Ai telefon mobil? Eşti supravegheat şi vei plăti pentru asta!

Legea nr. 298/2008. Dacă aveţi răbdare, citiţi-o şi spuneţi-ne ce părere aveţi despre ea. Sub haina protectoare a serviciilor secrete, a justiţiei, a poliţiei – legea prevede înregistrarea datelor transmise prin reţelele de telefonie mobilă (convorbiri, mesaje, fluxuri de date) şi utilizarea acestora în cadrul activităţilor de cercetare, de descoperire şi de urmărire a infracţiunilor grave.

Cu alte cuvinte, noi vă avem pe toţi în baza de date, însă doar dacă faceţi vreo boacănă vom deshide folder-ul cu informaţiile reţinute şi vă vom încălca intimitatea. Scopul (prinderea infractorului) scuză mijloacele. Desigur, nimeni nu poate demonstra că într-adevăr datele sunt accesate doar în cazul anihilării unor criminali sau terorişti, căci la asta se referă noţiunea de “infracţiune gravă”.

Probabil că în pauzele de lucru sau chiar în timpul programului, cei care “au grijă” de informaţiile stocate se vor amuza copios pe seama anumitor conversaţii. Doar nu vă imaginaţi un birou plin cu indivizi gen “Agent Smith”, inexpresivi şi programaţi să atingă obiectivul cu orice scop. Nu ştiu cum se face că întotdeauna marile acţiuni de “succes” aduc în faţa populaţiei nişte găinari, nişte amărâţi ai lumii interlope. Cei mai periculoşi infractori scapă sau dacă sunt prinşi au destule relaţii importante încât câteva ceasuri mai târziu să ajungă din nou în libertate. Serios acum, câţi dintre cei care ar trebui să stea după gratii (mă refer la personaje importante, nu la hoţi de buzunare şi promotori de “alba-neagra”) se găsesc acolo? De ce oare am impresia că anumite legi există doar ca să ne creeze falsa impresie că în ţara asta se face justiţie? Un răspuns este sigur: pentru că asta e lumea noastră limitată, cu oameni care au descoperit că se îmbogăţesc mai repede din furt şi că e mai bine să te înţelegi cu mai marii lumii interlope decât să-i elimini, în acest fel existând riscul ca tu să pici victimă într-un sistem corupt de la rădăcini. Să revenim însă la subiect.

În lege se mai spune că “Furnizorii de reţele publice de comunicaţii şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia de a asigura, pe cheltuiala proprie, crearea şi administrarea unei baze de date în format electronic, în vederea reţinerii datelor, în măsura în care sunt generate sau prelucrate de aceştia”. Aşadar, cum vor acoperi operatorii aceste investiţii? Din buzunarele proprii? Cu siguranţă nu sau într-o mică măsură, e mult mai comod şi mai benefic să umbli un pic la tarifele pentru serviciile oferite. Lumea, confuză şi fără chef să stea să analizeze tabele încâlcite cu tot felul de opţiuni, va alege ceva. Ofertele ce prezintă avantaje deosebite sunt făcute “modular” – ceea ce ai ales nu te va mulţumi şi vei începe să selectezi opţiuni adiţionale care îţi vor sălta costul facturii considerabil.

Ca să fiu concret, o să mă refer la o situaţie prin care am trecut recent. După ce am achiziţionat un nou telefon, am vrut să aleg o opţiune modestă de acces la Internet. Am aflat că pentru a o activa, este nevoie ca un alt serviciu să fie selectat în prealabil – desigur sumele se cumulează. Abia la acest nivel ne dăm seama de “şmecheriile” operatorilor, în niciun caz nu o sa auzim cum că “tarifele pentru convorbile în reţea se vor majora cu x la sută”. Majorările se produc acolo unde clientul nu are cunoştinţele sau răbdarea necesară ca să analizeze bine oferta. Câţi dintre noi ţin cont de asta? Cred că foarte puţini, mai ales că este binecunoscută situaţia de genul “am nevoie de ceva, cumpăr şi gata”. Ce efect va avea, vom afla mai târziu.

Ca să liniştim un pic spiritele, trebuie să spunem că şi până acum operatorii de telefonie stocau informaţii despre convorbiri în baza de date, nu de alta dar acestea sunt necesare la emiterea facturilor. Problema care se pune este însă că acum sunt obligaţi să investească într-o infrastructură care să fie conformă cu cerinţele din legea nr. 298/2008.

Un articol detaliat unde se pune accentul pe sumele investite în echipamente, gradul de securizare, pedepsele pentru neaplicarea legii ş.a.m.d., citiţi în Gardianul. Tot acolo veţi găsi şi o declaraţie a preşedintelui ANC referitoare la cine câştigă şi cine pierde de pe urma acestei legi. Noi am vrut să vă aducem la cunoştinţă un paradox care din păcate nu va trezi românul din starea de letargie în care se află: plătim ca să fim ascultaţi. Şi nici măcar nu e vorba de susţinerea vreunei disertaţii.