Seria de smartphone-uri Nova este una dintre cele mai bine vândute din portofoliul Huawei, probabil pentru că este situată „strategic” la limita dintre high-end premium și modele mid-range tradiționale. Aceasta adoptă în general un design modern, hardware puternic, dar nu din gama de top și camere foto performante. Practic, Huawei promite capabilități de flagship, într-o zonă de preț mai accesibilă publicului larg, care nu are 1.000 de euro de cheltuit pe un telefon.
Nova 10 Pro este în fond un telefon mid-range, dar design-ul lui nu dezvăluie asta de la început. De altfel, acesta nu arată cu mult diferit față de modelele de top de la Huawei, precum P50 Pro, de exemplu. Telefonul este echipat cu un ecran OLED mare și curbat la margini, are o ramă metalică, decupaj pentru două camere frontale și o insulă de cameră decorată cu detalii aurii. De altfel, și spatele de plastic are o textură mată și strălucitoare în lumină.
Deși design-ul este „aproape” premium, lipsind doar sticla de pe spate, nu pot spune că sunt un fan al acestuia. Specificațiile camerei în litere albe pe fundal auriu nu pot spune că denotă eleganță ci mai degrabă este la limita kitsch-ului. Iar marginile curbate sunt plăcute din exterior, când vezi telefonul într-o reclamă, dar nu sunt deloc practice, lucru care s-a dovedit în ultimii câțiva ani. Majoritatea producătorilor cu greutate încep să revină la ecrane plate pe modelele de top.
Ce putem aprecia la Huawei este însă că oferă în continuare accesoriile de bază în pachet. Ecranul este protejat din fabrică cu folie de plastic, încărcătorul rapid de 100W este în pachet, alături de cablu și de o husă de silicon. Din păcate, Huawei încă oferă încărcătoare cu USB-A, nu a trecut complet la USB-C. Astfel, încărcarea rapidă SuperCharge este doar pentru telefoanele sale. Nu vei putea alimenta un laptop, de exemplu, la viteză mare, cu acest încărcător. Curios este însă faptul că acest model primește încărcare mult mai rapidă decât „frații săi” din seriile P sau Mate.
Una dintre cele mai „flagship” componente ale lui Nova 10 Pro este ecranul, un panel de 6,7” cu rezoluție FullHD+ și refresh rate la 120 Hz. Acesta nu este chiar la nivelul celui de pe flagship-uri, precum P50 Pro, însă are luminozitate destul de înaltă, rezoluție mare și afișează animații foarte fluide. Nefiind un model LTPO, nu avem refresh rate variabil în adevăratul sens al cuvântului, ci doar ajustare software la diverse praguri (60/30 Hz) în funcție de aplicație.
Problema rămâne însă că acest display probabil că nu va fi niciodată folosit la adevărata sa capacitate. Toate aplicațiile de filme și seriale, precum Netflix sau HBO Go nu vor afișa imagini HDR pe acest dispozitiv, întrucât nu este „certificat” de către servicii. Astfel, pentru majoritatea aplicațiilor de video vei fi limitat la rezoluție SD cu profil de culoare SDR.
Procesorul Snapdragon 778G nu este tocmai un model nou, așa cum nici chipset-ul Snapdragon 888 de pe celelalte flagship-uri ale companiei nu sunt. Huawei a reușit să găsească o soluție de compromis cu Qualcomm, în care compania poate cumpăra cipurile companiei americane, dar fără modem 5G. Acest lucru înseamnă că trebuie dezvoltată o ediție specială, doar pentru Huawei, ceea ce înseamnă întârzieri în disponibilitate. Cel mai nou cip de top Qualcomm, Snapdragon 8 Gen 1, abia de curând a fost modificat pentru 4G, și vine pe seria Huawei Mate 50. Industria se pregătește acum pentru tranziția la 8 Gen 2 din iarnă.
Astfel, performanța lui Nova 10 Pro ar putea fi puțin în urma altor modele mid-range care se vor lansa în viitorul apropiat. Totuși, optimizarea Huawei își spune iar cuvântul, telefonul oferind o experiență de utilizare extrem de fluidă, așa cum oferea și pe modelele cu Kirin în urmă cu câțiva ani. Chiar dacă vorbim despre un model mid-range, performanța în utilizare normală este spre flagship, fără întârzieri și fără animații sacadate.
Problema apare atunci când vrei să îl „stresezi” cu jocuri avansate sau cu aplicații mai complexe, unde procesorul de medie nu poate face față la fel de bine precum unul de flagship. Există însă și un avantaj major al unui cip mai puțin „însetat” de energie: consumul redus. Nici în jocuri, acesta nu consumă multă baterie, iar în general, telefonul nu se încinge, ci doar se încălzește. În testele de performanță, procesorul s-a comportat în limitele așteptărilor pentru un chipset mid-range de acest gen, iar în testul de stres din 3DMark, acesta și-a păstrat performanța intactă la 98,6% după jumătate de oră de rula încontinuu. Ce-i drept, am rulat testul Wild Life „standard”, mai degrabă potrivit pentru modele mid-range, nu cel „extreme”, dedicat flagship-urilor.
