openSUSE 11.0: frumoasă, dotată, isterică

openSUSE 11 la puricat
openSUSE 11 se mişcă de câteva ori mai repede decât versiunile 10.x, care mi s-au părut de-a dreptul inutilizabile din punct de vedere al vitezei. Te momeşte cu efecte grafice 3D debordante pe care le activezi din meniul "System". Pentru obţinerea anumitor efecte trebuie să cunoşti câteva combinaţii taste + mouse; cercetează help-ul. Clipurile de pe YouTube rulează fără probleme, plugin-ul Adobe Flash fiind de-asemenea preinstalat. Redă deasemenea piesele MP3 fără să instalezi vreun codec. Dacă dai clic pe filme MPEG, DivX etc. eşti întrebat dacă vrei să fie descărcate şi instalate codecurile necesare; treabă inteligentă aşadar, numai să fii conectat la Internet. Design "viu", cu accent pe verde – culoarea caracteristică brand-ului openSUSE.

Nimic "strigător la ochi", nimic deranjant sau foarte deranjant din punct de vedere estetic. Am ales la instalare interfaţa grafică GNOME, fiind recomandată drept cea mai stabilă actualmente, din moment ce KDE – cealaltă interfaţă grafică extrem de populară în lumea Linux, are încă de rezolvat multe probleme la noua versiune 4, lansată în ianuarie. În openSUSE 11, design-ul GNOME este complet modificat: bara de sus (stil Mac OS) a dispărut, iar cea de jos are un look tip Windows XP, iar meniul start a trecut de-asemenea printr-un amplu proces de tunning.

Componentele harware interne sau cuplate extern au fost aproape în totalitate recunoscute. Aşadar, toate componentele interne ale laptopului merg fără probleme: Bluetooth, Intel Wi-Fi, monitorizarea bateriei, butoanele de acces rapid la unele funcţii (reglarea luminozităţii ecranului, a volumului ş.a.). Rezoluţia monitorului, detectată corect. Accesoriile externe, pe USB? Tunerul TV analog/digital InnoDV este incompatibil. Până aici nimic nou, se pare că nu e suportat nici de celelalte sistemele de operare de tip Linux. Urmează: adaptor Bluetooth de putere mare recunoscut (îl folosesc deoarece are rază de acţiune de 100 de metri), adaptor wireless Edimax EW7318USG recunoscut, adaptor infraroşu recunoscut la rându-i.

Veştile negative? Bluetooth-ul ştie transfer de fişiere, dar nici în ruptul capului nu mă lasă să folosesc headseatul fără fir de la Logitech pentru voicechat (primesc ceva eroare). Adaptorul wireless este instalat, dar nu detectează nici un hotspot, deşi am cîteva cu semnal puternic prin apropiere. Adaptorul IrDA ocupă portul USB pe degeaba, nu am reuşit să transfer nicio poză de pe mobil pe laptop. Din punct de vedere al softului preinstalat, openSUSE surclasează distribuţiile Linux Ubuntu 8.04 sau Fedora 9,  testate anterior. Astfel, pe lângă programe precum Firefox, OpenOfficeOrg, Pidgin ori Gimp , openSUSE 11 vine şi cu Inskape – un program pentru tehnoredactare, RealPlayer – player pentru redarea formatului Real Video, Flash Player, Dia – un program util pentru desenarea schemelor, XChat pentru discuţii pe IRC.

În concluzie
M-am plictist în grabă de openSUSE 11, de frumoasa "Suzy". Adică, m-am bucurat nespus la început că instalarea decurge fast and easy. Apoi m-am enervat când nu am reuşit să intru pe net. La mine Internetul vine pe calea aerului, wireless adică, iar modulul Wi-Fi intern al portabilului vede hotspot-ul la care sunt abonat doar dacă îmi duc laptopul la geam. Aşa că mă bazez pe un adaptor wireless extern cu antenă relativ serioasă, cu cablu USB de vreo 3 metri, graţie căruia notebook-ul meu oriunde s-ar afla (în WC, pe birou, pe aragaz)  are conexiunea la www asigurată.

Ei bine, în openSUSE 11 nu merge cu acest adaptor deşi utilitarul de conectare wireless îl afişează drept funcţional. Inacceptabil. În plus, observ în categoria de programe pentru grafică un program gen Paint, numit Skencil. Vreau să văd ce ştie. Oricâte click-uri am oferit pe iconiţa corespunzătoare, chiar şi după restartarea lui openSUSE 11, Skencil nu s-a "obosit" să se deschidă. Să înţeleg că de fapt în meniu apare iconiţa, dar aplicaţia nici măcar n-a fost inclusă în sistem? Nu-mi place noul start menu. Arată ca în Windows Vista, nu mai include acea categorisire strictă a programelor caracteristică interfeţelor de Linux.

