În ultimii câțiva ani, televizoarele OLED s-au transformat din simple curiozități scumpe ale unor pasionați de tehnologie în televizoare cu adevărat dorite de publicul larg. Motivul a fost pe de-o parte ieftinirea tehnologiei și pe de altă parte saltul în calitatea imaginii pe care OLED-urile o asigură față de alte tehnologii din piață. Seria LG C este una dintre cele mai populare din categoria de televizoare OLED din piață, iar noul C3, pe care l-am avut în teste demonstrează încă odată motivul pentru care mulți îl aleg: acesta este un televizor căruia nu îi lipsește nimic, atât pentru urmărirea programelor preferate, filmelor și serialelor de pe servicii de streaming, dar și pentru gameri pasionați.
LG C3, la fel ca modelul C2 de anul trecut, a adus o schimbare de design față de modelele C1 și mai vechi. Televizorul are acum o formă ceva mai bine definită, cu margini drepte pe muchiile foarte subțiri ale ecranului. Standul nu mai este unul lung aproape cât lățimea televizorului, ci unul doar central, care, în consecință, duce la vibrații mai intense atunci când miști masa sau televizorul. Desigur, cei care îl vor monta pe perete nu vor avea astfel de probleme.
Acest picior central asigură însă o ridicare mai mare de la „sol”, ceea ce rezolvă o problemă pe care o aveau înainte utilizatorii de televizoare LG C care foloseau soundbar-uri. Acum, fiind cu cu câțiva centimetri mai înălțat, LG C3 poate fi folosit fără probleme și cu un soundbar în față, fără ca acesta să acopere o parte din ecran.
Am avut spre testare modelul de 55” și, având deja experiență cu modelul CX pe care îl folosesc de mai bine de doi ani de aceeași dimensiune, am observat imediat diferența de greutate. LG a schimbat panelul metalic de pe spatele modelelor mai vechi cu unul dintr-un aliaj mai ușor. Acesta are și o textură plăcută la atingere, dar acesta este un detaliu de care vei uita imediat. Partea din spate a televizorului va fi rareori văzută, televizorul fiind în general integrat în mobila din sufragerie sau montat pe un perete.
Un detaliu interesat și apreciat este însă mutarea tuturor mufelor pe laterala din stânga. Anterior, anumite mufe, precum câteva USB-uri, conectorul de antenă și un HDMI se aflau pe partea din spate, încurcând la montarea pe perete. LG a integrat și două organizatoare de cabluri, și un capac care le poate ține într-un singur loc, pe centru, pentru puțină ordine.
La capitolul port-uri de conectivitate avem nu mai puțin de trei port-uri USB, atât pentru accesorii, cât și pentru stocare, patru port-uri HDMI 2.1 care permit redare în 4K la 120 Hz, deci nu trebuie să alegi port-ul „bun” pentru console precum PS5 sau Xbox Series, sau PC-uri de gaming. Oricare mufă poate fi folosită pentru conectarea lor. Atenție însă, doar port-ul HDMI 2 poate fi folosit pentru redare de sunet eARC pe un soundbar. Apoi avem mufa S/PDIF pentru sunet prin cablu optic, conectorii de antenă și jack-ul pentru infraroșu. Mufa CI+ se află în partea de sus a „cutiei” care găzduiește placa de bază.
Magic Remote
Televizorul este livrat cu un Magic Remote, dar și cu un accesoriu neobișnuit: un cablu cu senzor infraroșu, pentru momentele în care televizorul are port-ul integrat acoperit. Există și un port dedicat de tip jack pentru acesta sub mufele pentru antenă.
Îmi place forma telecomenzii Magic Remote din generația mai nouă mai mult decât cea originală, întrucât este mai puțin rotunjită, iar butoanele sale pot fi apăsate chiar și atunci când stă pe masă, de exemplu. Butoanele sunt în mare parte în aceleași locuri, însă nu pot să nu observ că LG a preferat să adauge mai multe butoane de scurtături în locul celor de control.
Încă nu ne aflăm într-o situație similară cu cea a telecomenzii Samsung, care are doar câteva butoane, iar totul trebuie realizat prin navigarea prin meniuri, dar ne apropiem. De exemplu, în locul prezenței a două butoane pentru lista de canale, unul care să apară sub formă de overlay și unul care să ofere tot ghidul pe ecran, există acum doar unul pentru ghid.
De asemenea, au dispărut complet butoanele play și pauză, extrem de utile în aplicații de redare multimedia. Acum trebuie neapărat să folosești telecomanda pentru a apăsa pe pauză sau play din meniul de pe ecran. Unele aplicații pun această funcție pe butonul central, dar altele nu.
La capitolul scurtături, avem acces către cele mai populare servicii de streaming din piață: Netflix, Prime Video și Disney+, dar și niște servicii mai puțin populare, precum Rakuten TV sau LG Channels. Există și un buton pentru asistentul Alexa, deși mai sus LG a amplasat și un buton pentru comenzi vocale standard.
