FUEL – nebunie pe două, trei, patru sau mai multe roţi

Să caracterizezi Fuel ca fiind un simulator auto este o exagerare. Deşi vine de la Codemasters, un publisher cu pretenţii în domeniul jocurilor de tip racing, titlul de faţă cu greu poate fi pus lângă succesul numit Dirt. Ambele vor oferi distracţie on şi off-road, însă în cazul lui Fuel, distracţia se va transforma în nebunie curată de cele mai multe ori. Teoretic, jucătorul are la dispoziţie un areal de 14.000 km², accesibil pe bucăţi, pe care-l va putea explora liber şi în care va putea să se întreacă, fără ca circuitele să fie restricţionate. În această vastă arie se găseşte o reţea destul de bogată de străzi, drumuri şi drumeaguri, condimentată cu poduri suspendate, lacuri şi prăpastii.

Fuel oferă în principal întreceri off-road şi aici intervine latura nebunească a jocului. Cu maşina sau motocicleta potrivită vei putea s-o iei razna prin pădure, peste deal sau la vale, fiind de cele mai multe ori prins într-un iureş plin de adrenalină. Cele trei roţi din titlu se referă la motociclete cu ataş şi trike-uri. Ele se alătură unui număr total de 70 de quad-uri, buggy-uri, motociclete de cross şi viteză, maşini, camioane şi monster truck-uri pe care le veţi putea pilota. Achiziţionarea vehiculelor se face cu creditele de "fuel" câştigate. Cursele sunt şi ele destul de multe, iar jucătorul va putea conduce până la ele în modul de explorare liberă sau le va putea accesa de la taberele fiecărei zone. A doua variantă este de departe cea mai bună pentru cei interesaţi să termine jocul în mai puţin de-o lună.

Cu motorul şi numărul de roţi potrivite, în Fuel poţi să ajungi oriunde. Excepţie fac lacurile şi pantele obscen de abupte. Cum acţiunea jocului este plasată într-un univers afectat de încălzirea globală, vehiculele sunt rezultatul unor garaje de pe lângă cimitirele de maşini. Unele aduc destul de mult cu modele de serie, dar altele sunt decorate cu bucăţi metalice fără noimă. În funcţie de specificaţiile fiecărui vehicul, el se va descurca mai bine pe astfalt sau pe coclauri. De multe ori însă scurtăturile prin pădure nu ajută deoarece viteza se reduce prea mult şi cei care au rămas pe stradă vor fi mai rapizi.

Studio-ul francez Asobo care a produs Fuel se ocupă în mod special de jocuri destinate consolelor şi aceasta se vede. Comportamentul vehiculelor pe drum este de multe ori guvernat de legi ale fizicii puţin cam îndepărtate de realitate. Jocul s-a dorit a fi în primul rând distractiv, aspectul de simulator fiind lăsat la coada listei de priorităţi. După mai bine de un sfert din joc, după ce am trecut de euforia iniţială dată de cursele spectaculoase, problemele jocului au început să iasă rând pe rând la iveală.

Eram obişnuit de la alte titluri ca nivelul de dificultate al jocului să fie dat de acceleraţiile imposibile alte celorlalţi concurenţi, însă în Fuel am fost frustrat de script-urile producătorilor. Ţinând cont că în fiecare cursă trebuie să ieşi pe locul întâi pentru a o putea bifa, este frustrant să vezi cum pe ultima sută de metri concurenţii care erau la o distanţă decentă de tine te lasă într-un nor de praf deşi mergi la blană. Aceasta se întâmplă când alegi nivelul de dificultate maxim al cursei şi nu-ţi iei un avans considerabil faţă de ceilalţi. Dacă alegi nivelul minim, s-ar putea ca celor din faţa ta să le scape piciorul pe frână pe aceeaşi ultimă sută de metri de care aminteam mai sus.

Decorul din Fuel este de multe ori destul de bine realizat, însă în timp ajunge să fie plictisitor. Cei 14.000 km² înseamnă mult şi este o facilitate cu două tăişuri. Pe o singură zonă se pot crea curse care să dureze până la 30 de minute şi vă puteţi imagina ce însemnă să ieşi pe locul 2 sau să nu te încadrezi în timp. De asemenea, pentru a colecta diverse bonus-uri oferite în modul de explorare, parcurgerea unei zone dintr-o parte într-alta durează ceva timp. Distanţele sunt destul de bine corelate cu viteza vehiculelor şi timpul de parcurgere, însă dacă vreţi s-o luaţi în linie dreaptă, indiferent de teren, nici cel mai bun vehicul off-road nu va depăşi o medie de 100 km/h. Astfel, parcurgerea distanţelor se face cel mai bine pe drumuri asfaltate, cu multe curbe şi media obţinută tot va fi mică relativ la dimensiunea hărţii.

Alături de cursele nebuneşti, o altă latură a jocului care ne-a plăcut a fost frumuseţea peisajelor în anumite circumstanţe. În modul de explorare a fost implementate o alternanţă zi-noapte şi un sistem meteo simplist. De multe ori amurgul sau răsăritul vor crea imagini de ansamblu superbe. Spun de ansamblu deoarece la o privire mai atentă se pot distinge imperfecţiunile la nivel de grafică ale jocului. Şi pentru că tot am ajuns aici, să spunem că jocul nu are cerinţe de sistem prea mari. El va rula pe Nvidia GeForce 7800 sau ATI Radeon X1800 cu 256 MB RAM. Pentru un framerate bun la rezoluţii mari sunt recomandate GeForce 8800 şi ATI Radeon HD 3800 cu 512 MB şi 2 GB de memorie RAM în sistem. Pe un sistem cu procesor Intel Core 2 Duo E6320, 4 GB DDR2 şi ATI Radeon HD 3850, Fuel a rulat bine la rezoluţia 1920×1200 cu setările grafice peste medie.

Concluzie

Fuel este un joc distractiv. Cei mai pretenţioşi ar trebui să scoată Dirt de la naftalină şi să-l mai joace încă o dată în loc să cumpere Fuel. Pe de altă parte, cei care au urât gardurile şi celelalte delimitări ale circuitelor din Dirt vor fi bucuroşi s-o ia razna pe coclaurile din Fuel cu tot felul de vehicule inspirate din filmele cu Mad Max. Din nefericire, un număr mare de probleme vor altera o experienţă de joc ce iniţial pare superbă. Nota, personală de altfel, acordată lui Fuel este 6.

Plusuri şi minusuri:

[+] spaţiu de joc imens, cu posibilitatea de explorare liberă
[+] faze spectaculoase, cu multă adrenalină
[–] distanţele mari pe hartă devin enervante
[–] comportamentul vehiculelor este bizar uneori
[–] probleme de game design
[–] liniar