Telefon Nokia parţial digerat de peşte, dar funcţional

Este cunoscut faptul că un telefon poate supravieţui unei scufundări totale în apă. După ce l-ai scos din mediul subacvatic, îi desfaci capacul şi îi extragi bateria; apoi îl pui la uscat, de preferat pe o suprafaţă caldă şi aştepţi. Cu puţin noroc, când apa se va evapora din el, va porni. Povestea aceasta nu se compară însă cu păţania unui englez. Al său Nokia 1600 a căzut în mare, însă după cinci zile, prietena sa a fost sunată de pe cartela din el. Terminalul a fost înghiţit de un cod de 11 kg ce a fost ulterior prins de un pescar. Acesta a găsit telefonul şi a extras cartela SIM din el pentru a încerca să-l contacteze pe proprietar.

Mai mult, după ce telefonul a fost uscat, a funcţionat, singurul inconvenient fiind legat de mirosul pe care-l emana. O altă poveste, românească de data aceasta, ne spune despre rezultatul fericit al interacţiunii unui Nokia 1600 cu o maşină de spălat. Acum Nokia n-ar trebui să-şi mărească prea mult piedestalul şi aşa destul de înalt. Modelul în cauză este unul din cele mai ieftine din oferta producătorul finlandez şi tind să cred că un altul din segmentul de top nu s-ar fi comportat la fel. De asemenea, nu doar telefoanele Nokia scufundate în apă au supravieţuit şi au funcţionat după un proces de uscare. Povestea englezului n-ar trebui să dea prea mari speranţe celor care cred că dispozitivele electronice din zilele noastre sunt destul de rezistente în situaţii extreme.