OnePlus nu este un brand la fel de „constant” în ceea ce oferă așa cum ne-am obișnuit de la producătorii mari din piață. În fiecare an, brand-ul secundar de la Oppo pare că încearcă ceva nou, însă această strategie s-a dovedit a fi nu tocmai populară în rândul fanilor. În ultimii ani, OnePlus a fost criticat de către utilizatorii mai vechi pentru încercarea de a împinge prea mult în zona „premium” și mai puțin în zona de high-end accesibil, care a consacrat brandul. OnePlus 10T de anul trecut părea să fie un pas în direcția corectă, chiar dacă nu era tocmai unul complet, dar lansarea OnePlus 11 demonstrează că măcar mesajul a fost auzit, iar OnePlus se întoarce puțin spre zona de „flagship killer”.
Tranziția nu este însă completă. OnePlus 11 este în continuare un telefon mai scump decât s-ar fi așteptat cei care erau obișnuiți să ia un model de top al brand-ului la jumătate de preț față de cel mai nou Samsung, însă ne-am întors la compromisuri în anumite puncte cheie, chiar și față de modelul anterior, pentru a atinge un preț mai mic și pentru a oferi cât mai multă performanță în gama sa de preț.
Un punct la care nu s-a făcut rabat însă este construcția. Deși mai poartă numele de „Pro”, OnePlus 11 este cel puțin la fel de bine construit precum modelul OnePlus 10 Pro de anul trecut. Avem o construcție cu aluminiu lucios pe margini, cu un capac din sticlă pe spate, o insulă metalică pentru camere și Gorilla Glass Victus pe ecranul curbat de pe față. Am avut la test modelul verde, cu sticlă foarte lucioasă, care atrage imediat amprentele, dar am avut ocazia să văd și modelul negru cu textură mată. Ambele sunt la fel de alunecoase în utilizare.
Ce nu are OnePlus 11 este rezistență la apă la standard de flagship. Avem doar protecție IP64, deci completă pentru praf și doar parțială pentru apă, fiind de ajuns pentru stropi de apă, dar nu și pentru scufundări. Slot-ul de SIM este protejat cu o garnitură de cauciuc. Acesta ar fi unul dintre compromisuri pentru a ieși din zona de preț pentru flagship-uri.
Design-ul s-ar putea să nu fie pe placul tuturor, dar există o oarecare continuitate a modelului OnePlus 10, care îmbina insula pentru camere cu rama exterioară. Cele trei obiective sunt acum încadrate într-un cerc, inspirat, spun cei de la OnePlus, de design-ul unui ceas de mână. Eu unul nu văd asemănarea decât prin prisma faptului că modulul este rotund. De altfel, nici „picățelele” dintre camere nu mă duc cu gândul în direcția ceasurilor. Nu pot să zic că îmi place acest design, dar nici nu mă deranjează în mod special. Cu o husă, mi se pare că arată chiar mai bine, decât fără.
Am apreciat însă faptul că OnePlus oferă din nou slider-ul pentru profiluri audio, ceva ce mi-a lipsit pe OnePlus 10T anul trecut. Se pare că exista de fapt o metodă pentru a păstra această componentă, o baterie mare, dar și încărcare foarte rapidă, la 100W. Iar încărcătorul este disponibil în pachet, nu trebuie cumpărat separat, ceea ce multe telefoane din această zonă de preț nu mai oferă. Deși nu este inclusă și o husă pentru protecție în plus, OnePlus 11 vine cu o folie aplicată din fabrică pe ecran.
Menționam anterior că au fost capitole la care OnePlus a făcut economie atunci când a construit OnePlus 11, dar ecranul nu este unul dintre acelea. De altfel, acesta este unul dintre puținele telefoane din piață care folosesc un ecran OLED de tip LTPO 3.0 cu refresh rate variabil între 1 și 120 Hz, care oferă și rezoluție QHD+. Luminozitatea maximă este cu puțin sub cea a lui Galaxy S23 Ultra, de exemplu, dar în continuare la 1.300 nits, avem de a face cu un ecran foarte luminos. Este greu să găsești un telefon în zona de preț de sub 1.000 de euro cu un ecran mai performant precum cel de pe OnePlus 11.
