Elevii din anii terminali de liceu dau dovadă de o dexteritate excelentă când vine vorba de trimis SMS-uri de pe telefoanele mobile sau de expediat mail-uri cu ajutorul unei tastaturi QWERTY. Ce să mai spunem de specializarea supremă, aceea de a scrie rapid şi prescurtat pe “mess”. Numeroasele ore petrecute în faţa calculatorului au însă repercusiuni grave – cel puţin aşa afirmă profesorii din şcolile de pe coasta de sud a Australiei, acolo unde pentru peste 150.000 de elevi scrierea de mână este un lucru aproape imposibil de realizat.
Astfel, în cadrul examenului de bacalaureat, cadrele didactice au hotărât introducerea unei probe speciale dedicate “artei scrierii de mână”, iar pe perioada liceului elevii nu mai au voie să prezinte eseuri redactate la calculator.
“Scrierea de mână este o latură importantă a personalităţii elevilor, ce nu poate fi demonstrată prin tastare”, a spus Dr. John Vallance, directorul şcolii Sydney Grammar.
De cealaltă parte, un studiu realizat în Statele Unite relevă că profesorii pun mai mult accent pe proiectele redactate la calculator decât pe cele scrise de mână. Elevii care au prezentat lucrări de o calitate similară în formatul “clasic” au primit note mai mici decât cei care au înmânat proiectul scris în “Word”.
Un alt aspect negativ al utilizării intensive a calculatorului este acela că, din dorinţa de a comunica foarte rapid (cum se întâmplă cu persoanele care stau pe chat), gândurile sunt exprimate superficial şi de multe ori interpretarea este eronată.
Chiar dacă studiile au avut loc peste ocean, şi România se confruntă cu o problemă asemănătoare – peste 50% din totalul elevilor de liceu abia reuşesc să citească. Nu-i nimic, îşi dezvoltă abilităţile după modelul “manelistului de succes” şi al “afaceristului curat-murdar” – şi aşa se pare că acestea sunt reţetele succesului, promovate la noi în presă, televiziune şi pe stradă.
Concluzia reală este că avem la orizont o generaţie dominată de semi-analfabeţi. Dintre cei interesaţi să înveţe ceva, mulţi vor pleca să lucreze în afară, astfel că viitorul ţării noastre este cât se poate de “promiţător” – ne cam ducem de râpă.