Autonomia a fost întotdeauna o caracteristică la care telefoanele Huawei au stat mai bine decât alți producători, în mare parte datorită optimizărilor software din EMUI, care nu lasă aplicațiile „treze” în fundal dacă acestea nu-s necesare, similar cu ceea ce face și Apple. Desigur, și bateriile de capacitate mare au ajutat întotdeauna. Cu un acumulator de 4.500 mAh și un procesor eficient precum Snapdragon 778G, Huawei Nova 10 Pro rezistă la două zile de utilizare normală la o singură încărcare. Sub stres, probabil că îl poți descărca într-o zi sau chiar mai repede, însă acest lucru n-ar fi o problemă pentru modelul de față.
Cu încărcare la 100W, poți ajunge de la 20 la 80%, adică în perioada în care încărcarea este cea mai rapidă, în doar 10 minute. Complet, telefonul se încarcă în mai puțin de jumătate de oră, de la 0 la 100%. Practic, poți conecta telefonul câteva minute la priză și poți avea destulă autonomie pentru restul zilei în orice moment. Important este doar să ai încărcătorul original și cablul compatibil tot timpul la îndemână.
În ultimii ani, discuția în jurul telefoanelor Huawei s-a concentrat în special în jurul software-ului. EMUI 12, bazat pe Android, continuă în aceeași direcție pe care Huawei a mers întotdeauna, cu o interfață similară cu cea de pe iOS, care încearcă să ofere o experiență cât mai fluidă de utilizare. Din acest punct de vedere, compania reușește, oferind cam tot ce oferă pe HarmonyOS în China și pe dispozitivele cu Android din celelalte regiuni. Sigur, oricine a folosit un iPhone știe că multe elemente sunt „copiate” direct, însă există și câteva particularități Huawei interesante. De exemplu, poți grupa aplicații în folder-e mai mari, dar le poți accesa apăsând direct pe pictogramă, fără să deschizi folder-ul.
Și oricât de bună ar fi experiența software, mulți utilizatori nu vor dori să audă de Huawei din pricina lipsei serviciilor Google. Huawei a lucrat în ultimii ani pentru dezvoltarea ecosistemului AppGallery, unde găsești multe aplicații, atât internaționale cât și locale, însă nu pe cele pe care le folosește toată lumea zi de zi. Orice este de la Google lipsește, iar principalele rețele de socializare precum Facebook, Instagram sau Twitter nu se regăsesc aici. TikTok este, măcar.
Sigur, există soluții pentru majoritatea problemelor. Poți instala GSpace pentru un soi de mașină virtuală care îți oferă acces la Play Store, iar de acolo poți instala și rula aplicațiile cu contul logat, în mare parte fără probleme. Totuși, pot apărea diverse bug-uri în utilizarea de acest gen, iar notificările vin prin GSpace, nu vin nativ prin sistemul standard al telefonului. Totuși, nu există o soluție care să înlocuiască Android Auto, de exemplu.
Din fericire, aplicațiile anumitor bănci sunt disponibile pe AppGallery, iar recent s-a lansat până și Revolut. Bolt este, dar Uber nu. Iar anumite bănci încă nu oferă suport pentru Huawei. Mai mult, nu există un sistem de plăți 100% funcțional în România. Huawei Wallet este integrat cu serviciul Curve, însă nu și cu altele.
În continuare însă, instalarea de aplicații din afara AppGallery este ceva prea complex pentru utilizatorii de rând sau prea periculoasă pentru majoritatea celor care ar folosi un smartphone și nu sunt persoane tehnice din fire. Nu mulți utilizatori vor să stea să caute aplicații în mai multe surse pentru a le instala, iar instalarea de APK-uri din surse mai puțin „sigure” poate duce la alte probleme precum instalarea de malware. Din păcate, nu poți „supraviețui” în mediul mobil doar cu oferta de aplicații disponibilă pe AppGallery, în ciuda eforturilor colosale depuse de Huawei în ultimii ani.
Situația este însă mai bună acum decât era acum doi sau trei ani, deci măcar o parte dintre utilizatori ar putea să cumpere acum aceste telefoane fără mari emoții, însă persoanele atehnice vor rămâne dependente de cineva mai priceput sau de suportul tehnic Huawei, care oferă asistență prin WhatsApp pentru utilizarea aplicațiilor din AppGallery și nu numai. Apropo de asta, nici WhatsApp nu e disponibil în AppGallery, deci tot va trebui să instalezi aplicația de undeva din afara magazinului înainte de a contacta echipa de suport.
Categoriile la care Huawei a stat bine întotdeauna sunt difuzoare și senzor de amprentă, iar acestea rămân bune spre foarte bune în continuare. Difuzoarele stereo au un sunet puternic și plăcut, chiar și la volum maxim, cu puțin de bas, dar nu foarte mult, însă mai bun decât alte dispozitive din categoria de medie. Mai mult, Huawei a făcut ceva ce nu prea vedem pe alte dispozitive: a perforat partea de sus a dispozitivului, pentru a oferi difuzorului pentru apeluri mai mult spațiu prin care să scoată sunetul. O funcție secundară a perforațiilor din partea de sus este că nu poți acoperi complet difuzorul, pentru că sunetul iese și prin grila pentru apeluri și pe sus.
