Cu Nikon D60 îţi iei gândul de la compacte

Cea mai importantă îmbunătăţire adusa lui D60 este stabilizarea de imagine, integrată de Nikon, ca şi Canon de altfel, în obiective şi nu pe senzor. Fiind un aparat care se comercializează în mare parte în varianta kit (cu obiectiv inclus) putem spune că D60 are stabilizare de imagine. Responsabil este obiectivul 18-55mm F3.5-5.6 VR, iar odată cu apariţia lui, Nikon a lansat şi continuarea sa pe scara distanţelor focale: 55-200mm şi el cu stabilizare optică.

Alături de cei 10MP (3872×2582 pixeli) şi de prezenţa sensibilitaţii maxime ISO 3200, o alta dotare remarcantă este D-Lighting.

La fel ca stabilizarea de imagine şi funcţia Live View (aceasta din urmă lipseşte la D60) şi D-Lighting este o dotare „la moda”, un strict necesar am putea spune. Pe cât de complicat sună – Dynamic Lighting – este simplu de exmplicat: funcţia supraexpune zonele întunecate din imagine şi le subexpune pe cele prea luminoase. Rezultatul este o imagine cu mai multe detalii, mai echilibrată din punctul de vedere al luminiozităţii obiectelor / subiectelor captate.

Faptul ca este adresat în principal fotografilor începători, sau familiştilor, se observă şi din cele 8 moduri de fotografiere predefinite, evident secondate de cele deja obişnuite la orice DSLR: prioritate de diafragmă (A), prioritate de timp (S), Program (P – aparatul setează automat diafragma şi timpul de expunere) şi modul manual (M). Prin meniu, destul de stufos de altfel, dar bine organizat şi uşor de priceput, am regăsit funcţii de prelucrare a imaginilor care lipsesc de la concurenţi. Acestea pot fi găsite în meniul Quick Retouch, iar dintre ele enumerăm: atenuarea ochilor roşii, Dynamic Lighting, tăierea imaginii, precum şi imitarea filtrelor foto warm, intensifier sau cross. Odată adusă imaginea la aspectul dorit ea poate fi printată direct fără a necesita utilizarea unui calculator la care să fie ataşată imprimanta.

Din punct de vedere tehnic, Nikon D60 se conformează cerinţelor momentului: 3 cadre pe secundă, ecran de 2.5” care se stinge în momentul în care priveşti prin viewfinder, sau timpi de expunere cuprinşi între 30s şi 1/4000s. În ceea ce priveşte balansul la alb, am regăsit 6 moduri predefinite şi cel manual în care fotografiezi un obiect alb (în general o coala albă de hartie) de unde aparatul să îşi calculeze temperatura de culoare.

Dacă ar fi să enumerăm parţile negative, aş începe cu cele 3 puncte de focus, sunt totuşi cam puţine chiar şi pentru un aparat compact. Un profesionist va simţi din plin lipsa motorului intern de focus, ceea ce se traduce prin limitarea numărului de obiective compatibile cu autofocusul. Astfel, trebuie să vă orientaţi către modelele în denumirea cărora veţi găsi AF-S sau AF-I. Totuşi, pe D60 pot funcţiona toate obiectivele Nikon / Nikkor şi cele de la terţi producatori (Tamron, Sigma, Tokina etc.), însă o parte dintre ele doar în mod Manual Focus.

Dacă treceţi peste lipsurile enumerate de mai sus, fără de care se poate trăi chiar fără probleme, D60 vă va oferi suport pentru noile carduri SDHC, lumină de focus provenită de la o mică lampă (nu de la blitz), Spot metering şi patru moduri diferite de focus, printre care se regăseşte şi cel continuu, foarte util în cazul subiectelor aflate în mişcare.

Detalii ar fi multe, după cum se poate vedea şi din lista specificaţiilor D60 , dar trebuie să mă opresc aici pentru a trece la partea cu adevărat importantă: testul efectiv al lui Nikon D60.