Allview M1 Fusion, un telefon dual SIM ieftin

Allview M1 Fusion face uz în cel mai simplu mod de funcţia dual SIM. Fiecare din cele două cartele introduse în telefon este considerată o linie: linia 1, respectiv linia 2. Fiecare din cele două linii are câte un buton de apelare dedicat. Când vrei să apelezi un număr, fie îl scrii, fie îl selectezi din agendă şi apeşi butonul corespunzător liniei pe care vrei să vorbeşti. Simplu.

În majoritatea timpului, cât am avut două cartele, telefonul a funcţionat normal. Însă când am mers cu o singură cartelă au apărut unele probleme. Mai precis, telefonul refuza să facă apeluri. Când am constatat problema, am verificat dacă nu cumva reţeaua era de vină şi am introdus cartela în alt telefon, unde a mers.

Configurare şi delimitări

Telefonul permite selectarea modului de funcţionare. Se poate alege modul dual SIM sau se poate opta pentru dezactivarea uneia din cele două linii. La mesaje, de exemplu, acestea sunt separate pe directoare, în funcţie de SIM-ul pe care au fost trimise ori primite. În cazul agendei, delimitarea aceasta nu există. Sunt afişate la un loc toate intrările, fiecare contact având ataşată o cifră (1 sau 2) în funcţie de cartela căreia îi aparţine.

Meniul nu este tocmai plăcut ochiului. Cel puţin mie nu mi-a plăcut. Este tradus destul de bine în limba româna, însă uneori traducerea nu mi s-a părut suficient de sugestivă pentru funcţia respectivă. Poate şi din cauză că sunt prea obişnuit cu meniurile în engleză. O altă problemă cu traducerea (de fapt cu limba română în general) este că multe texte sunt prea lungi şi trebuie să aştepţi rotirea textului pentru a citi. Există însă şi versiunea în engleză pentru cei nemulţumiţi, aşa că nu e o mare problemă.

Utilitare software, multimedia

Allview M1 Fusion are mai toate tipurile de aplicaţii software care se regăsesc pe un telefon mobil la ora asta, de la player audio la calendar. Funcţionalitatea acestora însă cam lasă de dorit, au doar facilităţile de bază. De exemplu, player-ul audio nu are egalizator.

Lipseşte şi browser-ul Web, telefonul are doar un browser Wap. Singura alternativă viabilă în acest sens ar fi Opera Mini. Calitatea fotografiilor realizate este la nivelul camerei de 1.3 MP.

Fără să-l utilizez prea mult şi vorbind aproximativ 30 de minute, Allview M1 Fusion s-a descărcat după două zile. Destul de puţin pentru un dispozitiv care nu e smartphone, chiar dacă funcţionează în două reţele. Cu o singură cartelă, autonomia telefonului este de aproximativ 3 zile.

Concluzie

Din punctul de vedere al unui utilizator pretenţios, obişnuit cu telefoane inteligente şi PDA-uri, funcţiile lui Allview M1 Fusion sunt, în cel mai bun caz, mediocre. Însă, pentru un user normal (abonat al mai multor reţele), care nu pune mare preţ pe alte funcţii în afară de comunicare, simplul fapt că este dual SIM, face din acest telefon o alegere interesantă. Cu atât mai mult cu cât costă sub 4 milioane la magazinele online.

Plusuri:

[+] functie dual SIM
[+] card de 1 GB inclus
[+] preţ

Minusuri:

[-] a început sa i se ia vopseaua dupa 3 zile
[-] tastatura QWERTY onscreen este foarte dificil de folosit
[-] touchscreen-ul lasă de dorit, unghiurile de vizibilitate sunt mici
[-] probleme de efectuare a apelurilor cu o singură cartelă
[-] doar 2 zile autonomie în mod dual SIM

Telefoanele dual SIM sunt la mare căutare în prezent. Asta pentru că foarte mulţi utilizatori sunt abonaţi la doi sau chiar mai mulţi operatori GSM. Iar tentaţia de a purta la tine un singur telefon, cu două cartele, decât două telefoane, e foarte mare. Problema e că, în afară de Samsung care are la activ câteva încercări timide, marii producători nu se înghesuie să lanseze telefoane dual SIM. Şi pe undeva e normal, de ce să vândă un singur telefon în loc de două?

