Ultimul Apple MacBook, un produs încântător

Când am
testat pentru prima dată un MacBook (modelul unibody
lansat în 2008) am rămas uimit de design-ul şi calitatea
constructivă dar, ca utilizator de Windows, am întâmpinat
dificultăţi la adaptarea pe platforma Mac OS X. Acum, balanţa s-a
mai echilibrat. Nu mai pot rosti cuvinte la superlativ despre cum
arată şi cât de bine este închegat pentru că acest MacBook lansat
în 2009 nu diferă cu mult faţă de precedentul. În schimb, m-am
obişnuit cu sistemul de operare şi vă spun cu toată sinceritatea că
îmi place din ce în ce mai mult, pe zi ce trece. Să nu mă
înţelegeţi greşit. Laptop-ul nu este perfect – nici ca design, nici
ca hardware şi nici prin prisma OS-ului. Tocmai de aceea m-am
apucat să scriu acest review, ca să vă prezint micile lui
hibe – dar şi atuurile. Să începem cu designul.

Imperfecţiuni pentru un look perfect

După ce mi-am clătit bine ochii privindu-l şi răsucindu-l pe
toate părţile, am dat de câteva inconveniente. Nu i-am căutat nod
în papură, pur şi simplu m-am lovit de ele:

• marginea inferioară se termină în unghi drept, fapt ce îţi
  provoacă un oarecare disconfort deoarece exact acolo vin
  încheieturile mâinii;
• ţinut în poale mai ales, laptopul se încinge destul de
  puternic pe partea stângă – iarăşi un element de
  disconfort. Se întâmpla din cauza aerisirii insuficiente. Singura
  fantă se află amplasată în marginea superioară, exact sub display.
  Aerul încins este evacuat direct pe rama ecranului, dar şi pe
  ecran. Cu timpul, la modelele mai vechi se formează urme negre în
  zonele de evacuare. Să sperăm că aici nu e cazul;
• nu are LED-uri de stare pentru HDD şi
  conexiunile wireless.

Unii au criticat tastatura (săgeţile înghesuite şi Enter-ul de
dimensiuni mici), iar alţii şi-au manifestat dorinţa de a cumpăra
versiunea de Macbook pe negru. Din păcate, ea nu există. Pe mine
personal nu m-a deranjat nici tastatura şi nici faptul că acest
MacBook este fabricat doar pe alb. Sunt convins că un procent
foarte mic de utilizatori găsesc aceste aspecte drept nişte
inconveniente pentru care merită să acorzi minusuri. Nu, nu e
cazul.

Per ansamblu, designul este de nota 9 spre 10
şi doar laptopurile Sony Vaio pot rivaliza cu ultra-portabilul
Apple. Ar mai fi Dell Adamo, dar preţul lui este cel puţin
dublu.

În încheierea acestui capitol, merită menţionat şi touchpad-ul
magnific pe care l-am folosit fără să resimt lipsa unui mouse. Prin
intermediul gesturilor multitouch poţi naviga foarte rapid prin
lista de aplicaţii sau pe Internet. De asemenea, poţi manipula
imagini cu uşurinţă.

Hardware care te susţine în orice ai face

Mai puţin desigur în jocuri ultra-detaliate şi aplicaţii grafice
profesionale. Configuraţia de mai jos
permite rularea de fime HD şi Full-HD fără absolut
nicio problemă. Am jucat
SIMS 3 la rezoluţia nativă a display-ului şi pe detalii medium
– high fără să întâmpin drop frame-uri deranjante,
iar lucrul cu mai multe aplicaţii uşoare este în regulă. Aici mă
refer la browser cu mai multe tab-uri deschise, un editor de
documente, Photo Booth şi Aperture. Să vedem aşadar cine duce în
spate această povară, dar şi restul componentelor hardware:

