Mars Phoenix Lander – imagini proaspete de pe Marte

Prima imagine de la Phoenix Lander a fost primită la ora 2:00 AM GMT pe 26 mai. Ea arăta un detaliu al reliefului înconjurător, similar cu cel de pe Pământ, din zonele în care se în care se întâlneşte permafrostul. În mai puţin de două zile au fost trimise cateva zeci de alte poze, putându-se determina o perspectivă de ansamblu a împrejurimilor sondei. Aşa cum spuneam mai sus, durata misiunii este de 90 de zile marţiene. După această perioadă, în emisfera nordică va veni iarna, care cel mai probabil va întrerupe funcţionarea lui Mars Phoenix Lander datorită temperaturilor extrem de scăzute. În prima zi pe Marte, staţia meteorologică a înregistrat o minimă de -80 grade Celsius şi o maximă de -30 grade.

Cercetătorii ce coordonează programul speră ca sonda să poată funcţiona îndeajuns de mult timp pentru a putea transmite imagini cu formarea gheţii din dioxid de carbon. Conform datelor cunoscute până acum, în acea zonă se poate depune un strat până la 1 m de gheaţă. Nu se menţionează dacă există şanse reale ca Phoenix Lander să supravieţuiască iernii marţiene din emisfera nordică. Cele două rovere lansate în 2003, Spirit şi Opportunity, care au aterizat în ianuarie 2004, au avut o misiune iniţială tot de 90 soli. Din fericire însă ele au reuşit să supravieţuiască furtunilor de nisip şi sunt încă funcţionale, având la activ aproape 1600 de zile marţiene.

Mars Phoenix Lander poate fi declarată până la momentul actual o misiune reuşită. Aşteptăm în următoarele trei luni rezultatele testelor ce vor fi realizate de mini laboratoarele de pe platforma sondei. Pentru o galerie amplă cu imagini preluate de Phoenix Lander, accesaţi pagina dedicată misiunii de pe site-ul Universităţii din Arizona.

Marte este planeta cea mai interesantă din sistemul solar deoarece sunt şanse ca pe ea să se găsească apă, forme de viaţă şi, într-un viitor ceva mai îndepărtat, să devină locuibilă. Toate aceste motive au generat de-a lungul timpului un interes foarte puternic, atât din partea oamenilor de ştiinţă, cât şi din partea scriitorilor de literatură SF. Romane, filme şi jocuri au avut şi au ca subiect planeta roşie. Revenind la realitate, interesul comunităţii ştiinţifice faţă de a patra planetă de la Soare s-au materializat de-a lungul timpului printr-o serie de misiuni spaţiale de observare.

Mars Phoenix Lander este cea de-a şasea aterizare cu succes pe suprafaţa planetei Marte, dintr-un total de 12 tentative la nivel mondial. Dacă ne uităm doar la misiunile americane, ea este cea de-a şasea realizată cu succes din cele 7 lansate. Trebuie menţionat că Phoenix Lander nu este un proiect 100% NASA, ci a fost selectat de agenţia spaţială americană în august 2003, într-un concurs ce avea ca scop găsirea unor misiuni cu costuri reduse pentru programul de explorare al planetei Marte. Agenţia a acordat un fond de 325 de milioane de dolari acestui proiect pus la punct de Universitatea de Arizona.

Denumirea Phoenix nu este una întâmplătoare. Proiectul a folosit o serie de elemente componente ce ar fi trebuit folosite de alte misiuni anulate sau eşuate, cum ar fi modulul de aterizare al lui Mars Surveyor 2001 şi instrumente similare cu cele utilizate de Mars Polar Lander. Misiunea Phoenix are două scopuri majore. Primul este studiul geologic al solului şi al apei din sol pentru determinarea schimbărilor climatice din trecut. Cel de-al doilea este căutarea de organisme vii în permafrost. Durata misiunii este de 90 de soli sau zile marţiene, echivalentul a 92 de zile pe Pământ.

Lansarea rachetei Delta 7925, care urma să ducă Mars Phoenix Lander spre planeta roşie, a avut loc pe data de 4 august 2007 de la baza Cape Canaveral din Statele Unite. Traiectoria a fost foarte precisă, iar modulul superior al rachetei a ajuns pe orbita lui Marte abia luna aceasta. Pe data de 25 mai, trei sateliţi artificiali ai planetei au fost coordonaţi pentru a putea observa intrarea în atmosferă a modulului de aterizare al lui Phoenix.

Zona stabilită pentru aterizare era o elipsă cu o lungime de 100 km şi o lăţime de 20 km din emisfera nordică. Aici, până în luna septembrie a acestui an, modulul va avea parte de razele soarelui tot timpul zilei. Din motive necunoscute, la intrarea în atmosferă, paraşuta a fost deschisă cu o întârziere de 7 secunde. Din fericire, acest fapt nu a afectat decât zona de aterizare, Phoenix ajungând la sol fără alte probleme. Pentru a putea înţelege complexitatea manevrelor automate ce au trebuit să fie realizate de modul în timpul aterizării, trebuie spus că viteza de intrare în atmosferă a fost de aproape 21.000 km/h, iar în 7 minute ea fost redusă la 8 km/h. În acelaşi timp, modulul a fost orientat în aşa fel încât panourile solare să se deschidă pe direcţia est-vest.

Intrarea în atmosferă a avut loc la ora 11:46 PM GMT în data de 25 mai, iar la ora 11:53 PM a fost recepţionat semnalul ce confirma aterizarea cu succes. Distanţa totală parcursă de Mars Phoenix Lander a fost aproximativ 680 de milioane de kilometri timp de 10 luni. Mars Reconnaissance Orbiter a fost satelitul de observaţie care a reuşit să fotografieze modulul Phoenix atât în timpul coborârii, cât şi după aterizare. Ajunsă pe sol, sonda a aşteptat 10 minute înainte de a deschide panourile solare, pentru ca praful generat la aterizare să se aşeze. Se poate spune că sonda fost destul de norocoasă, suprafaţa pe care a aterizat având o înclinaţie de doar 0,3 grade.