Britanicii au mari probleme de „identitate”. După ce au lansat
buletinele electronice (care ulterior s-au dovedit extrem de
vulnerabile în faţa hacker-ilor), acum vor să
patenteze o altă metodă de autentificare – „Nose
recognition„.
Cercetătorii de la Universitatea din Bath
consideră că ochiul nu este cel mai bun reper pentru recunoaşterea
unui individ, ci nasul. Forma acestuia, spun ei, este rareori
afectată faţă de ochi (probabil că nu au auzit în viaţa lor de
box), aşa că nu ar fi exclus ca în viitor să ne lipim nasul
de scanerele amplasate în terminalele din Heathrow sau
Luton.
Pentru a stabili reperele principale, voluntarii care participă
la teste sunt aleşi după diverse criterii rasiale, sunt
fotografiaţi şi apoi analizaţi în detaliu cu ajutorul unui software
care compune o imagine formată din detalii extrem de precise
extrase din zona facială. Până în prezent s-au stabilit şase
categorii de nasuri: roman, grecesc, african (nubian), acvilin,
cârn şi „nas în vânt”. Cât despre eficienţa acestui tip de
recunoaştere, nu avem date precise. Oamenii de ştiinţă spun
că acurateţea este ridicată, dar când nişte ingineri se
rezumă la aproximări în loc de cifre exacte înseamnă că mai e mult
de lucru.