RSN, o posibilă alternativă la GPS?

Sistemul de Poziţionare Globală, cunoscut drept GPS, este un factor important în viaţa populaţiei din ţările dezvoltate ale lumii. Dar, fiind singura tehnologie de acest tip existentă în prezent, dependenţa de buna sa funcţionare poate cauza grave probleme în cazul în care ceva neprevăzut s-ar întâmpla şi ea nu ar mai fi utilizabilă. Tocmai de aceea se încearcă dezvoltarea unor tehnologii alternative GPS-ului…

Comunitatea europeană are în lucru proiectul Galileo de câţiva ani şi, deşi iniţial trebuia să fie operabil în anul 2008, finalizarea sa nu va fi posibilă mai devreme de anul 2011. Se estimează că va oferi date mai precise utilizatorilor decât existentul GPS, dar Galileo are marele dezavantaj de a fi un sistem poziţional ce acoperă doar zona Uniunii Europene. Alte sisteme asemănătoare sunt dezvoltate de către Rusia, pe baza rămăşiţelor sovietice ale GLOANSS-ului şi de China, cu al său Beidou.

Aceste sisteme sunt o încercare a comunităţilor ce le dezvoltă de a ieşi de sub tutela GPS-ului deţinut de SUA. Foarte bine, dar totuşi, ce se întâmplă cu SUA dacă sistemul GPS este atacat sau bruiat. Întregul lor sistem de apărare, bazat pe arme inteligente şi rachete antibalistice are în spate orientarea prin GPS. Tocmai de aceea Ministerul Apărării al SUA a hotărât să acorde lumină verde proiectului RSN (Robust Surface Navigation), dezvoltat de un grup de companii în frunte cu Boeing. Scopul său este simplu: să asigure aceleaşi funcţii pe care le îndeplineşte momentan sistemul de poziţionare globală în cazul în care acesta din urmă ar deveni inactiv sau pur şi simplu ar fi inutilizabil din diverse motive. Modalitatea de aplicare a planului este bizară însă, deoarece implică folosirea undelor eletromagnetice emise de sistemele de comunicaţie, cum ar fi turnurile radio, de televiziune sau cele ce asigură semnalul telefoniei mobile.

Proiectul este îndrăzneţ, însă firmele implicate în dezvoltarea sa au fost alese cu grijă, având deja importante realizări în domeniu. Numele lor nu sunt cunoscute la noi şi nu are rost să intrăm în prea multe detalii. Totuşi, trebuie să menţionez câteva dintre lucrurile dezvoltate de ele: folosirea semnalului TV pentru a localiza exact poziţia unor terminale de telefonie mobilă, utilizarea GPS-ului în combinaţie cu semnalul TV pentru a creşte calitatea semnalului acestuia din urmă, realizarea de studii şi prototipuri în domeniul comunicaţiilor radio inteligente, deja folosite în armata americană şi multe altele.

Toate aceste „minţi” adunate pentru un efort comun ar putea da naştere unei tehnologii cu adevărat uimitoare. Prima fază a proiectului va dura mai bine de un an, abia după aceea putându-se trage concluzii despre posibilitatea sau imposibilitatea punerii sale în aplicare. Totuşi, un celebru dicton zice că „nimic nu este imposibil„, de aceea eu aştept cu interes rezultatele acestor cercetări…

Sursă: Gizmag