Cred însă că un compromis care ar fi scăzut puțin prețul ar fi făcut acest telefon mai apreciat de o anumită categorie de utilizatori, printre care mă aflu și eu: renunțarea la marginile curbate. În afară de design-ul elegant pe care acestea îl oferă, și poate o prindere mai confortabilă, în utilizare, acestea mi se pare că mai mult încurcă, iar reflexiile luminii sunt mai pronunțate pe zona curbată. Un alt lucru care mă enervează la culme când se întâmplă este faptul că deși are un ecran QHD, acesta vine configurat cu rezoluție Full HD din fabrică și pe un mod de afișare incorect, care suprasaturează culorile. Dacă tot plătești pentru un ecran de top, mi se pare normal să fii și încurajat să îl folosești.
Promisiunea OnePlus în perioada sa de brand care livra „flagship killers” era viteza. Telefoanele companiei erau extrem de rapide, ajutate în primul rând de cele mai puternice procesoare din piață, dar și de optimizări la nivel software, pentru a asigura timpi de răspuns cât mai mici. OnePlus păstrează tradiția oferind chipset-ul Snapdragon 8 Gen 2 și 16 GB memorie RAM, dublu față de noile flagship-uri de la Samsung, alături de OxygenOS 13, care pare să fi primit câteva îmbunătățiri.
În utilizare, OnePlus 11 se simte extrem de rapid, poate chiar mai rapid decât Galaxy S23 Ultra și alte modele flagship recente, dar aici poate fi și felul în care sunt realizate animațiile interfeței proprietare. OnePlus continuă însă să limiteze semnificativ performanța telefonului, fiind necesară activarea opțiunii High Performance manual de fiecare dată când vrei să accesezi tot potențialul său. Și nu există o scurtătură rapidă în sertarul de sus. Trebuie de fiecare dată să intri în setări și să activezi această funcție.
Toate testele de performanță au fost rulate pe OnePlus 11 cu modul High Performance activat, iar rezultatele sunt comparabile cu cele ale Galaxy S23 Ultra, în ciuda utilizării unui chipset 8 Gen 2 standard, nu unul special „for Galaxy”. Dacă în review-ul Samsung mă plângeam că S23 Ultra nu păstrează decât 60% din performanță în testul de stres 3DMark Extreme, în cazul OnePlus 11 m-am mirat să văd că problemele de răcire sunt și mai grave.
Doar 35% din performanță rămâne accesibilă după cam jumătate de oră. Sfatul meu este utilizarea fără modul de performanță înaltă, chiar dacă duce la limitarea performanței. Dacă nu vă pasă așa mult de jocuri cu toate setările la maximum, oricum nu prea este nevoie de toată performanța unui cip de acest gen pe un telefon.
Pentru a limita cât mai mult consumul de energie, OnePlus recomandă utilizarea pe modul de afișare Full HD și chiar activarea unui mod special care limitează anumite funcții în modul stand-by când telefonul este utilizat activ. De altfel, nici măcar modul always-on display nu este activ implicit, iar când este activat, acesta este setat să se închidă dacă telefonul este staționar pentru o perioadă de timp. Cu aceste setări și fără modul high-performance, poți atinge două zile de utilizare cu OnePlus 11, ceea ce nu este tocmai rău. Cei care aleg să activeze totul, se îndreaptă mai degrabă către o zi, maximum o zi și jumătate.
