferite de polonezi și să le predea apoi Ucrainei. De fapt, decizia Casei Albe a fost una înțeleaptă. Voi explica de ce.

În primul rând o astfel de livrare ar fi crescut, ca și impunerea unei zone no-fly deasupra Ucrainei, riscul izbucnirii unui conflict mult mai mare, între NATO și Rusia. (Să nu uităm că ambele entități dispun de arme nucleare.) Asta deoarece Ucraina nu ar fi ratat ocazia să sublinieze, pe internet, victoriile obținute cu ajutorul aeronavelor primite, având culorile poloneze pe ele (e greu de crezut că cineva ar fi avut timp să le revopsească). Acest lucru ar fi iritat și mai mult regimul de la Kremlin, deja mâniat de eșecul campaniei miliare de până acum și de sancțiunile dure impuse de Occident.

În al doilea rând, și cel mai important, avioanele MiG-29 nu ar ajuta prea mult în acest conflict. Majoritatea oamenilor nu știu care este rolul cestui avion. Mulți, inclusiv în Ucraina, se așteptau ca avioanele venite din Polonia să fie dezlănțuite împotriva convoaielor de vehicule, lungi de zeci de kilometri, care se îndreaptă spre Kiev.

Citește și: Cum au reușit americanii să le dea ucrainenilor sisteme Stinger secrete scoțând câteva șuruburi

MiG-29 are, însă, capacități reduse de atac la sol, după cum notează și The War Zone. Acesta nu este un avion multirol, precum F-16 sau F-35, capabil să execute multiple tipuri de misiuni, ci un avion de vânătoare care trebuie să asigure superioritatea aeriană. Rolul lui este să decoleze, să găsească și distrugă aeronave inamice, apoi să revină la bază pentru realimentare și să repete operațiunea.

MiG-29 nu ar face minuni nici în confruntările aeriene

În aceste momente, însă, Rusia folosește puține avioane în războiul din Ucraina. De ce se întâmplă acest lucru este un mister, dar are, probabil, legătură tot cu proasta aprovizionare și cu lipsa resurselor și a armamentului. Se știe că Moscova are stocuri reduse de bombe ghidate pentru avioane.

În aceste condiții, avioanele de vânătoare donate Ucrainei nu prea ar avea ce vâna. În condițiile în care ar da, totuși, peste un adversar, acesta ar fi, cel mai probabil, un Su-27, un Su-34 sau un Su-35. Toate sunt superioare unui MiG-29, chiar și modernizat la standarde NATO.

Dacă ar fi trimise împotriva forțelor terestre ruse care asediază marile orașe din Ucraina, aeronavele MiG-29 nu ar reuși să facă mare lucru, deoarece nu sunt potrivite pentru misiuni de atac la sol. Din contră, mulți piloți și-ar găsi acolo sfârșitul, deoarece Rusia are încă multe sisteme de apărare anti-aeriană avansate în zonă, precum Pantsir-S1 sau Tor.

Ucraina are nevoie, în schimb, de livrări suplimentare de sisteme de tip MANPADS, precum Stinger, de drone Bayraktar – foarte bune împotriva țintelor terestre – sau de sisteme anti-tanc precum Javelin sau NLAW. Acestea sunt armele care au făcut și vor face diferența în acest război. Sunt ieftine, ușor de folosit, iar cei care le folosesc au șanse mari să scape cu viață din confruntări. În cazul Stinger, Javelin sau NLAW, care sunt de tip „tragi și uiți de ele”, operatorul se poate pune la adăpost imediat după ce a lansat racheta. Aceasta merge singură la țintă.