The SIMS 3 – Atenţie, creează dependenţă! (Review)

La fel ca precedentele titluri (SIMS şi SIMS 2),
The SIMS 3 este un
simulator de viaţă. Ideea a rămas aceeaşi, s-au
schimbat doar grafica şi complexitatea
personajelor, îndeajuns încât să te ţină şi mai mult în
faţa calculatorului. Atât de mult încât nici nu ştii cum a trecut
timpul. Parcă acum câteva minute era dimineaţă. Când colo, s-au
scurs mai bine de 12 ore din viaţa ta. Iată de ce.

În
SIMS 3, acţiunea se derulează întocmai ca în viaţa reală, doar
că mult mai rapid. Controlezi unul sau mai multe
personaje şi priveşti fascinat întreaga lor existenţă
derulându-se prin faţa ochilor tăi. De fiecare dată când nu se
descurcă, le sari în ajutor. De fiecare dată când
au nevoie de ceva, le satisfaci poftele. Te bucuri
enorm când îi vezi cum interacţionează între ei şi
cum se comportă după trăsăturile pe care le-ai stabilit la început.
Practic, eşti divinitatea absolută, doar că într-un spaţiu ireal,
un spaţiu de care cu greu te vei putea detaşa.

De fapt, acest review trebuia să apară cu câteva ore mai
devreme, însă abia când soarele a început să apună mi-am dat seama
că ceva nu e în regulă. Am realizat că dependenţa de nicotină e o
nimica toată pe lângă dependenţa dată de SIMS.

Până să mă apuc de scris, m-am tot gândit la un titlu potrivit.
Iniţial, am vrut să leg SIMS 3 de Matrix. Mi se
pare că acest joc demonstrează fără echivoc non-ficţiunea
scenariului imaginat de fraţii Wachowski – o lume virtuală la care
eşti conectat fără să realizezi şi de care cu greu te poţi despărţi
chiar şi după ce ai aflat adevărul, punctele de revenire la
realitate fiind greu de observat.

Există totuşi câteva elemente care apar pe parcurs ca nişte
indicii care te pot deconecta. Ar fi bine să ţii
cont de ele: trebuinţele fiziologice, o urgenţă la serviciu,
prietena care sună în disperare la uşă, apa ce se revarsă din cadă,
papagalul aflat în stare de inaniţie ş.a.m.d.

Înainte să începi

Înainte să te apuci să joci SIMS, asigură-te că ai
suficientă voinţă să renunţi la un moment dat. O
să ai nevoie de ea când vei realiza că petreci mai mult timp în
acest simulator decât în viaţa reală.

E bine să ştii că SIMS 3 îţi pune la dispoziţe două oraşe:
Sunset Valley (preinstalat) şi
Riverview, pe care trebuie să-l descarci de pe net
şi să-l instalezi. Download-ul se face simplu, din „Game Launcher”,
însă doar după ce îţi faci cont de membru şi îl
validezi folosind cheia din interiorul carcasei DVD-ului. Tot din
„Game Launcher” ai acces la o mulţime de obiecte pe care le
poţi cumpăra. Partea proastă este că ţi se cer
bani adevăraţi – o decizie deloc „fair-play” a
producătorilor, dar care cu siguranţă se va dovedi benefică (pentru
ei, desigur). După lansarea jocului, alege unul dintre cele două
tărâmuri şi treci la lucru. Doar eşti Dumnezeu, creatorul.

Personaje complexe

În cazul unui individ oarecum atent la detalii cum sunt eu,
creearea unui SIM a durat aproape o oră. Cunosc
persoane care au stat chiar şi două ore ca să perfecţioneze un
omuleţ. Ţineţi cont că toate acestea se petrec înainte să înceapă
jocul propriu-zis.

