Razr 40 Ultra, noul flagship pliabil de la Motorola vine cu ceva cu adevărat special. Am tot văzut mai modele de telefoane pe format „flip” de la diverși producători, însă pare că toate au fost doar mici „pași” care au dus la crearea acestui model. Motorola a luat tot ce este mai bun de la toate modelele de până acum și le-a integrat în ceea ce pare să fie cel mai „complet” model de până acum, al cărui avantaj principal nu este ecranul pliabil de la interior, ci cel de la exterior, care este complet funcțional. Da, Motorola a reușit să îmbrace întregul capac exterior într-un ecran imens de 3,6”, avantaj care separă acest model de restul dispozitivelor concurente. Hai să vedem dacă și restul telefonului este la fel de impresionant.
După câteva generații în care a încercat să joace cartea nostalgiei, folosind design-ul inspirat de vechile modele Razr, Motorola a cedat și a ales să creeze telefoane pliabile cu un look mai modern încă de la modelul precedent. Anul acesta, design-ul general rămâne similar cu cel din 2022, dar numele se schimbă. În loc de Razr 2023, așa cum ne-am fi așteptat, brand-ul aliniază seria sa de pliabile la numerotarea dispozitivelor Edge. Iar acest lucru are două semnificații. Pe de-o parte, acest lucru înseamnă că pliabilele au ajuns la maturitate, și pot fi considerate mai mult decât simple experimente. Pe de altă parte, este mai ușor să identifici generația din care face parte dacă este aliniat la alte modele ale companiei.
Trebuie să recunosc că Razr 2022 nu mi s-a părut că are un design prea original. Acel model avea linii clar inspirate de variantele Galaxy Z Fold de la Samsung, iar modelul 40 Ultra nu schimbă acest aspect prea mult. Avem un telefon flip care se închide complet atunci când este pliat, este foarte rotunjit pe toate părțile și construit din sticlă și metal. Deși varianta testată are un capac de sticlă mată în partea de jos, capacul din zona superioară, unde este găzduit imensul ecran exterior, este extrem de lucioasă și probabil cel mai mare magnet de amprente pe care l-am întâlnit în ultima vreme.
La interior, ecranul pliabil este unul dintre cele mai înalte pe care le-am întâlnit în ultima vreme, dar forma îngustă asigură o utilizare relativ confortabilă și cu o singură mână, atât timp cât ai de accesat conținut și butoane în partea de jos. Orice tip de acțiune în zona superioară a ecranului va necesita fie puțină gimnastică cu degetele, fie utilizarea a două mâini. Cei cu mâni mai mari se vor descurca cu siguranță mai bine. Faptul că telefonul este foarte înalt are însă și alte efecte neașteptate în utilizare.
De exemplu, butoanele fizice sunt poziționate pe laterala din dreapta pe jumătatea de sus a telefonului. Aș fi preferat coborârea lor mai spre jumătate, pentru a fi mai confortabil de accesat, dar acolo avem balamaua. De asemenea, aceste butoane sunt foarte subțiri și mici, fiind destul de grea identificarea lor. Este impresionant însă că butonul power reușește să integreze un senzor de amprentă în aceste dimensiuni și că acesta funcționează foarte bine în ciuda suprafeței mici de contact.
La fel ca pe alte telefoane pliabile, avem parte de o ramă destul de groasă în jurul ecranului interior. Aceasta este acolo cu un scop bine definit: să protejeze ecranul în cazul în care acesta este pus direct pe masă. De asemenea, peste ecran este aplicată o folie de protecție din fabrică, care nu poate fi înlocuită acasă. Este recomandată vizitarea unui service pentru asta. Mi-ar fi plăcut să văd o folie și pe ecranul foarte lucios și alunecos de la exterior, dar Motorola a considerat că nu este necesară.
În pachet, telefonul este livrat și cu o husă din plastic transparent din două bucăți. Având în vedere mărimea decupajului a părții superioare, aceasta nu va proteja prea mult dispozitivul. Iar faptul că este realizată dintr-un un plastic foarte lucios face telefonul și mai alunecos. Este apreciat gestul, dar husa nu este una foarte bună. Un încărcător de 33W cu mufă USB-A și cablul aferent mai sunt incluse în pachet. Și, la fel ca în cazul celor mai recente telefoane Motorola, cutia este una parfumată, ceea ce îți conferă și o experiență olfactivă atunci când o deschizi, care dă o notă plăcută unboxing-ului.