Avantajul acestui model este că autonomia nu este tocmai o problemă nici cu totul activat, întrucât poți realimenta de la 0 la 100% telefonul în mai puțin de 30 de minute cu încărcătorul de 100W din pachet. De altfel, viteza de încărcare este și motivul pentru care nu am de ce să simt lipsa încărcării wireless, care se găsea pe 10 Pro anul trecut și a fost eliminată anul acesta. Acest compromis este chiar unul apreciat, întrucât încărcarea wireless devine doar un moft atunci când oricum poți încărca telefonul în doar câteva minute. Ceva ce pare totuși ciudat la un telefon din 2023 este faptul că port-ul de încărcare, care permite alimentare la 100W, folosește doar un viteze USB2 pentru transfer de date pe un PC. Cu siguranță, și acesta este un caz de compromisuri strategice pentru a reduce costurile.
OxygenOS a trecut prin multe schimbări în ultimii ani. După o tranziție cu probleme la codul ColorOS, interfața OnePlus pare să aibă în continuare o criză de identitate. Pe de-o parte, animațiile sale sunt rapide, iar meniurile au fost mai bine gândite pentru a nu crea confuzie. S-a renunțat pe verisiunea 13 la acel „OnePlus Shelf” din colțul din dreapta sus activat implicit, însă acela poate fi activat opțional, pentru cei care îl preferă. Totuși, interfața ar putea fi mult prea personalizată pentru cei care preferau vechiul OxygenOS, bazat mai degrabă pe Android-ul de la Google decât pe varianta personalizată de la Oppo.
Ca utilizator zilnic de iOS, pot spune că mă împac bine cu OxygenOS, iar faptul că există opțiune de gesturi sau butoane la prima configurare este apreciată, spre diferență de producătorii care decid pentru tine că vrei una sau cealaltă și abia apoi te lasă să alegi. De fapt, cred că aș fi foarte mulțumit și dacă aș putea alege alte opțiuni precum rezoluția ecranului sau modul high performance la prima configurare. Mă deranjează doar că aceste setări trebuie căutate și trebuie să știi dinainte că ele sunt sau nu active. Puțină transparență ar ajuta mult.
Apreciez la OnePlus însă și faptul că nu vine cu multe aplicații preinstalate. Avem doar Netflix, necesar pentru certificarea redării în HD și HDR, și aplicațiile standard Google și OnePlus la prima configurare. Am găsit însă o reclamă, care m-a deranjat anterior și pe OnePlus 10 Pro și 10T: Spotify, promovat în meniul de setări, acest serviciu fiind singurul compatibil cu widget-ul care indică numele melodiei pe ecranul Always-On.
OnePlus merită însă laude și pentru faptul că OnePlus 11 este primul său telefon care va primi actualizări de software timp de cinci ani. Lansat cu OxygenOS 13, bazat pe Android 13, OnePlus 11 va fi actualizat până la versiunea Android 17 și va primi cinci ani de actualizări de securitate. Astfel, OnePlus și Oppo sunt la egalitate cu Samsung, cel puțin pe dispozitivele high-end.
Telefoanele de la OnePlus au fost printre primele care au adoptat un senzor de amprentă în ecran și nu au schimbat foarte mult formula de-a lungul anilor. OnePlus 11 păstrează senzorul de amprentă de tip optic, care reușește în continuare să fie unul dintre cele mai rapide din piață. Deblocarea este aproape instantă de fiecare dată. Singurul inconvenient este că, spre diferență de Samsung sau alți producători, care au zona de amprentă activă permanent, chiar și când ecranul este oprit sau pe Always-On, pe OnePlus nu este.
Trebuie ori să ridici telefonul, ori să apeși pe butonul Power pentru a debloca cu amprenta. Este un inconvenient minor, care afectează doar momentele în care telefonul este pe masă și vrei să îl deblochezi direct. Această problemă ar putea fi rezolvată din software și ar fi apreciată și integrarea unei funcții care să aprindă ecranul la una sau două atingeri. Poate la următorul update major.
