Drone zburătoare în loc de tancuri. Cum ar putea arăta viitoarele războaie

Deja este demonstrat cu prisosință. Tancurile convenționale și majoritatea vehiculelor folosite în conflicte armate sunt pradă ușoară pentru armele bazate pe tehnologi ultramoderne. Mai departe, este rezonabil să anticipăm că majoritatea „utilajelor” pregătite ca și resurse în viitoarele războaie vor ajunge la fier vechi, fie prin casare anticipată, sau aruncate în lupte fără șanse reale de victorie.

Prin urmare, întrebarea rezonabilă este ce anume le va înlocui. Ei bine, despre armele antitanc computerizate am aflat deja. Acestea pot „memora” ținta indicată, urmând-o chiar și după ce soldatul respectiv a lăsat din mână dispozitivul de lansare, căutând adăpost. Tehnologia dezvoltată pentru penetrarea și neutralizarea armurii tancurilor de ultimă generație este un alt capitol, care însă nu face obiectul acestui material. Prin urmare, ce e de făcut odată ce ai la dispoziție armament care poate neutraliza echipamente de luptă cu un singur foc, eventual, după ce ai părăsit poziția în care erai vulnerabil a o eventuală ripostă.

Deși par de maximă importanță, armele inteligente reprezintă doar un o fațetă a viitoarelor conflicte armate, tehnologia fiind deja în mare parte perfecționată. Adevărata luptă se va duce pe segmentul armamentului hibrid, ghidat de inteligență artificială. Vorbim despre echipamente care pot înlocui soldații pe teren, căutând și neutralizând ținta desemnată fără mustrări de conștiință sau oboseală, atât timp cât țin bateriile.

Demonstrat deocamdată ca și simulare, luăm exemplul unui „roi” de drone fără prea multă putere individuală, dar care acționând împreună pot anihila soldați și chiar întregi batalioane, acționând precum un roi de albine, dar înarmat cu arme letale.

Potrivit conceptului demonstrat, viitoarele drone militare ar putea fi suficient de mici pentru a încăpea în palmă, dar capabile să cartografieze împrejurimile și să folosească aceste informații în mod distribuit, construind o hartă cu amenințările descoperite, stabilind în mod autonom țintele cu prioritate. Mai departe, progresele țin mai mult de ambițiile dezvoltatorilor software, decât de capabilitățile hardware.

În locul unei „baterii” de rachete, punctul de pornire a unui atac ar putea fi un pachet cu drone sincronizate, acționând la unison pentru neutralizarea fără prea multe urme a țintei desemnate. Până la urmă, de ce să distrugi elemente valoroase de infrastructură și chiar întregi orașe, dacă poți neutraliza cu precizie chirurgicală doar elementele direct implicate în conflictul armat.

În cele din urmă, armamentul de înaltă precizie controlat de inteligență artificială ar putea deveni la fel de important ca și armele nucleare, tehnologia de ultimă generație surclasând din toate punctele de vedere armamentul convențional.