Micro Four Thirds este la ora actuală formatul potrivit pentru
oamenii care doresc poze la calitate de DSLR, dar fără să apeleze
la camere profesionale scumpe, greu de transportat şi greu de
intreţinut. Zilele acestea am avut ocazia să mă joc cu una dintre
cele mai accesibile camere micro de pe piaţă – Olympus
E-PL1. Preţul foarte atractiv în raport cu concurenţa a
necesitat câteva mici compromisuri, însă Olympus nu a făcut
rabat de la ceea ce contează cel mai mult:
calitatea capturilor. Haideţi să descoperim în
detaliu toate aceste amănunte.
Design
Olympus E-PL1 este mic şi uşor, întocmai ca un
aparat compact. Are 334 de grame cu tot cu
acumulator. Carcasa este bine închegată şi fabricată dintr-un
plastic solid. Accesul la interfeţele miniUSB şi
HDMI se face greoi, din cauza căpăcelului de
plastic care le acoperă şi care se încăpăţânează să elibereze
spaţiul pentru introducerea conectorilor. Partea pozitivă este că
se închide aproape etanş şi nu permite pătrunderea lichidelor cu
una cu două.
Deasupra aparatului se află patina pentru bliţul
extern. Această patină foloseşte nu doar la conectarea
bliţului, ci şi la montarea unui vizor electronic
(viewfinder) sau a unui microfon.
Amplasarea tastelor de control este în regulă. Oricine a mai
folosit o cameră foto va găsi uşor ceea ce caută. Sus se află
rotiţa pentru selecţia modurilor de fotografiere,
iar în dreapta ecranului avem padul de navigare/setări
rapide şi restul tastelor de control.
Bateria şi slotul pentru carduri SD sunt poziţionate sub
aparat.
Multe funcţii uşor de folosit, rezultate
spectaculoase
Olympus a conceput camera pentru cei ce consideră fotografia o
artă, nu doar o modalitate de a imortaliza obiecte şi persoane.
Astfel, au integrat şase filtre speciale care
adaugă imaginilor un plus de farmec. Folosite
inspirat, în condiţiile la care se pretează, vei reuşi să faci
nişte capturi ce vor impresiona chiar şi un fotograf
profesionist.
Filtre Art
iAuto
iAuto reprezintă un mod automat inteligent de captură. În
majoritatea cazurilor, Auto echivalează doar cu încadrarea
subiectului şi apăsarea pe declanşator. Cu iAuto, ai acces
la anumite setări însoţite inclusiv de o descriere care
să-ţi ofere nişte repere utile în practică. Astfel, nu e nevoie să
ştii ce înseamnă ISO, timp de expunere, diafragmă şi alţi termeni
tehnici – poţi opta pentru un cadru cu fundal clar sau fundal în
ceaţă, culori vii sau culori estompate, luminozitate crescută sau
scăzută ş.a.m.d.
În meniul asociat modului iAuto vei găsi şi o secţiune de
Tips & Tricks, foarte utilă dacă eşti
începător. De aici poţi afla tehnici de
fotografiere de bază. Până la urmă în asta constă arta
fotografierii. Cine ştie cum să încadreze subiectul, cum să se
poziţioneze faţă de sursele de lumină, ce anume trebuie să scoată
în evidenţă, va reuşi să facă poze mult mai valoroase decât un
utilizator cu veleităţi de fotograf, ce are în dotare un aparat
foarte scump şi trage cadru după cadru fără să aibă habar despre
compoziţia imaginii.
Scene
Scenele predefinite sunt destinate tot începătorilor, pentru că
nici aici nu e nevoie să intri în setările ce presupun câteva
cunoştinţe tehnice. 19 la număr, acestea acoperă mai toate
condiţiile şi modurile de fotografiere: portrete, imagini
panoramice, imagini dinamice, poze pe timp de noapte, copii,
natură, lumini de lumânare, artificii, răsărituri şi apusuri de
soare, documente ş.a.m.d.
Setări avansate
Până acum am vorbit doar despre facilităţi utile începătorilor.
Olympus E-PL1 pune însă şi setări avansate, exact ca la un aparat
DSLR. Din câte am văzut, nu-i lipseşte nimic faţă de un
aparat semi-profesional: are numeroase metode de calcul al
expunerii (metering), permite setarea manuală a ISO-ului,
diafragmei, timpului de expunere, balansului de alb, modului de
focusare şi chiar a declanşării bliţului.
Sistemul de focusare este unul de tip matrice cu 11
puncte de focus. Poţi alege un punct individual sau poţi
lăsa aparatul să detecteze automat zona potrivită de focusare.