Sunt motive destule ca să o consider pe "Suzy" isterică. Acum, nu pot blama în totalitate această distribuţie. De fapt, majoritatea jurnaliştilor din domeniul IT care au testat openSUSE 11 au numai cuvinte de laudă. Fiind un utilizator pretenţios (aş folosi computerul şi pentru gătit), găsesc uşor defecte deoarece sunt obişnuit să conectez diverse accesorii, să deschid cele mai diverse programe posibile. Utilizatorul standard, dar care nu e interesat de jocuri video complicate, poate încerca fără prea mari rezerve openSUSE 11.

C’est Novell
Listată la bursa NASDAQ, Novell este o companie americană specializată pe sisteme de operare pentru reţea (Network Operating System sau NOS) şi alte produse software dedicate segmentului enterprise. S-a înfiinţat în 1979 ca Novell Data Systems având ca "portofoliu de start" cunoştinţele acumulate de fondatorii ei lucrând la anumite proiecte IT&C ale departamentului de apărare al SUA. Denumirea a fost sugerată de soţia unuia dintre fondatori; aceasta confundase "nouvelle" cu "novell", încercând să traduducă "nou" în franceză. După cîţiva ani de incertitudine financiară, în 1983 compania introduce primul său produs de succes, un sistem de operare multiplatformă pentru reţele de computere, Novell NetWare. În anii ’90 deţine chiar o poziţie monopolistă în business-ul cu reţele pentru companii.

În aceeaşi decadă, achiziţionează diverse aplicaţii în scopul îmbunătăţirii performanţelor şi capabilităţilor NetWare. În plus, Novell se refocalizează spre o altă audienţă, dinspre firme mici şi mijlocii spre marile companii, lansând soluţii dedicate în mod special sectorului enterprise. În ’93, Novell cumpără de la AT&T divizia Unix System Laboratories şi obţine astfel drepturile asupra sistemului de operare Unix. În 1996, Novell conştientizează rolul Internetului şi începe să se orienteze spre produse compatibile. În 1999 Novell îşi pierde poziţia dominantă pe piaţa de reţelistică, iar Microsoft preia conducerea.

În 2003, Novell cumpără diverse companii specializate pe software open-source pentru Linux şi spre sfărşitul anului achiziţionează firma germană SUSE – dezvoltatorul distribuţiei Linux cu acelaşi nume, aflată atunci în topul sistemelor de operare de tip Linux. IBM, devenit un promotor al Linux, sprijină achiziţia SUSE de către Novell printr-o investiţie de 50 milioane USD. Creşterea business-ului Novell în următorii ani depinde în mod semnificativ de rata de penetrare pe care o va obţine suita sa de produse SUSE Linux Enterprise 10 (include sisteme de operare pentru server şi pentru desktop), lansată în 2006.

În noiembrie 2006, Novell şi Microsoft pun bazele unui parteneriat, în fapt a unui pact de neagresiune privitor la patente software (litigii legate de cod sursă utilizat ilegal de o companie în aplicaţiile sale, în defavoarea celeilalte). Parteneriatul presupune şi colaborarea ditre MS şi Novell pentru sporirea interoperabilităţii între anumite produse software (SUSE Linux – Windows, Microsoft Office – OpenOffice ş.a.). Cu această ocazie, MS a plătit 348 de milioane USD către Novell. În următorii cinci ani, Novell va trebui să ramburseze 40 milioane USD către Microsoft. Parteneriatul a atras reacţii negative din partea comunităţii de utilizatori şi dezvoltatori ai openSUSE. Din 1986 pînă în prezent, Novell a achiziţionat aproximativ 24 de firme de software şi cercetare IT&C.

openSUSE 11.0 marchează ultima lansare importantă de sisteme de operare gratuite de tip Linux din prima jumătate a acestui an. Ca design e operă de artă, ca dotare e parcă injectată cu slicon, are IQ-ul peste medie, doar că "Suzy" a noastră – ca orice femeie puternică, no offense – este şi isterică.