M-am bucurat să văd din nou slider-ul audio, elementul „iconic” al modelelor OnePlus, Acesta este în mare parte neschimbat de la 10 Pro, și își face treaba perfect. Nu apreciezi cât de util este până când realizezi că poți opri toate sunetele de pe telefon cu o singură mișcare, fără să navighezi prin meniuri sau să apeși de mai multe ori pe butonul de volum jos. Ar fi bine să vedem un astfel de slider pe mai multe telefoane.
Mă bucur însă să confirm faptul că difuzoarele stereo ale lui OnePlus 11 sunt comparabile cu cele ale altor flagship-uri semnificativ mai scumpe. Avem de a face cu un volum ridicat, claritate a tuturor frecvențelor la volum maxim și chiar și puțin bas, pe cât este posibil pe un smartphone care nu are un set de difuzoare stereo proeminente la exteriorul carcasei, precum cele de gaming. L-am comparat cu un iPhone 14 Pro Max, iar ambele sună în mare parte la fel. Sunetul este doar puțin mai bogat pe iPhone, dar diferența este sesizabilă doar dacă o cauți și doar dacă ai ambele telefoane simultan în mână. La acest capitol, OnePlus a făcut o treabă excelentă.
În timp ce nu aveam dubii despre calitatea construcției sau despre performanța noului OnePlus 11, trebuie să recunosc că lista de specificații, care lista senzori destul de mici pentru camerele foto m-au pus puțin pe gânduri. Pot însă să confirm că nu este motiv de îngrijorare. Chiar dacă hardware-ul nu este comparabil cu ceea ce oferă alte brand-uri în materie de cifre pe hârtie, rezultatele pot să vorbească de la sine.
Avem o configurație diferită față de ceea ce găsim pe alte flagship-uri, cu o cameră principală de 50 megapixeli, una ultra-wide de 48 megapixeli și un zoom optic care mărește de doar două ori, de 32 megapixeli. Aceasta din urmă este o cameră prezentată drept una de „portret”. De altfel, zoom 2x s-a demonstrat că poate fi făcut și prin crop pe senzorul principal cu rezoluții atât de înalte, fără pierderea calității. Toate camerele beneficiază de pe urma unui spectometru, care asigură tonuri de culoare mai naturale, dar și procesării folosind culorile producătorului de camere Hasselblad.
După ce am testat atâtea telefoane cu camere ultrawide de rezoluție mică în ultima perioadă, OnePlus 11 reușește să impresioneze prin nivelul de detalii captat pe timp de zi cu această cameră. Avem un dynamic range bun, care nu arde zonele luminoase și nu înnegrește zonele din umbră. Pe timp de noapte însă, această cameră oferă rezultate doar OK, dar totuși utilizabile. Marele avantaj al acestei camere este însă faptul că poate servi și drept cameră macro, cu rezultate foarte bune, detaliate și cu activare automată a modului atunci când te apropii de subiect.
Camera principală este însă foarte bună, dar deja ne-am aștepta de la o astfel de cameră în această zonă de preț. Ce am apreciat foarte mult la OnePlus 11 sunt însă culorile pe timp de zi, dovadă că acel spectometru și aportul de tehnologie de la Hasselblad chiar fac diferența. Îmi place că avem de a face cu fotografii cu tentă de culoare caldă, cu tonuri naturale pentru piele și un contrast plăcut, care face totul să iasă în evidență. Ajută și faptul că modul portret este aproape perfect și decupează pe oricare cameră subiecții destul de bine, adăugând un efect de blur foarte plăcut. Pe timp de noapte însă, camera principală este neașteptat de bună pentru dimensiunile senzorului său. Rezultatele sunt de nivel flagship noaptea.
Există și un mod de fotografiere Pro, cu posibilitate de captură RAW. Este clar că senzorul principal este unul performant, iar dacă aveți inspirație de moment și timp să compuneți un cadru bun, ar fi păcat să nu-l captați la cea mai înaltă calitate și cu cele mai bune detalii, dynamic range și rezoluție. Desigur, OnePlus ascunde acest mod la „altele”, așa că n-ar fi o idee rea să personalizați meniul camerei pentru a pune acest mod undeva mai accesibil.