Olympus E-PL1 îţi oferă şi posibilitatea de focus
automat combinat cu manual. Mai exact, aparatul focusează
automat pe subiect, dar te lasă în acelaşi timp să ajustezi fin
focusul cu ajutorul inelului de pe obiectiv.
Fotografierea în rafală se poate face în două
moduri: cu focus singular sau continuu. Focusul
singular este potrivit pentru situaţiile când vrei să surprinzi
imagini în mişcare la o distanţă fixă de obiectiv (recomandat
pentru subiecţi care se deplasează pe o traiectorie cunoscută sau
uşor de anticipat), în timp de focusul continuu este potrivit
pentru subiecţii care se mişcă imprevizibil şi pe distanţe
variabile (păsările de exemplu). Viteza de fotografiere în rafală
este de maximum 3 fps-uri.
De notat şi rapiditatea şi precizia sistemului de focus, chiar
şi în condiţii nefavorabile (lumină slabă, suprafeţe colorate
aproape uniform).
Alte facilităţi utile
Testul ISO
Aşa cum am mai spus în nenumărate rânduri, testul ISO este
fundamental în a aprecia calitatea imaginilor în
diverse condiţii de iluminare. Când afară este o vreme însorită,
numai bună de stat la bronzat, chiar şi telefoanele mobile produc
poze de calitate. În schimb, în spaţii iluminate artificial sau
slab iluminate, apare zgomotul din imagine deoarece sensibilitatea
senzorului trebuie crescută pentru a capta cât mai multă lumină cu
putinţă. Iar telefoanele şi camerele compacte au un senzor mic,
limitat din acest punct de vedere.
Olympus E-PL1 are un senzor cu mult superior aparatelor
compacte şi camerelor de pe telefoane. Dimensiunile sale
sunt de 4/3 inch (de aici şi denumirea Four Thirds),
rezoluţia de 12.1 MP iar densitatea de pixeli este
de 5.1 MP/cm2. Ca să vă faceţi o idee, un aparat compact high-end
are cam 20 – 23 MP/cm2. Iar aici ţineţi cont că mai puţin înseamnă
mai bine. Şi pentru a identifica şi mai clar unde se situează
Olympus E-PL1, o să menţionăm şi densitatea unor DSLR-uri de top:
1.4 MP/cm2 (Nikon D3s), 2.4 MP/cm2 (Canon EOS 5D Mark II).
Rezultatele sunt mai mult decât satisfăcătoare. La ISO 1600
fotografiile prezintă detalii decente şi zgomotul de imagine nu
este deranjant.
Olympus E-PL1 oferă o plajă de valori ISO între 100 şi
3200, cu mai multe valori intermediare decât am văzut la
restul aparatelor. În mod normal avem ISO 100, 200, 400, 800, 1600,
3200 ş.a.m.d., dar aparatul nostru are 100, 125, 160, 200, 250,
320, 400, 500 şi tot aşa până la 3200. Personal, prefer valorile
standard. Nu văd cu ce m-ar ajuta ISO 125 sau 160, în loc de ISO
100, respectiv 200.
Dezavantaje
Evident, un aparat miniaturizat şi foarte accesibil ca preţ nu
putea oferi doar satisfacţii. Avem şi o listă cu inconveniente care
însă sunt neglijalbile în raport cu atuurile. Acestea sunt
următoarele:
La precizarea acestor dezavantaje am ţinut cont de
nevoile unui amator, nu de cele ale unui
profesionist.
Concluzie
Olympus E-PL1 este un aparat excelent ce a
reuşit să lase o impresie plăcută nu doar utilizatorilor amatori
care l-au testat, ci şi celor cu serioase cunoştinţe în domeniul
foto. Sunt fotografi profesionişti care au declarat că o astfel de
cameră poate fi o soluţie foarte bună de backup. Calitatea
imaginilor este net superioară oricărei camere compacte şi chiar
unor DLSR-uri. Preţul de 2599 Lei
pare destul de ridicat dacă ne gândim că un DSLR entry-level poate
fi achiziţionat la un preţ de sub 2000 de lei acum. Dar, cum am mai
spus, pozele făcute cu Olympus E-PL1 rivalizează cu cele
ale oricărui DLSR ieftin, iar plusul de valoare vine cu
filtrele Art şi înregistrarea video High Definition. În fine,
faptul că nu te cocoşează când îl porţi asupra ta mai mult timp,
merită luat în considerare. Vă spun pentru că ştiu cum e să stai cu
un kilogram de plastic, metal şi sticlă atârnat de gât câteva
ore.