Sărăcie sau ingeniozitate? Cum arată la interior o dronă militară rusească capturată de ucraineni

Capabile să acopere tur-retur distanțe de peste 100km, dronele Orlan-10 folosite de Rusia în misiuni de supraveghere sunt un amestec ciudat de tehnologie sovietică, improvizație cu buget foarte strâmtorat și rechiziționare a unor echipamente vestice pentru uz comercial.

Primul aspect care atrage atenția este designul nesofisticat al aparatului de zbor, Orlan-10 apărând ca un aeromodel generic, imitând ceva avion cu elice din perioada celui de-al doilea război mondial. Un alt semn de întrebare este ridicat de numeroasele zone de pe aripă și fuzelaj care par pur și simplu peticite cu bandă adezivă.

Continuând analiza exterioară, putem vedea mai multe fire trase pe exteriorul fuzelajului. Dezavantajul evident este crearea de turbulențe, afectarea manevrabilității și reducerea eficienței aparatului, care ar pierde astfel câteva procente din raza maximă acoperită cu un plin de combustibil. De fapt, abia aici începe să devină „interesant”, rezervorul de combustibil părând să fie nimic altceva decât un PET de culoare albastră, cum sunt cele folosite pentru apă minerală. Gura sticlei este sigilată cu un dop oarecare, legat însă cu sârmă pentru a nu fi rătăcit de un eventual operator mai neatent. Putem doar presupune că motorul pe benzină este ceva la fel de „sofisticat”, eventual, rechiziționat de la vreun model de drujbă pentru micii gospodari.

Unde se află tehnologia ultra-modernă dezvoltată de Rusia?

Din câte știm, producătorul de aparate foto Canon nu este pe lista oficială a furnizorilor de echipament militar pentru Rusia. Cu toate acestea, aparatul foto DSLR semnat de producătorul japonez este probabil cea mai sofisticată tehnologie din echiparea dronei Orlan-10. Cuplat unui obiectiv cu focalizare fixă, acesta apare fixat cu „arici” pe panoul dedicat instrumentelor de captură imagine, setat în modul de fotografiere automată și cu butonul Power apăsat și înțepenit cu adeziv, pentru ca nu cumva aparatul să se oprească accidental.

Celelalte două instrumente par să fie o cameră cu termoviziune și cameră optică, ambele de proveniență necunoscută.

Din câte știm, UAV-ul Orlan-10 nu dispune de un computer de navigație sofisticat. În modul autonom, drona urmează pur și simplu un traseu prestabilit, în speranța că nu este interceptată (sau se defectează), urmând a fi recuperată după aterizarea/prăbușirea în spațiul aflat sub controlul operatorului. Teoretic, aparatul poate fi echipat și cu alte dispozitive, cum ar fi sisteme de bruiaj. Este disponibil și un mod de control de la distanță, pilotarea și eventuala întoarcere la bază fiind realizată prin conexiune radio, de către un operator aflat la sol.

Recent, un exemplar Orlan-10 s-a prăbușit pe teritoriul României, în zona Bistrița-Năsăud. Fără semne că ar fi fost atacată de la sol, putem presupune că echipamentul rusesc a suferit o defecțiune la partea electronică, continuând zborul pe traiectoria inițială până la epuizarea combustibilului.