Procesor Core 2 Duo 2.26 GHz
2 GB DDR3 RAM
Ecran de 13.3 inch, 1280 x 800 pixeli, iluminare LED
Video GeForce 9400M
250 GB HDD, 5400 rpm
DVD Writer 8x
Wi-Fi 802.11 a/b/g/n, Bluetooth
Webcam iSight
2 x USB, 1 x LAN, Mini DisplayPort

Mac OS X Snow Leopard (10.6.2)

Am decis să fac un mic experiment. Am rugat o
persoană care nu ştie bine nici Windows nici Mac OS să se joace
câteva zile pe ambele sisteme. Verdictul a fost acela că
sistemul Apple este mai familiar decât cel
Microsoft. Nu pot da acum o concluzie precum „Da, Mac
OS este peste Windows” chiar dacă aş fi făcut experimentul pe
o mie sau 10.000 de utilizatori, dar pot spune că idei precum
„Windows nu are egal” sunt 100% eronate. Evident, din
punct de vedere al structurii, al facilităţilor şi al resurselor
consumate, nu ne raportăm la cât de bine se vinde şi ce cotă de
piaţă are pentru că nu are absolut nicio relevanţă.

Aici intervine monopolul
Microsoft, dar şi faptul că produsele Apple
fac parte dintr-o sferă superioară şi sunt ceva mai
scumpe. Deci nu oricine îşi permite. Spre exemplu, acest
Macbook pe care l-am testat este cel mai ieftin laptop Apple la ora
actuală, iar în România se vinde cu 4000 de lei.
Câţi sunt dispuşi să plătească acest preţ? Puţini. Majoritatea se
orientează către soluţii mai accesibile de la alţi producători.

Revenind la sistemul Mac OS, trebuie să spun că după ce te
deprinzi cu shortcut-urile ajungi să îl foloseşti la fel de rapid
şi de eficient precum Windows-ul. Un alt aspect pozitiv este
structura lui simplă, fără foldere indescifrabile şi arbori
interminabili.

Sigur, mai poate fi îmbunătăţit. Uite cum ar fi modul
Expose, acolo unde vezi toate aplicaţiile
deschise, dar nu le poţi închide decât după ce intri pe ele.
Utilizatorii de Mac OS cu siguranţă au şi mai multe de spus despre
cum ar trebui să arate următoarea versiune a acestei platforme.

Autonomie

MacBook-ul model 2009 ne încântă cu o autonomie peste
medie. În mod de utlilizare Office (Internet, editare
foto, text, muzică) duce aproape cinci ore, iar
dacă rulăm un film HD cu luminozitatea ecranului dată la maximum
ţine trei ore fără un sfert. Nu este ca la carte (adică până la
şapte ore – probabil am fi obţinut o asemenea valoare în condiţiile
luminozitate minimă, Wi-Fi oprit şi procesor cu încărcare de cel
mult 20%), dar oricum rezultatul este unul foarte bun pentru
configuraţia lui.

Plusuri şi minusuri

[+] Design şi construcţie excelente
[+] Ultra-portabil ideal
[+] Hardware capabil să ruleze aproape orice în
condiţii decente
[+] Autonomie foarte bună
[+] Ecran de calitate
[+] Wi-Fi 802.11n

[-] Aerisirea trebuia să fie mai bună
[-] Nu are LED-uri de stare

Concluzie

MacBook 2009 este încântător, în ciuda micilor
sale imperfecţiuni. Chiar dacă are un preţ peste media
ultra-portabilelor cu aceeaşi configuraţie, atenţia cu care a fost
conceput, autonomia excelentă şi micile detalii care fac diferenţa
(cum ar fi interfaţa magsafe power port) justifică pe deplin
investiţia. Este adevărat că nu e pentru oricine, iar persoanele cu
bugete mai restrânse se vor grăbi să lanseze critici. Cei care
înţeleg politica Apple şi cui se adresează compania din Cupertino
ştiu că o astfel de alegere este o mutare
câştigătoare.