În mod normal, ecranul pliabil ar fi cel mai important aspect la un telefon pliabil, dar Razr 40 Ultra reușește să atragă atenția în special asupra celui exterior. Avem de a face cu un ecran exterior cu o diagonală de 3,64” și format aproape pătrat, cu rezoluție 1.056 x 1.066 pixeli. Desigur, fiind vorba un ecran de pe un telefon premium, și acesta are 144 Hz, dar rulează de fapt la 120 Hz constant și scade la 60 Hz atunci când nu afișează elemente în mișcare. Cel mai impresionant lucru este faptul că ecranul este decupat nu doar într-un loc, ci în trei zone separate: câte un decupaj pentru fiecare cameră și unul pentru blitz. Alți producători ar fi decupat complet zona aceea, dar Motorola a decis să ofere o experiență de utilizare fără compromisuri.
Chiar dacă interfața exterioară este cumva simplificată față de cea principală, ai acces la cam tot ce ai nevoie rapid de la un telefon. Sus ai acces la setări rapide, jos ai scurtături către notificări și starea bateriei, iar meniul principal oferă navigație rapidă către paginile personalizabile. În timp ce ai câteva pagini precum vreme sau calendar, care funcționează asemeni unor widget-uri, există o pagină dedicată pentru aplicații care pot rula pe ecranul exterior. Cea mai bună parte este că acestea nu trebuie să fie făcute special pentru Razr 40 Ultra sau ecranul său pătrat. Toate aplicațiile din telefon pot rula pe acest ecran, fără excepții. Sigur, experiența de utilizare nu va fi excelentă pe toate, dar poți să îți selectezi o listă cu aplicațiile preferate pe care să le poți accesa rapid în acest fel.
Odată ce treci peste impactul pe care îl are acest ecran, poți să te bucuri și de unul dintre cele mai avansate ecrane pliabile din piață. Acesta este un model la 165 Hz cu LTPO, deci poate scădea până la 1 Hz atunci când nu există activitate pe ecran și se ajustează la framerate-ul elementelor redate. În interfața principală, acesta rulează însă la 120 Hz, modul de 165 Hz fiind disponibil doar în jocuri video în compatibile. Ecranul are o diagonală de 6,9” și cea mai înaltă rezoluție Full HD pe care am văzut-o până acum: 2.640 x 1.080 pixeli pe format 22:9, mai înalt și decât ecranele considerate „ultrawide”.
Implicit, Razr 40 Ultra vine cu un profil de culoare suprasaturat, care îți cam fură ochii. Profilul natural îl aduce înapoi spre realitate. Este un ecran foarte luminos, dar comparabil cu cele ale altor telefoane pliabile din piață, iar pe centru, cuta este destul de puțin vizibilă, ba chiar invizibilă în utilizare normală și nu foarte pronunțată la atingere. Dacă ar fi ceva de reproșat acestui telefon este că balamaua sa este prea rigidă, fiind nevoie de cam multă forță pentru a deschide ecranul pliabil. Acesta poate fi pus într-o poziție semi-deschisă, dar nu la toate gradele de înclinație.
Un aspect negativ al formatului foarte înalt este că majoritatea clipurilor de pe internet, care sunt fie 16:9, fie 9:16, vor fi afișate cu bare negre, iar mărirea lor pe tot ecranul va duce la tăierea anumitor părți din imagine. În jocuri de acțiune însă, precum Call of Duty, poți vedea mai mult în laterale, ceea ce îți poate asigura un avantaj.
Deja telefoanele tradiționale, care au la interior mult mai mult spațiu pentru asamblarea componentelor și sisteme avansate de răcire pentru ele, au probleme în a menține temperaturile la niveluri acceptabile, iar modelele pliabile din trecut au demonstrat că performanța extremă nu este o prioritate. Chiar dacă Motorola Razr 40 Ultra folosește un Snapdragon 8+ Gen 1, cel mai puternic cip de mobil din 2022, nu ar trebui să ne așteptăm la performanță comparabilă cu cea a unor flagship-uri recente.