Aşa se face că pe piaţa românească îşi fac loc din ce în ce mai mulţi producători din ţara care a inventat hârtia igienică: China. Lipsa de experienţă în domeniu îşi spune din plin cuvântul în cazul telefoanelor mobile pe care le produc aceştia. De la finisarea produsului, la funcţionarea efectivă şi aptitudinile software este evident faptul că investiţiile producătorilor pentru realizarea telefonului sunt minime. La fel de adevărat este că şi preţul reflectă acest lucru.

Allview M1 Fusion este unul din multele telefoane chinezeşti dual SIM. În timpul în care l-am avut la dispoziţie pentru test, am recunoscut în acesta atât avantajul unui telefon dual SIM, cât şi slăbiciunile unui telefon chinezesc. Din cauza acestor slăbiciuni, marii producători nu îşi fac deocamdată griji. Însă, dacă la un anumit moment chinezii vor ajunge experţi în telefoane mobile, să vezi atunci criză şi cereri disperate de ajutor financiar din partea producătorilor importanţi de telefoane mobile.

La o primă analiză, construcţia telefonului nu lasă de dorit. Este construit din plastic, dar un plastic decent şi probabil rezistent. Pe margini este încins cu o bandă metalică care, să fiu sincer, nu prea îmi place. Spre mirarea mea, după doar 3 zile, am observat că a început să se ia puţin vopseaua din apropierea ecranului.

Tastatură, controller

Allview M1 Fusion nu are butoane laterale, aşa cum ne-am obişnuit în ultima vreme la mai toate telefoanele. Tastatura este de dimensiuni normale, butoanele pot fi apăsate cu uşurinţă. Deasupra celor 12 taste alfanumerice, sunt plasate controller-ul cu 5 direcţii şi alte patru butoane. Controller-ul este plasat pe centru, chiar sub ecran, fiind încadrat la stânga şi la dreapta de câte două butoane. În stânga sunt două butoane pentru convorbiri, câte unul pentru fiecare cartelă, iar în dreapta este un buton pentru închiderea apelurilor şi unul pentru operarea funcţiilor de pe ecran.

Interesant este faptul că butonul dedicat convorbirilor realizate pe linia 2 (a doua cartelă) este folosit şi pentru apăsarea funcţiilor de pe ecran. În acest fel, producătorul a făcut economie de un buton. În loc să aibă două butoane dedicate exclusiv funcţiilor de pe ecran, Allview M1 Fusion are doar un buton. Rolul celui de al doilea este luat de butonul pentru linia 2.

Revenind la controller trebuie spus că 4 direcţii ale acestuia (stânga, dreapta, sus şi jos) sunt folosite şi în cadrul player-ului audio, pentru redarea melodiilor.

Prima surpriză: are touchscreen

Deşi telefonul are un ecran de dimensiuni normale, 2 inch, acesta este de tip touchscreen. De obicei touchscreen-urile sunt mai mari, de măcar 2.6 inch. Utilizarea touchscreen-ului nu este deloc comodă din două motive. Pe de o parte, de vină sunt dimensiunea şi rezoluţia reduse ale ecranului care fac dificilă apăsare precisă a funcţiilor de pe ecran. Pe de lată parte, nici ecranul nu răspunde foarte uşor la comenzi. De multe ori trebuie să apeşi în mod repetat pentru a da o anumită comandă. Nici unghiul de vizibilitate nu este grozav. Dacă întorci prea mult telefonul într-o parte, vizibilitatea are destul de mult de suferit.

În partea de jos a ecranului sunt desenate 5 simboluri. Acestea, în concepţia producătorului, fac parte din ideea de touchscreen. Simbolurile cu pricina sunt efectiv desenate pe ecran, nu fac parte din interfaţa grafică a sistemului de operare. Acestea se doresc a fi un fel meniu rapid care să faciliteze accesul la anumite aplicaţii (player audio, SMS etc.).

A doua surpriză: are tastatură QWERTY

Când am intrat în meniul de mesaje, pentru a scrie primul SMS, am fost şocat de apariţia pe ecran a unei tastaturi QWERTY. Doar că tastele acesteia sunt atât de mici, din cauza ecranului, încât o fac foarte dificilă, chiar şi dacă foloseşti Stylus-ul din dotare. Am preferat să scriu cu tastatura fizică a telefonului.