TRON: Legacy, nota 10 pentru efecte speciale şi 3D!

Amatorii genului S.F. nu trebuie să rateze „TRON:
Legacy„, o producţie încântătoare prin pleiada de
efecte vizuale ce-ţi taie răsuflarea. Lumea
digitală în care calculatoarele fac legea este recreată de
studiourile Disney cu ultimele tehnologii 3D, la
28 de ani după ce au conceput „TRON”, o peliculă de la care se
dorea mai mult, dar care a fost în cele din urmă apreciată doar
pentru sunet şi costume.

Re-editarea de astăzi aduce în prim-plan acelaşi univers
luminescent, de data aceasta cu mult mai spectaculos.
Efectele speciale sunt impresionante, comparabile la nivel de
detaliu cu cele din seria Matrix. Spre deosebire de capodopera
fraţilor Wachowski, în „TRON: Legacy” scena este cu mult
simplificată şi se pune accentul pe dinamică şi pe focus la
nivel de impact al obiectelor.

Universul TRON, pe cât de complex este definit în profunzime, pe
atât de simplu apare în faţa spectatorului: un orizont întunecat,
nemărginit, a cărui infrastructură („The GRID”) este constituită
dintr-o suprafaţă transparentă asemănătoare cu sticla. Clădirile au
forme drepte, tăioase şi sunt decorate în stil minimalist.

Populaţia este formată din programe, utilizatori şi un fel de
clonă digitală (Clu) a Creatorului (Kevin Flynn),
concepută pentru a dezvolta o lume utopică. Doar că idealul este
spulberat tocmai de această clonă care trece la un nivel
superior de conştiinţă şi se întoarce împotriva
stăpânului, dorind alături de celelalte programe să invadeze lumea
noastră.

Fiul creatorului (Sam Flynn) are 28 de ani şi
duce o viaţă plină de adrenalină, de cele mai
multe ori în afara legii, pe Pământ. De tatăl său nu a mai auzit
nimic încă de când era copil. În momentul în care primeşte un mesaj
despre care crede că e de la acesta, Sam se decide să investigheze
sursa de provenienţă. Astfel ajunge în Universul
TRON, acolo unde mai întâi de toate trebuie să
supravieţuiască luptelor cu „programele”.

Cu un talent înnăscut, Sam reuşeşte se adapteze rapid la
provocările digitale şi ajunge să o cunoască pe
Quorra, o luptătoare cu ajutorul căreia speră să-şi
găsească tatăl şi să revină pe Pământ.

Confruntările reprezintă punctele de
atracţie ale filmului. Luminile emise de costume şi

vehicule contrastează puternic cu atmosfera
întunecată, iar viteza de derulare a acţiunii te face să simţi că
iei parte la acţiunea de pe ecran. Simţi pur şi simplu cum capeţi o
inerţie inexplicabilă şi vrei cumva să intri în luptă. Ai da orice
ca în locul pungii de popcorn şi a paharului de cola să ai în mână
un disc holografic precum cel din TRON. Şi nu, nu
pentru datele pe care le conţine, ci pentru marginea lui tăioasă
care sparge informaţiile în miliarde de biţi,
descompunând în totalitate programul şi implicit corpul prin care
este reprezentat.

Pentru o imersiune totală în universul TRON, recomand
vizionarea peliculei la IMAX 3D. Nu o spun din cărţi
sau din auzite, ci din proprie experienţă.

Nu în ultimul rând, coloana sonoră antrenantă pe ritmurile
electronice Daft Punk merită şi ea menţionată.

Filmul are evident şi părţi mai puţin reuşite.
Lăsând la o parte povestea destul de subţire, cel mai mult m-au
deranjat dialogurile lungi şi plictisitoare dintre
scenele de acţiune. De asemenea, interpretările actorilor, cu
excepţia lui Michael Sheen (Zuse) şi Olivia Wilde (Quorra) nu au
fost nici ele prea grozave. Sau nu neapărat interpretările cât
faptul că am rămas cu impresia că actorii nu au intrat în pielea
personajelor – mă refer aici la cei doi protagonişti: Jeff Bridges
(Kevin Flynn / Clu) şi Garrett Hedlund (Sam Flynn).

Dar aceste aspecte contează mai puţin în comparaţie cu
senzaţiile de imersiune cu adevărat speciale. Este
pentru prima dată când merg la un film 3D şi mă simt atât de
cufundat în acţiune de parcă aş asista la scene de la faţa locului.
Cu TRON: Legacy, Disney ne dezvăluie adevăratul potenţial
al echipamentelor de filmare 3D în tandem cu grafica generată pe
calculator.