Caracterele sunt deosebit de
complexe, atât fizic cât şi sufleteşte. După stabilirea
numelui şi sexului, ai la dispoziţie o mulţime de elemente
de personalizat: vârstă, construcţie
corporală (slab, normal, grăsuţ, obez), pigmentaţia pielii
(inclusiv verde sau albăstrui, pentru amatorii de marţieni şi
ştrumfi), culoarea ochilor şi a părului, forma feţei, a urechilor,
a sprâncenelor, machiaj, accesorii şi vestimenţie pe categorii (de
zi cu zi, business, de plajă, pijamale, sport).

Aproape toate sunt deosebit de bine puse la
punct şi se pot modifica radical (formă, nuanţe – ai toată
paleta RGB la dispoziţie, model imprimat sau ţesut), mai puţin
coafura, hainele şi accesoriile ale căror forme nu pot fi
schimbate. Aici ne-am fi dorit să avem mai multe ţinute la
dispoziţie şi mai de actualitate căci multe dintre ele sunt luate
parcă din anii ’70 – ’80. De asemenea, în cazul
femeilor, sânii nu se pot mări sau micşora după
bunul tău plac. Dimensiunile lor se schimbă doar în raport
cu constituţia fizică, lucru nu tocmai adaptat la
realitate.

În ceea ce priveşte personlitatea simşilor,
trebuie să le stabileşti cinci trăsături de bază
(„traits”), în funcţie de care se conturează aspiraţia lor
de o viaţă (Lifetime Wish) şi job-urile
potrivite. Exemple de trăsături (doar câteva din cele peste 50):
ambiţios, atletic, prostuţ, bun la calculatoare, răutăcios, maestru
al flirturilor etc.

La sfârşit mai ai de stabilit trei lucruri
favorite ale personajului tău (mâncarea, muzica şi
culoarea preferată) plus eventual o biografie.

Am uitat să-ţi spun, dacă nu-ţi place să stai să defineşti
personaje, ai la îndemână alternativele rapide –
lista cu simşi gata făcuţi, opţiunea „randomize”
care îi generează aleator şi posibilitatea de a juca direct cu o
familie existentă, cu acte de proprietate şi tot ce trebuie.
Astfel, scuteşti garantat între 30 de minute şi până la două
ore.

După toţi aceşti paşi, te poţi muta într-o casă
nouă sau poţi cumpăra un teren pe care
să-ţi construieşti o locuinţă după dorinţele tale.

Casa

Locuinţa mănâncă şi ea foarte mult timp dacă te apuci să o
construieşti de la zero. Totul se face ca pe un
şantier adevărat şi probabil singura materie care
nu se aplică aici este rezistenţa materialelor. În rest, se ţine
cont de suprafaţa pe care se amplasează fundaţia, de poziţionarea
uşilor, scărilor, ferestrelor şi a tot ceea ce ţine în general de
construcţia şi amenajarea unei case.

Spre deosebire de SIMS 2 unde puteai să plasezi obiecte doar
orizontal sau vertical, acum poţi să le poziţionezi şi pe
diagonală. Interesant ar fi fost să ai o libertate totală
(poziţionare, dimensiuni), dar în continuare terenul este
gândit ca o matrice (sau ca o grilă), şi
fiecare obiect ocupă un număr de căsuţe. Ca să fi avut libertate
totală, cei de la Electronic Arts ar fi trebuit să implementeze
nişte algoritmi cu calcule de integrale (cine mai ştie să rezolve
aşa ceva?).

La construcţia locuinţei m-aş fi aşteptat la mai multe
elemente, la mai multe obiecte decât în
SIMS 2, însă probabil că producătorii vor introduce mai târziu deja
cunoscutele pachete, colecţii de obiecte, extra-facilităţi.

Obiectele despre care spuneam că nu sunt prea
multe (raportat la SIMS 2), se găsesc foarte uşor, fiind
sortate după întrebuinţare sau după
camera în care se pot amplasa.

Cu banii e o problemă (banii fictivi). Ai la început
16.000 de unităţi monetare, sumă ce îţi oferă
posibilitatea să te muţi într-o casă gata mobilată (dar modestă)
sau într-o casă pe care o construieşti tu după bunul plac.