Telecomanda funcționează cu două baterii AA, care țin, la utilizare normală, mai bine de un an. Mi-ar fi plăcut să văd o inițiativă similară cu cea de la Samsung, care se încarcă pe USB-C, solar și chiar și captând undele electromagnetice ale rețelelor Wi-Fi, pentru autonomie practic nelimitată.
LG C3 este livrat cu cel mai nou webOS, versiunea 23. Nu apar schimbări majore la nivel de interfață sau setări față de ultimele două variante, însă acest lucru nu este obligatoriu un lucru bun. Până la generația CX, cu webOS 5, interfața principală era afișată ca o bară de aplicații în partea de jos. Acest lucru făcea webOS una dintre cele mai subtile și mai elegante interfețe de Smart TV, care nu încurca utilizatorii atunci când doreau să treacă rapid de la o aplicație la alta. Versiunile următoare au apelat la o interfață fullscreen, iar webOS 23 continuă în această direcție.
Este ușor de înțeles de ce a fost aleasă această cale. LG dorește să facă mai mulți bani din servicii și reclamele afișate în meniuri, iar o interfață pe tot ecranul permite acest lucru. De altfel, majoritatea aplicațiilor de streaming disponibile în România, precum Disney+, Netflix sau Amazon Prime Video, sunt deja în meniul televizorului, doar HBO Max, care nu are un buton dedicat fiind absent. Chiar și YouTube este deja disponibil în meniu. Practic, nu trebuie decât să te autentifici cu un cont LG ThinQ și poți folosi oricare dintre aplicații fără probleme. Contul este necesar pentru descărcarea celor mai recente actualizări.
Nou pentru generația 2023 este faptul că poți să te autentifici cu mai multe profiluri de utilizator pe televizor. Astfel, dacă ai un aranjament preferat în listă pentru aplicații sau pentru setările de imagine, poți să le configurezi pentru profilul tău. Atunci când alta persoană se va loga pe alt cont, ecranul principal și setările vor fi schimbate automat.
Alte elemente interesante la nivel software ar fi posibilitatea de a împărți ecranul în două și chiar de a seta fiecare parte a ecranului drept un monitor independent în Windows pentru cei care îl conectează la un PC. Apoi avem „hub-uri” pentru diverse activități. Hub-ul de gaming oferă acces rapid la aplicații de streaming de gaming precum GeForce Now sau Boosteroid. Hub-ul sportiv la aplicații sportive, iar hub-ul de muzică oferă acces atât la aplicații de streaming precum Spotify sau Tidal, cât și la redarea de muzică ambientală de la LG, în funcție de starea pe care o ai sau activitatea pe care o faci. Există muzică de relaxare, de concentrare, energică și cam orice ți-ai dori, fără să te autentifici într-o aplicație de streaming.
Cel mai interesant este însă hub-ul de productivitate. Poți să conectezi televizorul wireless la un PC sau Mac prin AirPlay sau Remote Desktop, sau poți folosi direct un abonament Microsoft 365 pentru a accesa aplicații de productivitate din suita Office, sau aplicațiile Google Docs. Poate că un televizor de 55” nu este tocmai cel mai util în productivitate, mai ales dacă stai aproape de el, dar ar putea să te ajute dacă ți s-a stricat monitorul de la PC sau vrei un ecran mai mare decât cel de pe laptop.
Cel mai mult mi-a plăcut la noul webOS faptul că poți să personalizezi ecranul de setări rapide și poți să ai la îndemână setări de imagine pentru care ar trebui să navighezi prin multe meniuri. Și faptul că totul este extrem de rapid ajută mult la fluidizarea experienței de utilizare.
Fiind utilizator de LG CX mi-a fost ușor să fac comparații între cele două televizoare. În primul rând, pot să îi liniștesc pe cei care au astfel de modele că nici anul acesta nu este momentul pentru upgrade. LG C3 este într-adevăr semnificativ mai rapid în meniuri și afișează imagini mai luminoase în majoritatea scenariilor, însă diferența nu este atât de mare încât să merite schimbarea televizorului.
C3 folosește noile paneluri OLED Evo de la LG, care vin cu îmbunătățiri în special la nivelul luminozității. Acest lucru este mai degrabă evident în conținut SDR, adică atunci când te uiți la canale de televiziune sau pe YouTube, decât în conținut HDR, precum filme și seriale în Dolby Vision sau HDR10. Desigur, există o diferență și în HDR, dar este mai subtilă, întrucât majoritatea filmelor și serialelor au loc în medii nu foarte luminoase.
De altfel, în testele de luminozitate pe care le-am văzut online (RTINGS), limita superioară de luminozitate în HDR a fost de cam 800-850 nits, față de 700-750 pe modele precum C9, CX sau C1. În SDR însă, LG C3 atinge și 450 nits, ceea ce este o valoare mare pentru un OLED. Secretul este să oprești setările de economisire de energie și să configurezi un profil deja calibrat din fabrică, precum FILMMAKER MODE, Expert Bright Room sau Expert Dark Room pe luminozitate 100, contrast 100 și să alegi Peak Brightness High.
