Nokia la răscruce de drumuri

Finlandezii au dominat piaţa şi preferinţele utilizatorilor timp
de mulţi ani. Era chiar o vreme în care se părea că nimeni nu-i
poate detrona. Încă sunt acolo sus dar poziţia lor se clatină. Se
clatină sub presiunea atacurilor venite de pe continentul Nord
American. E momentul ca Nokia să facă ceva, dacă vrea să rămână
sus. E momentul ca Nokia să nu mai pară un ciclist care se sufocă
încercând să ţină pasul cu plutonul fruntaş.

Nokia a fost multă vreme liderul incontestabil. Avea întotdeauna
cei mai mulţi fani şi cele mai mari vânzări. Rivalii clasici,
precum Samsung sau Sony Ericsson, nu reuşeau sub nicio formă să-i
ameninţe poziţia.

Lucrurile s-au schimbat însă. Apple cu al lor iPhone şi Google
cu sistemul de operare Android au schimbat starea de fapt. Nokia se
clatină. În trimestrul doi al acestui an profitul companiei
finlandeze a scăzut drastic, cu 42%. Asta în timp ce Apple
tocmai a anunţat venituri record, datorate în principal
iPhone-ului.

Aşa păţeşti când uiţi să inovezi

Nokia a făcut aceeaşi greşeală pe care o fac majoritatea
companiilor care ajung fruntea turmei: o lasă moale. Nokia a
lăsat-o moale şi a uitat să inoveze iar acum trage ponoasele.

Finlandezii au urmat exemplul Microsoft şi păţesc exact
la fel. Din nou ca exemplu negativ, îl scoatem în faţa
clasei pe Internet Explorer. Când IE6 a dobândit peste 90% din
piaţă iar Netscape s-a făcut mic, Microsoft nu a mai găsit necesar
să-şi îmbunătăţească browser-ul. Abia când a simţit în ceafă
respiraţia concurenţei, Microsoft şi-a întors privirea către
Internet Explorer. A făcut-o însă suficient de târziu pentru a
pierde zeci de procente din cota de piaţă.

La fel şi Nokia. Văzând că rivalii clasici nu constituie o
problemă, finlandezii au micşorat ritmul dezvoltării. Când le era
lumea mai dragă, vine Apple cu iPhone. De atunci, mulţi viteji s-au
dat drept „iPhone killer” dar niciunul n-a reuşit să facă mare
brânză.

Ca şi cum deranjul declanşat de Apple nu era suficient, Google a
avut tupeul să intre şi el pe piaţă. Aşa se face că acum agitaţia
este în toi iar Nokia încă nu s-a dezmeticit.

Au trecut mai bine de trei ani de la primul iPhone. Trei
ani în care Nokia nu a reuşit să găsească o replică pe
măsură. Trei ani în care finlandezii nu şi-au dat seama ce
trebuie să facă. Abia după trei ani Nokia realizează că are nevoie
de o schimbare la vârf şi îşi caută un nou lider.

Cineva acolo sus a făcut multe şi grave erori. Cineva acolo sus
este de vină pentru situaţia actuală, la fel cum cineva de sus a
dus Motorola la un pas de faliment în urmă cu doi ani. Din afară,
lucrurile par simple şi ajungi să te întrebi cum cei din conducere
nu fac ceea ce trebuie.

Care este buba

Pentru a avea succes, un telefon trebuie să puncteze în
principiu la două capitole: construcţie şi sistem de operare.
Dotările tehnice sunt un numitor comun pentru majoritatea
producătorilor, nu ele fac diferenţa.

Telefoanele Nokia nu stau rău la capitolul construcţie. Sigur,
întotdeauna e loc şi de mai bine. Principiile sunt însă cunoscute,
nu trebuie să reinventeze Nokia roata: un touchscreen cât mai mare
şi liniile cât mai simple caracterizează construcţia unui
smartphone modern.

Buba este sistemul de operare. Nokia are nevoie de un
sistem de operare modern. Are nevoie să convingă
programatorii să dezvolte foarte multe aplicaţii şi să mai are
nevoie de un sistem simplu şi rapid de instalare a aplicaţiilor. Nu
trebuie să fii un geniu ca să-ţi dai seama că trebuie urmat
exemplul App Store.

Actuala versiune Symbian 5th Edition nu se poate compara cu
sistemele concurenţei. Poate noile versiuni la care se lucrează în
prezent nu vor repeta aceleaşi greşeli. Poate se vor ridica la
nivelul aşteptărilor.

Însă problema cu aplicaţiile rămâne. Succesul unui
sistem de operare depinde mult de cantitatea şi calitatea
aplicaţiilor disponibile. Microsoft ştie mai bine, a
trecut prin asta şi a trecut, evident, cu bine. Nokia trebuie să
urmeze exemplele iPhone şi Android şi să strângă în jurul
sistemului de operare o reţea de aplicaţii.

Concentrarea exclusiv pe hardware

Există însă şi posibilitatea ca noile versiuni de Symbian să nu
aibă succes. În acest caz, nu cred că Nokia ar trebui să mai piardă
timpul. Ar trebui să-şi calce pe orgoliu, să treacă Symbian-ul pe
linia moartă şi să adopte Android-ul şi/sau Windows Phone
7 (dacă acesta va avea succes).

Mai devreme sau mai târziu şi pe piaţa telefoanelor mobile se va
ajunge la situaţia calculatoarelor: se vor separa producătorii de
hardware de cei de software. Cu excepţia Apple, bineînţeles, care
are o filosofie aparte.

Renunţând să mai aloce resurse pentru dezvoltarea unui sistem de
operare, Nokia s-ar putea concentra mai bine pe partea de
construcţie. Având dispozitive foarte bine construite, nu
ar mai rămâne decât să ofere utilizatorilor o diversitate cât mai
mare posibilă de sisteme de operare.

De ce nu, s-ar putea ajunge în situaţia în care utilizatorul,
când achiziţionează un telefon, să poată alege şi sistemul de
operare. La fel ca în cazul calculatoarelor, cu deosebirea că în
cazul telefoanelor vom avea mai multe opţiuni.

Nokia are destule căi pe care poate alege să le urmeze. Situaţia
nu este (încă) dramatică, iar lucrurile pot fi întoarse.
Totul este să nu ascundă adevărul sub un preş de marketing
bine cusut. Problema trebuie recunoscută, analizată şi
tratată. Cu cât mai repede, cu atât mai bine.