Cea mai bună soluţie este să cumperi un teren
ieftin, iar casa la început să fie
micuţă, cu posibilitatea de a o extinde mai apoi. Aşa poţi
asigura sim-ului tău aparaturi mai avansate
(inclusiv computer), mobilier confortabil şi chiar maşină
personală. Aceasta costă neaşteptat de puţini (950 de
u.m.), în condiţiile în care un PC costă 800 de u.m. Totuşi, la cei
250 de u.m., cel mai accesibil mijloc de transport rămâne
bicicleta.

Vă asigur că atât străzile din Riverview cât şi cele din Sunset
Valley sunt extrem de aerisite, nu riscaţi nimic utilizând
bicicleta aşa cum se întâmplă în Bucureşti.

Dacă optezi din start pentru o familie (doi sau
mai mulţi simşi), suma de 16.000 nu se dublează ci
creşte cu doar 2000 de u.m. În cazul în care doreşti o viaţă mai
uşoară, ai la dispoziţie după cum spuneam locuitorii gata creaţi şi
cu tot ce le trebuie, inclusiv o situaţie financiară frumoasă.

Câteva sfaturi legate de casă: deşi
alarma pentru hoţi este foarte scumpă (aproape 900
de u.m), nu ezita când ai bani să o cumperi. Eu unul nu am ţinut
cont de asta şi după ce m-am chinuit să achiziţionez electronice
high-tech (computer, plasmă), în seara următoare am rămas fără ele.
Unde mai pui că am sunat la poliţie şi am primit doar o amendă
pentru că i-am deranjat fără motiv. Cred că aici Electronic Arts
s-au inspirat de la români.

Oraşul

Oraşul aduce marea diferenţă faţă de precedentele titluri.
În SIMS 3
nu mai eşti limitat la parcela ta, ci eşti liber să vizitezi
întregul oraş, cu toate casele, instituţiile şi locurile
sale de agrement. Acum îţi poţi găsi de exemplu un job vizitind
sediul unei firme, nu doar căutând în ziar sau pe calculator.

Poţi să faci o vizită surpriză vecinilor sau te poţi duce la
pescuit în celălalt capăt al oraşului. Cei de la EA au gândit
foarte bine modul de deplasare al SIM-ului – l-au prevăzut cu un
sistem de monitorizare denumit „View My
SIM„.

Din păcate, deşi poţi să-ţi urmăreşti personajul până la
serviciu, nu ai şi opţiunea de a vizualiza în interiorul
clădirii aşa cum se întâmplă când vizitezi locuinţele
celorlalţi orăşeni.

Per ansamblu, oraşul este unul gândit bine şi
în general SIM-ul se deplasează fără probleme pe diferite trasee.
Când distanţele sunt mari, ia un taxi, iar în vecinătate alege
mersul perpedes. S-a întâmplat totuşi la un moment dat ca, fără un
motiv clar, personajul să o ia la fugă de nebun până acasă de
undeva de foarte departe. Şi, culmea, încă mai avea bani asupra
lui.

Comportamentul, socializarea

Aici lucrurile nu diferă cu mult faţă de SIMS 2. Se foloseşte
acelaşi limbaj specific cu deosebirea că acum ai
şi o traducere mai detaliată a reacţiilor simşilor care participă
la conversaţie, cum ar fi, „X crede despre Y că e plictisitor,
amuzant, curtenitor etc.„.

Desigur, acum conversaţiile sunt ceva mai detaliate şi ai
mai multe opţiuni de socializare. Paşii sunt cam
aceiaşi pentru a ajunge la finalitatea mult dorită (în pat cu
partenerul) şi durează mai puţin ca în realitate.

Simşii sunt destul de autonomi însă
deciziile serioase le lasă de obicei pe mâna ta.
Ei au mai degrabă preocupări de pensionari: nu prea ies din casă,
mai citesc o carte, mai pierd vremea la calculator, se uită la
(O)TV, apoi fuga la toaletă, la masă şi la culcare. Totuşi, nu
trebuie să judecăm acest comportament căci, nu-i aşa, este dat de
trăsăturile stabilite de către noi.