Îmbunătățirile tehnologiei OLED Evo nu sunt doar la nivelul panelului, care este îmbunătățit, însă și la nivelul procesării de imagine. Noul cip Alpha 9 Gen 6 promite procesare de imagine mai bună, oferind chiar și o demonstrație a modului în care poate îmbunătăți o imagine la calitate slabă în timpul configurării. Personal cred că aceste funcții sunt cam exagerate de producători. Într-adevăr, pot sesiza mici diferențe în definiția imaginii față de un CX, de exemplu, însă acestea pot fi observate doar dacă le ai pe amândouă unul lângă celălalt.
Ce pot aprecia însă față de generațiile precedente este o luminozitate semnificativ îmbunătățită în conținut Dolby Vision, deși cea mai mare problemă a televizoarelor LG încă nu a fost complet rezolvată. LG C3 este la fel de sensibil precum modelele anterioare la ABL (Automatic Brightness Limiter), care scade treptat luminozitatea în anumite scene, în special în cele foarte luminoase sau foarte întunecate. Atunci când cadrul se schimbă pe o scenă cu luminozitate diferită, imaginea se întoarce la setările de luminozitate „normale”. În general, nu observi asta, dar în episoade cu secvențe foarte întunecate, precum Driftmark, din House of the Dragon, unde majoritatea acțiunii are loc pe întuneric, uneori ajungi să nu mai vezi nimic dacă nu ai și lumina stinsă. Eu unul rezolva asta prin chemarea meniului atunci când sesizez că nu mai văd acțiunea. Aș prefera o opțiune care să mă lase, pe propriul risc să păstrez luminozitatea constantă în timpul acestor secvențe. (limitarea există din cauza protecțiilor anti-burn-in).
Adevărul este că burn-in-ul, cândva motivul pentru care mulți evitau OLED-urile, se dovedește a nu mai fi o problemă în cazul ultimelor generații de televizoare. Atât timp cât consumi un conținut variat și nu ții toată ziua televizorul aprins pe un singur canal, nu ar trebui să ai probleme din acest punct de vedere. Televizorul are oricum sisteme de protecție, precum scăderea luminozității logo-urilor pe care le detectează pe ecran, mișcarea subtilă a ecranului cu câțiva pixeli (Pixel Shift) și Pixel Refresh care rulează automat atunci când televizorul este stins după cel puțin 4 ore de funcționare și un program mai intens după 2000 de ore.
La capitolul sunet, am fost impresionat prima dată când am pornit televizorul cu funcția de optimizare AI activă, însă cei care își cumpără televizoare din această gamă cu siguranță le vor așeza lângă un sistem audio sau un soundbar. Sunetul este puternic, însă lipsa basului produsă de un woofer se simte în timpul filmelor sau jocurilor. Sunetul este destul de bun pentru urmărirea programelor TV sau pentru YouTube.
Am menționat anterior funcțiile de gaming pentru streaming, dar acestea nu vor fi de interes pentru gamerii pasionați. Pentru aceștia, LG include în continuare meniul dedicat Game Optimizer, care nu pare că a primit mari îmbunătățiri de la contactul meu cu LG C1 de acum doi ani. Televizorul poate rula jocuri în 4K la 120 Hz cu HDR pornit (chiar și în Dolby Vision pe Xbox Series X), este compatibil cu tehnologii VRR precum FreeSync Premium de la AMD și G-Sync de la NVIDIA și respectă standardul HDMI 2.1 pentru latență scăzută automată în gaming (ALLM) și, mai nou, nu face tranziție automată între modurile cu refresh variabil și fără refresh variabil, fără să mai „taie” temporar imaginea. Totul este mult mai rapid.
Conectat la un PlayStation 5, am putut observa imediat luminozitatea crescută, chiar și în meniurile consolei, iar în jocuri, în special în secvențele nocturne, culorile par să fie puțin mai saturate, cu o intensitate mai mare a luminii decât în trecut. Altfel, este încă un televizor excelent pentru gaming de la LG, și probabil unul dintre puținele care oferă întregul set de funcții și standarde de top ale momentului.
Un upgrade semnificativ pentru cei care au deja televizoare OLED din generațiile mai vechi reprezintă însă modelul G3, din gama superioară, care vine cu tehnologia MLA (Micro Lens Array), care crește și mai mult luminozitatea. Pentru această tehnologie pe variantele C, la un preț mai accesibil, probabil că va mai trebui să așteptăm cel puțin până anul viitor sau peste doi ani.
Astfel, LG C3 doar continuă șirul de îmbunătățiri anuale mici, care, la un moment dat vor începe să fie din ce în ce mai multe și vor putea justifica un upgrade. Dacă sunteți în căutarea unui televizor din gama medie-superioară, LG C3 are cam de toate în acest moment, însă, dacă aveți bugete limitate și mai găsiți în stoc variante C2 sau C1 la discount-uri mari, și acelea sunt în continuare opțiuni foarte bune.