În testele de performanță, telefonul iese bine, însă imediat ce primește o sarcină susținută, precum 3DMark Extreme Stress Test, performanța scade până pe la 35% din total. Este un rezultat la care mă așteptam și clar nu vorbim despre un telefon realizat pentru gaming. Totuși, aceste teste sunt importante pentru a identifica limitele fiecărui dispozitiv în parte. Probabil că jocul Astro Odyssey, care este preinstalat pe telefon și poate fi rulat pe ecranul exterior este genul pe care ar trebui să îl joci pe Razr 40 Ultra, și nu Genshin Impact, deși îl rulează și pe acela destul de bine, dacă nu te deranjează să mai scazi din detalii și dacă mai întâlnești câte un frame lipsă din când în când.
Atunci când vine vorba despre autonomie, trebuie să recunosc că sunt impresionat de ceea ce a reușit Motorola cu Razr 40 Ultra. Avem de a face cu un acumulator din două părți, care însumează 3.800 mAh. Nu este cea mai mare baterie de pe un pliabil din piață, dar este măcar mai mare în comparație cu primele generații de telefoane pliabile. Totuși, nu am simțit că aș avea nevoie de o baterie mult mai mare, întrucât telefonul este destul de eficient atunci când vine vorba despre consum.
Pentru că Razr 40 Ultra încurajează utilizarea ecranului exterior, nu vei mai deschide ecranul de atât de multe ori atunci când vrei doar să răspunzi la un mesaj, sau să verifici informații rapide, pentru care nu ai nevoie de un ecran mare. Autonomia este însă cam de o zi, poate o zi și jumătate, la o utilizare mai conservatoare. Estimez cam 5-6 ore de utilizare cu ecranul pornit. Desigur, depinde și de tipul de utilizare. Cu siguranță nu vei atinge 6 ore de gaming, însă vei depăși, mai mult ca sigur, 6 ore de redare video, de exemplu.
Încărcarea este relativ rapidă, având în vedere capacitatea și puterea acceptată de 30W de la încărcătorul de 33W din pachet. Vei avea telefonul complet încărcat în câteva zeci de minute, sau cam o oră de la 0%. Există și încărcare wireless pe Razr 40 Ultra, dar numai la 5W, deci se încarcă foarte greu și mă îndoiesc că vor fi mulți care vor avea răbdare cu asta.
Experiența software Motorola este una cât se poate de autentică pentru fanii Android-ului curat, dar beneficiază și de destule personalizări de tip „Moto Actions”. Vorbim despre un Android 13 „curățel”, dar care pare că rămâne cam în urmă în comparație cu alte interfețe, mai ales atunci când vorbim despre meniurile de setări. Ar fi utile pictograme colorate care să facă identificarea meniurilor mai ușoară, de exemplu.
Interfața de pe ecranul exterior este însă foarte bine gândită și ușor de personalizat din setările telefonului. Poți selecta aplicațiile care să poată fi accesate acolo, poți activa sau dezactiva și reordona panelurile afișate, iar tastatura de pe ecran, deși este relativ mică, este foarte precisă în utilizare. Chiar poți scrie mesaje în acest fel, fără să te chinui prea mult. Desigur, nu poți avea conversații lungi pe chat în mod confortabil așa. Afișarea hărții sau unei liste de cumpărături pe ecran este extrem de utilă. Ba chiar poți să folosești mai multe aplicații în paralel, fiind integrat un task switcher complet pentru aplicațiile rulate pe ecranul exterior.
Difuzoarele stereo integrate pur și simplu nu sunt destul de performante pentru a oferi o experiență audio de calitate înaltă. Difuzoarele sunt foarte mici și pot amplifica doar frecvențele înalte la volum mare. La volum mic, chiar și vocile în timpul unui podcast se aud cam înfundat. Este de înțeles însă: spațiul este limitat, iar multe alte componente precum bateria și ecranul au prioritate înaintea unui sistem audio. De altfel, mulți vor folosi telefonul aproape exclusiv cu o pereche de căști.
Motorola oferă 3 ani de update-uri pe flagship-uri și 4 ani de actualizări de securitate, deci mă aștept la ceva similar și pentru Razr 40 Ultra, în lipsa unei confirmări oficiale înainte de lansare. E din categoria „not great, not terrible”, întrucât Samsung oferă mai mult cu câte un an, dar nu aceasta este regula din piață.
