Într-o Românie cu din ce în ce mai multe construcţii de
prost gust, făcute la repezeală şi din care se doreşte
obţinerea unui profit uriaş (fără ca cineva să se raporteze la
beneficiile obţinute de client), este nevoie de o schimbare
din temelii, la propriu. Bucureştiul e singura capitală a
unui stat membru UE care nu respectă norma de spaţiu verde pe cap
de locuitor.
Suntem sufocaţi de poluarea din trafic, pe locurile de parcare e
bătaie, blocurile noi sunt concepute parcă de
amatori, iar cele vechi stau să se
dărâme.
Nimeni nu a avut curiozitatea să caute în trecut şi să descopere
o idee arhitecturală uimitoare, a unui om despre
care mulţi ştiu doar că a inventat avionul cu reacţie, iar şi mai
mulţi nu ştiu nici atât. Este vorba de Henri
Coandă, iar conceptul pe care îl vom prezenta şi care îi
aparţine este o piramidă colosală, denumită de
inginer imobil cruciform.
Imobilul cruciform a fost gândit la începutul anilor
’20 când, după încheierea Primului Război Mondial, se
căutau soluţii ieftine şi eficiente pentru construirea de noi
locuinţe.
Conform datelor din plan, ansamblul are 20 de etaje pe
axa centrală. Aşadar, imaginaţi-vă ceva imens – două
blocuri de 10 etaje unul peste altul. În total, 1000 de
familii pot popula piramida.
Coandă a venit cu această idee îndrăzneaţă: un ansamblu
rezidenţial cu un aspect plăcut, impunător, şi cu o mulţime de
facilităţi pentru potenţialii locatari:
siguranţă (clădirea a fost proiectată astfel încât
să reziste la cutremure, de altfel denumirea completă a conceptului
este imobil cruciform antiseismic), confort
(structura piramidală asigură lumină naturală tuturor, indiferent
pe ce parte sunt poziţionaţi, dar şi numeroase terase pentru
apartamentele de sus), acces rapid la diverse
servicii (magazine, farmacii sau chiar un spital,
divertisment, educaţie), spaţii verzi pentru
relaxare, spaţii pentru organizarea a tot soiul de evenimente (ex:
târguri, expoziţii), securitate (într-unul din
capetele piramidei se pot aloca spaţii pentru unul sau mai multe
sedii de poliţie) ş.a.m.d.
Henri Coandă ne-a oferit o bază serioasă căreia, cu puţină
imaginaţie, îi putem adăuga o valoare
extraordinară. Să ne gândim la tehnologiile din ziua de
azi care ar putea transforma acest ansamblu într-un imobil
ultra-modern: panouri solare pentru economisirea
energiei dar şi alte sisteme de îmbunătăţire a
randamentelor termice (transfer termic cu pământul –
sisteme subterane care răcesc aerul şi îl trimit apoi pe canale
speciale către interiorul imobilului) , parcare subterană
imensă, centru de afaceri / cinematograf sub cupola de la
ultimul nivel, iluminare ecologică, apartamente aerisite şi camere
de supraveghere pe holuri şi în exterior prin intermediul cărora
poliţiştii din secţia înfiinţată în cadrul ansamblului pot acţiona
prompt.
Aşadar, totul este gândit ca fiind aerisit, liniştitor
pentru fizic şi psihic dacă ne raportăm la formă şi
facilităţi. Construcţiile actuale sunt de cele mai multe ori
agresive, au colţuri, iar această agresivitate induce o stare de
nervozitate nu doar locuitorilor, ci şi vizitatorilor.
Cred că am adus suficiente argumente pentru a vă convinge că o
astfel de construcţie oferă foarte multe avantaje. Cu toate
acestea, investitorii refuză să pună în practică o asemenea
idee pe motiv că necesită un spaţiu mare pentru amplasare,
iar lucrările durează foarte mult. Ei sunt disperaţi să se
îmbogăţească peste noapte, astfel că ei aleg proiecte
ieftine care se construiesc rapid. Poate că într-o bună zi cineva
îşi va da seama însă de potenţialul acestui proiect şi el va deveni
o realitate.
Voi ce credeţi? Merită construit un asemenea
imobil? Cât aţi fi dispuşi să plătiţi pentru a
locui în el? Vă reamintesc
punctual principalele lui avantaje:
Imobilul cruciform antiseismic este doar unul din sutele
de proiecte secrete ale lui Henri Coandă. Săptămâna
viitoare vă vom prezenta un alt concept uimitor.
Go4it.ro mulţumeşte tututor celor implicaţi în
acest maraton dedicat creaţiei lui Henri Coandă: Asociaţia Henri
Coandă reprezentată prin ing. Sorin
Dinea, Muzeul Tehnic „Dimitrie Leonida”
şi colaboratorii noştri (Andrada Fiscutean –
editor, Gheorghe Visan – montaj).