Un SIM activ va începe să facă sport, să-şi lucreze
musculatura. De menţionat că aspectul
fizic al personajelor se schimbă pe parcursul jocului, în
funcţie de alimentaţie şi activitate. Aşadar, degaba ai creat un
top-model la început, există şanse să ajungă o super-balenă dacă nu
o pui să facă mişcare şi să mănânce doar atunci când e cazul. Nu am
reuşit să-mi dau seama dacă la alimente se
socotesc şi caloriile. Cât despre calitatea lor, e clar că nu
conţin E-uri, însă pot totuşi să expire şi să
prost dispună simşii sau, în caz contrar, să aducă un anumit grad
de satisfacţie după cât de bine au fost preparate.

Durata de viaţă a unui SIM este scurtă
(90 de zile SIMS). Într-o zi reală din viaţa ta
poţi să ai de a face cu mai multe generaţii, fapt nu tocmai plăcut
când te ataşezi de un anumit personaj. De aceea, avem la dispoziţie
opţiuni de prelungire a vieţii personajului, la
190 de zile sau, în modul epic, chiar 960 de zile. În felul acesta
poţi să explorezi la maxim posibilităţile de dezvoltare ale
unui SIM: în carieră, în satisfacerea plăcerilor din viaţa
de zi cu zi şi desigur în dragoste.

Plăcerea de a juca

Este un joc la care chiar şi când te plictiseşti sau eşti obosit
tot rămâi şi priveşti în faţa monitorului. Simşii se descurcă şi
singuri. Cel mai atractiv element rămâne interacţiunea şi
comportamentul personajelor, deşi în SIMS 3 grafica a fost
evident îmbunătăţită faţă de SIMS 2.

Personajele arată mult mai bine şi au trăsături detaliate plus o
expresivitate aparte. Casele arată şi ele atractiv, chiar dacă tu
nu te pricepi decât să pui patru pereţi, o uşă şi câteva
ferestre.

Mi-ar fi plăcut ca obiectele să fie totuşi cu un aspect
mai high-tech, mai de actualitate. Cu excepţia plasmelor
şi a lucrurilor extrem de scumpe, restul au un aer retro. De fapt,
tot jocul are un aer retro (aş spune anii ’80), cu excepţia
pieselor redate la aparaturile audio. Acestea sunt să zicem cam de
anii ’90.

Chiar şi aşa, gameplay-ul este unul de nota 9 spre
10. Plus că aşteptăm pe viitor noi „add on-uri” pentru
SIMS 3. Sistemul comercial introdus de EA nu prea îmi convine şi nu
cred că îi convine nimănui.

Ce îi lipseşte

Din experienţa avută cu SIMS 3, am să notez şi câteva aspecte
care nu mi-au plăcut, probabil mai sunt şi altele pe care nu le-am
descoperit sau nu m-au deranjat:

•limitarea la câteva tipuri de coafuri a căror
formă nu poate fi schimbată;
•dimensiunile sânilor la femei sunt raportate
strict la constituţia fizică generală;
•nu poţi vizualiza în interiorul instituţiei în care
lucrezi, în restaurante şi alte spaţii publice;
•unele obiecte sunt mult prea
retro;
•nu poţi modifica dimensiunile obiectelor.

Verdict

SIMS 3 este un joc excelent care îţi dă
dependenţă. Dacă ţi-a plăcut SIMS şi SIMS 2, SIMS 3 te va
unge la suflet şi nu te va dezamăgi. Dacă nu ai mai jucat,
încearcă-l. Te va captiva. Seria SIMS va rămâne cu siguranţă cea
mai vândută din toate timpurile. Un joc de nota 9, dar care se va
apropia şi mai mult de perfecţiune pe măsură ce producătorii vor
introduce noi şi noi elemente. Singurul lucru care nu ne convine
este că totul va fi contra cost.