Senzorul de amprentă folosit de Huawei nu este unul foarte special, fiind unul de tip optic, integrat în partea de jos a ecranului. Acesta funcționează fără probleme și deblochează imediat telefonul. Acesta este telefonul la care am avut cele mai puține eșuări în deblocare din ultima vreme.
Huawei și-a construit renumele în zona de smartphone-uri în special prin realizarea de camere foto foarte performante. Acest lucru este în general valabil pentru camerele telefoanelor din zona flagship, dar și modelele din gamele inferioare au beneficiat de multe ori în special de pe urma software-ului și algoritmilor de procesare.
În afara modelelor flagship de la Huawei, Nova 10 Pro are probabil cele mai performante camere din portofoliul companiei. Vorbim despre un senzor principal de 50 megapixeli pe format RYYB, nu RGB cum folosesc majoritatea producătorilor, un ultra-wide de 8 megapixeli și o cameră de 2 megapixeli pentru calcularea adâncimii. Am putea spune că am mai văzut astfel de camere prin alte părți, și cam așa e, pentru ultimele două, însă cea principală este mai specială. Apoi, pe partea din față, avem o cameră cu 60 megapixeli, de tip ultrawide pentru fotografii obișnuite și una de 8 megapixeli cu zoom, numită cameră de „portret”.
Așa cum era de așteptat, camera ultrawide nu este una foarte performantă, oferind rezoluție mică, detalii slabe, chiar și în lumină puternică, însă cu ceva mai mult dynamic range decât pe alte modele din piață. Avantajul său ar fi că este una cu focalizare automată, care permite realizarea și de fotografii macro, care au o calitate neașteptat de bună. De fapt, aș putea spune că această cameră ultrawide este mai bună pentru macro decât pentru cadre largi.
Apoi, camera principală este cu adevărat bună, oferind fotografii bine expuse și detaliate pe setări automate și cu procesare AI. Software-ul Huawei încă nu e infailibil, detectând scena de „zăpadă” într-o zi înnorată, însă majoritatea cadrelor sunt bune, iar fotografiile cu zoom hibrid 2x decente.
Modul nocturn se face doar pe camera principală la 1 sau 2x, iar rezultatele sunt bune, dar nu grozave. Alte telefoane au depășit aceste performanțe, însă nu pot să nu remarc culorile de pe Huawei pe timp de noapte, care, deși nu sunt deloc realiste, tind să atragă mai mult decât cele realizate cu alte camere cu profiluri mai naturale.
De fapt culorile sunt destul de „exagerate” pe cam toate camerele și în toate modurile de fotografiere, însă cel mai mult mi se pare că Huawei exagerează pe camerele frontale. Camera ultrawide frontală este chiar utilă dacă vrei să realizezi fotografii de grup, dar există și un zoom „1x” pentru fotografii normale. Totuși, nu pot să înțeleg zoom-ul 2x de pe camera de 8 megapixeli. Doar cineva cu mâini extrem de lungi ar putea realiza un portret cât de cât decent, în care să nu fie doar un cap mare în poză, iar calitatea camerei este oricum destul de slabă în comparație cu cea principală.
Cadrele sunt mai întunecate și culorile mai slabe. Dar toate camerele frontale au un soi de filtru de beauty pe care nu-l poți dezactiva, făcând fețele să pară mult mai „cosmetizate” decât sunt natural. Prefer fotografiile în care se văd imperfecțiunile feței și pielii decât cele în care pare că am ieșit de la machiaj profesional de televiziune.
Huawei a realizat și funcții de „vlogging”, în care te poți filma cu două camere simultan, precum cea frontală și cea de pe spate, sau două de pe spate, în diverse moduri. În realitate, probabil ca nu le va folosi nimeni, întrucât nu sunt multe situații în care vei dori să faci asta pentru un „vlog”. S-ar putea să aibă succes însă pe noile clone de BeReal de la TikTok și Instagram, dar numai dacă acesta vor prinde la public.
Huawei a realizat un telefon mid-range foarte bun cu Nova 10 Pro, iar modelul Nova 10 „standard” nu este cu mult diferit, îi lipsește camera cu zoom de pe față (care oricum nu are mare utilitate), are o baterie mai mică, de 4.000 mAh și încărcare la 66W și un ecran cu 0,1” mai mic. Dacă ar fi să aleg, l-aș alege pe cel mai ieftin, modelul non-Pro. Desigur, aș face asta doar știind că am de a face cu telefoane fără servicii Google și cu toate dezavantajele care apar în consecință.
Problema Huawei este că în zonele de preț pe care le vizează există deja o concurență mare, cu modele foarte performante din toate punctele de vedere, care nu au problema lipsei serviciilor Google. Astfel, telefoanele precum Nova 10 Pro devin modele mai degrabă pentru fanii brand-ului, decât unele cu adevărat competitive în piață, cel puțin la prețul standard de 2.999 lei, respectiv 2.499 lei pentru varianta „standard”.