Dar mai avem o cameră, cea de portret, sau zoom 2x, care deși scoate rezultate bune în mod portret, zoom-ul este prea mic pentru a fi cu adevărat util. Noaptea modul nocturn folosește crop pe senzorul principal, deci nu putem judeca calitatea sa în lumină slabă. Am reușit în zone în care exista iluminat stradal să prind cadre foarte bune pe modul portret și noaptea, dar cu ceva efort și din mai multe încercări, întrucât ieșeau mișcate de multe ori. Cred că OnePlus putea lansa modelul 11 și fără această cameră, eliminarea ei scăzând și mai mult prețul.
Știu că și modelele OnePlus și Oppo din trecut au integrat modul de fotografiere XPAN, dar abia acum am descoperit cât de distractiv poate fi, poate datorită faptului că avem de a face cu o cameră principală foarte bună. Acest mod simulează o cameră pe film XPAN de la Hasselblad, care realiza cadre foarte late pe film. Rezultatele pe timp de zi și noapte în modul XPAN pe OnePlus 11 par uneori parcă desprinse din filme de cinema, având un format similar cu ceea ce vedem pe camere echipate cu obiective anamorfice. Există opțiuni color și unul alb-negru, și am reușit să realizez cadre bune chiar și pe timp de noapte cu acest mod special, care nu folosește night mode pentru captură. Dacă luați un OnePlus 11, trebuie neapărat să vă încercați creativitatea cu XPAN.
Dacă la capitolul fotografie am fost mai mult decât mulțumit de OnePlus 11, nu pot spune același lucru despre filmare. Venind proaspăt după testul lui Galaxy S23 Ultra, care oferă calitate excelentă pe filmare, dar și stabilizare de top, OnePlus 11 este clar pe o treaptă mai joasă la acest capitol. Filmările nocturne sunt pline de zgomot de imagine, iar stabilizarea nu poate elimina complet vibrațiile realizate de pași. De altfel, nici pe timp de zi, stabilizarea de pe OnePlus 11 nu poate elimina mișcarea pașilor într-un mod eficient. OnePlus 11 filmează la maximum 8K și 24 de cadre pe secundă, însă nu recomand acest mod. 4K 60, este posibil pe toate camerele și există chiar și un mod Ultra Steady de stabilizare, care funcționează însă doar în Full HD. Acesta este capitolul la care OnePlus 11 își demonstrează limitările, oferind capabilități de filmare comparabile cu telefoanele de top de anul trecut, dar fiind depășit de cele mai recente modele.
În concluzie, OnePlus 11 este cu un pas peste un „flagship killer” tradițional, dar totuși în urma celor mai performante telefoane high-end ale brand-urilor de top. Și cred că se află astfel într-un loc destul de bun. Acesta este comparabil în dotări cu Galaxy S23+, dar oferă câteva avantaje peste acel model. Sigur, nu are încărcare wireless, iar rezistența la apă nu este la fel de bună, dar vine la un preț mai mic, cu procesor la fel de puternic, o cameră apropiată ca performanță și cu un avanaj major la capitolul viteză de încărcare pe fir, dar și cu încărcător în pachet.
Mi se pare o alegere mai bună decât modelul OnePlus 10 Pro la momentul lansării de anul trecut și cred că va atrage înapoi câțiva fani care au fost dezamăgiți de evoluția acestui brand în ultimii ani. Ar mai fi câteva lucruri de rezolvat, în special la nivel software, dar măcar știi că există șansa să primești actualizări care să îmbunătățească experiența de utilizare pentru următorii patru ani. Consider astfel că OnePlus 11 este un telefon ușor de recomandat, atât timp cât știi care îi sunt limitele.