A apărut ]n versiune finală pe 19 iunie, este un proiect sponsorizat de compania americană Novell şi mai nou de către producătorul de procesoare AMD, beneficiază de sprijinul unei importante comunităţi de pasionaţi de computere. openSUSE este un sistem de operare recunoscut pentru uşurinţa în utilizare, totodată pentru capacitatea de a satisface utilizatori pretenţioşi. Noua versiune a rezolvat una dintre cele mai serioase bube pe care le-am observat la openSUSE 10.0 – 10.3, viteza de melc. Înainte de a purcede la cititrea review-ului te invit să te delectezi cu câteva exemple de efecte grafice 3D configurabile în openSUSE 11, de o mie de ori mai tari decât în Windows Vista, urmărind câteva clipuri publicate de utilizatori pe YouTube. Aici, aici şi pentru tinerii hip-hoperi aici.

Download
Intră pe http://en.opensuse.org/Versiune_stabila. Ai parte de versiuni pentru computere cu procesoare Intel / AMD pe 32 sau 64 de biţi, respectiv computere mai vechi de la Apple (dinaintea celor cu procesoare Intel).  Ai posibilitatea de a descărca fie imagini ISO de maximum 700MB ce pot fi inscripţionate pe CD fie ISO-uri de vreo 4,4GB de ars pe DVD. Prima opţiune reprezintă alegerea potrivită pentru cei ce nu dispun de o conexiune bună la internet. Eu am preferat-o pe a doua, DVD-ul conţinând mai multe pachete software (trei interfeţe grafice în locul uneia, Adobe Flash, platforma Java şi alte soft-uri proprietare incluse) deşi am o conexiune mai slabuţă cu viteză de download de 120-150kB/s); am răbdat durat 10 ore. Pentru astfel de fişiere mari nu ezita să foloseşti un manager de download, ca nu cumva să pierzi ore pe download şi să te trezeşti mai apoi că fişierul descărcat conţine erori.

În acest sens, recomand Free Download Manager, o aplicaţie gratuită, prietenoasă, având funcţii de accelerator şi resume support . Atenţie, dacă încerci să dai jos de pe net imaginea ISO pentru DVD şi primeşti instant eroarea  "not-enough-space", probabil că ai vrut s-o salvezi pe o partiţie FAT32; acest tip de formatare nu se pretează la fişiere mai mari de 4GB, în consecinţă trebuie să te bazezi pe o partiţie NTFS. Boot-ează de pe CD sau DVD-ul scris cu imaginea ISO descărcată şi nu uita să introduci în prealabil în porturile USB / PCMCIA eventuale accesorii externe gen adaptor wireless ori IrDA, tuner TV ş.a – asftel openSUSE va instala şi driverele necesare funcţionării acestora, dacă ele există.

Instalare
Instalerul are interfaţă grafică extrem de elegantă. Nu se mai blochează şi nu se mai mişcă în reluare cum se întâmpla la versiunile anterioare ale openSUSE. Numărul paşilor de efectuat s-a redus la patru, pe înţelesul oricărui utilzator de PC. Primul pas: alegerea limbii (ai şi română), a tipului de tastatură, bifarea Termenilor şi Condiţiilor (n-ai voie să distribui copii ale sistemului de operare în scopul obţinerii de profit). Pasul doi, partiţionarea hard discului: o faci tu sau accepţi varianta propusă de openSUSE. Este pentru prima dată cînd am acceptat varianta sugerată de installer, deoarece mi s-a părut corectă – a detectat prezenţa unui Windows XP şi a unei partiţii FAT32 (drive-ul D:\) şi le-a lăsat în pace; în schimb "m-a întrebat" dacă sunt de acord ca instalarea lui openSUSE să se efectueze pe celelalte două partiţii pe care le aveam alocate sistemului de operare Ubuntu. Am dat ok, pentru că testasem deja ultima versiune Ubuntu şi speram că "Suzy" nu mă va dezamăgi. Pasul 3: setezi locaţia, necesară afişării corecte a orei. În fine, completezi numele de utilizator şi parola. Până aici, în cazul meu, au trecut cinci minute. După ce installer-ul dispune de toate aceste detalii urmează instalarea propriu-zisă: 10 – 20 de minute, în funcţie de configuraţia computerului.

Echipamentul de test
My same suspect. Un laptop FujitsuSiemens Amilo PRO V3205 cu o configuraţie specifică începutului de 2007: procesor Intel Core Duo 1,4GHz de consum redus, 512MB memorie RAM, placă video integrată Intel GMA950, Wi-Fi Intel 3945 (802.11 b/g), Bluetooth, DVI out, FireWire, ecran 16:9 de 12,1 inci şi rezoluţie de 1.280×800 pixeli