La capitolul cameră foto nu aveam mari așteptări, în principal pentru că cele două camere nu sunt foarte mult ieșite în relief, ceea ce sugerează că nu au senzori foarte mari. Și cam așa și este, avem o cameră principală de 12 megapixeli cu diafragmă f/1.8 și senzor de 1/2.55” cu obiectiv stabilizat și un ultrawide de 13 megapixeli cu senzor de 1/3”. Camera ultrawide este responsabilă și pentru macro. Din păcate, rezoluția scăzută a ambelor camere împiedică implementarea unui mod zoom. Astfel, ești limitat la doar două perspective.
Rezultatele acestor două camere nu pot spune că m-au impresionat. Chiar și în comparație cu alte telefoane pliabile din piață, mi se pare că Motorola nu a dat prea multă atenție acestui aspect al telefonului, o neglijență destul de mare, având în vedere că publicul țintă pentru un astfel de dispozitiv este un utilizator probabil interesat de lifestyle, care probabil că realizează multe fotografii.
Camera ultrawide își arată repede limitările, atât pe timp de zi, unde nu are un interval dinamic destul de mare pentru a nu „arde” zonele cu lumină puternică. Mi se pare o cameră de nivel de mid-range, atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte, unde fotografiile sunt foarte zgomotoase și cu puține detalii. De fapt, expunerea lungă nu ajută foarte mult la îmbunătățirea cadrelor pe mod nocturn.
Camera principală este ceva mai răsărită. Tot nu este comparabilă cu cea a unui flagship recent, dar reușește să surprindă cadre mai bune în majoritatea condițiilor de iluminare, inclusiv pe timp de noapte. Totuși, am observat că mai toate cadrele pe timp de zi, în soare puternic, sunt supraexpuse, ceva ce nu am mai întâlnit de mult pe telefoane, mai ales din zona high-end. Cred că sunt necesare câteva update-uri la nivelul procesării fotografiilor pentru acest model.
Un avantaj pe care telefoanele pliabile îl au față de cele tradiționale este posibilitatea de a realiza selfie-uri cu camera principală, iar rezultatele sunt într-adevăr foarte bune, inclusiv pe mod portret pe timp de noapte. Ziua, uneori, algoritmul de beautification exagerează cu netezirea pielii.
Pentru filmare, Motorola a integrat pe Razr 40 Ultra stabilizare electronică chiar și în 4K, eficientă pe timp de zi, dar nu destul de performantă pe timp de noapte. Calitatea video este însă doar de medie. Acesta clar nu este un telefon pentru content creation și sistemul său de camere nu descrie deloc un „camera phone”. Bugetul tehnologic al acestui model a fost concentrat pe cele două ecrane, construcția de calitate și procesorul performant care asigură în orice moment o experiență de utilizare fluidă.
Chiar dacă personal nu prea găsesc utilitatea unui telefon care se pliază într-o formă mai mică dar de două ori mai groasă, mi se pare că Razr 40 Ultra este cel mai bun dintre dispozitivele „flip” de până acum. Sigur, poate că nu are cea mai bună cameră nici printre pliabile, însă experiența software pentru un telefon pe acest format este cea mai avansată, iar ecranul exterior face cu adevărat diferența în acest segment de piață.
Prețul de 6.000 de lei este însă unul care nu va fi ușor de digerat decât de cei mai pasionați fani ai tehnologiei. Motorola spune că va oferi și o ofertă specială la precomandă, probabil cu accesorii incluse, însă va fi greu să concureze în piață la acest prag de preț în condițiile în care concurența de la Oppo și Samsung, cu procesoare de performanță similară sunt cu 1.000 sau chiar 2.000 lei mai ieftine. Sigur, acelea nu au acel ecranul exterior imens, dar rămâne de văzut dacă clienții vor considera că acest upgrade merită cheltuiala în plus.
Aici se termină și review-ul Razr 40 Edge de la Motorola. Pentru a fi la curent cu următoarele materiale pe care le publicăm pe Go4it, nu uitați să vă abonați și să vizitați zilnic go4it.ro pentru cele mai noi știri din domeniul tehnologiei. Eu sunt Cătălin Nițu și vă mulțumesc pentru atenție și vă aștept și la următorul review. La revedere!