Panasonic GH1 – Micro Four Thirds de top

Din ce în ce mai mulţi utilizatori obişnuiţi sunt atraşi de
ideea achiziţionării unui aparat foto DSLR. Motivele principale
sunt calitatea imaginii oferite şi preţul care a scăzut mult în
ultimii 2-3 ani. Totuşi, dimensiunile unui DSLR nu sunt
atrăgătoare pentru toată lumea. Olympus şi Panasonic
înţeles asta şi au creat formatul
Micro Four Thirds renunţând la ocularul optic şi oglinda
aferentă. Corpul aparatului s-a subţiat destul de mult, iar atunci
când este montat un obiectiv îndeajuns de compact, camera poate fi
confundată cu una compactă. În continuare vom prezenta unul
din cele mai avansate aparate foto Micro Four Thirds de pe piaţă,
Panasonic GH1.

Probleme legate de terminologie

Reţeta formatului Micro Four Thirds este destul de simplă.
Senzorul Four Thirds este păstrat, dar aparatul devine aproape de
două ori mai subţire şi semnificativ mai uşor. Dimensiunile
senzorului sunt mai mici decât ale formatului APS-C folosit de
Canon, însă chiar şi aşa senzorul Four Thirds este de până la nouă
ori mai mare decât un senzor de cameră compactă. Calitatea
imaginii fiind similară cu cea a unui DSLR, ce nume dăm în aceste
condiţii lui GH1? Panasonic îi spune cameră Micro Four Thirds, însă
denumirea este dată de un format proprietar de senzor.

Lipsa ocularului optic scoate din discuţie denumirea de DSLR
compact. Deoarece ocularul lui GH1 este electronic, a fost
propusă denumirea generală de aparat EVIL – Electronic Viewfinder,
Interchangeable Lens. Ea reflectă două din cele mai
importante facilităţi oferite de cameră. O altă opţiune ar fi UCIL
– Ultra-Compact Interchangeable Lens. Probabil că va fi aleasă în
curând una din cele două deoarece formatul acesta de cameră a fost
îmbrăţişat de mulţi producători, iar în afară de Panasonic şi
Olympus nimeni nu mai foloseşte senzorul Four Thirds.

Obiectivul este mai greu decât camera

Panasonic GH1 este vândut ca şi kit împreună cu
obiectivul 14-140 mm F4.0-F5.6 O.I.S. HD. Plaja
focală echivalentă în sistemul 35 mm este 28-280 mm. Aşa cum vă
puteţi imagina, acest obiectiv tele stabilizat este scump
şi greu. Body-ul lui GH1 cântăreşte 385 g, iar după
adăugarea obiectivului şi-a bateriei, cântarul indică 904 g. Atunci
când este purtat la gât, aparatul tinde să stea aplecat în faţă. La
capătul plajei focale, obiectivul îşi dublează lungimea, aşa cum
vedeţi în imaginea de mai jos. În pachet este inclus şi un
parasolar pentru el. Singurul buton de pe obiectiv permite oprirea
sistemului de stabilizare optică pentru a reduce consumul bateriei
atunci când este folosit un trepied. Din cele trei moduri de lucru
ale sistemului de stabilizare optică, cel mai eficient ni s-a părut
al doilea. El porneşte doar în momentul în care este apăsat
declanşatorul.

Ce rost are inelul de focus de pe obiectiv?

Ţinând cont că aparatul dispune de un ocular electronic, se
presupune că focalizarea se face automat. Altfel, punctul de focus
ar fi greu de observat chiar şi pe ecran, cu atât mai mult pe
ocular. Ei bine, atunci când se trece pe modul de focus manual şi
este acţionat inelul aferent de pe obiectiv, pe ecran sau ocularul
electronic se face zoom în centrul imaginii. Această tehnică este
folosită şi la camere compacte, însă zona de zoom nu acoperă tot
ecranul.

Construcţie solidă

Plasticul folosit pentru construcţia lui Panasonic GH1 este de
calitate şi oferă o aderenţă bună atunci când este ţinut în mână.
Grip-ul este îngust în comparaţie cu alte DSLR-uri şi în funcţie de
mâinile fiecărui utilizator s-ar putea să fie mai mult sau mai
puţin ergonomic. Ca la orice aparat care se respectă,
compartimentul bateriei şi cel pentru carduri sunt diferite.
Folosirea ecranului de 3″ este o plăcere. Rezoluţia sa de 460.000
de pixeli nu este chiar atât de mare. Avantajele sale sunt rata de
refresh de 60 fps şi faptul că este rabatabil.

Numărul mare de butoane este întotdeauna apreciat de fotografii
care au nevoie să ajusteze rapid setările. Panasonic GH1 dispune de
butoane dedicate pentru ISO, balansul de alb, fotografiere în
rafală şi filmare HD. Rotiţa de pe grip poate fi apăsată pentru a
schimba între apertură şi timpul de expunere în modul manual.
Butonul Fn poate fi personalizat, iar software-ul camerei permite
realizarea unui meniu rapid personaliazat. Poate singura scăpare la
capitolul construcţie este amplasarea pad-ului direcţional prea
aproape de ecran. Astfel, apăsarea butonului din stânga este puţin
dificilă.

Ocularul electronic – o jucărie aparte

Cine a mai folosit oculare electronice de-a lungul timpului ştie
că ele oferă o imagine de proastă calitate. Această afirmaţie nu
este însă adevărată pentru ocularul lui Panasonic GH1.
Producătorul a renunţat la panoul LCD şi s-a îndreptat spre
tehnologia LCoS
(liquid crystal on silicon). Ea permite obţinerea unor
imagini cu rezoluţie mai mare şi cu un contrast mai bun decât cu
mini-panouri LCD. Ţinând cont că avem de-a face cu o
tehnologie de proiecţie, imaginea este clară şi ghosting-ul este
aproape inexistent. Din nefericire, în lumină slabă imaginile au
zgomot sesizabil şi s-ar putea să fiţi nevoiţi să apelaţi la
ecranul rabatabil. Ocularul electronic este activat automat atunci
când senzorul infraroşu alăturat detectează că aparatul a fost dus
la ochi.

Calitatea imaginii

Dimensiunile senzorului garantează în principiu o calitate a
imaginii aproape la nivelul DSLR-urilor mainstream. În practică,
fotografii foarte pretenţioşi s-ar putea să nu fie atât de
mulţumiţi de JPEG-urile oferite de aparat la calitatea maximă. Aici
intră în acţiune aplicaţia SilkyPix Developer Studio 3.0 SE pentru
procesarea imaginilor RAW, inclusă în pachet. Ea nu este însă
produsă de Panasonic, ci de o companie japoneză.

Test ISO

Calitatea imaginii la valori ISO mici este bună, însă de obicei
nu-ţi cumperi DSLR ca să faci poze la ISO 100. Cu cât imaginile
arată mai bine la ISO 800 şi 1600, cu atât mai mult poţi să faci
poze fără blitz în condiţii de iluminare slabă. Sistemul de
stabilizare optică ajută şi el în acest sens. JPEG-urile obţinute
din aparat arată foarte bine chiar şi la ISO 800. În situaţii
extreme poate fi folosit şi ISO 1600, însă cu o pierdere a
detaliilor. A fost interesant să observăm că JPEG-urile obţinute
din prelucrarea RAW-urilor cu aplicaţia din pachet păstrează mai
multe detalii şi textură decât cele obţinute din cameră. Aveţi două
imagini pentru comparaţie mai jos.

Filmarea Full HD

Aceasta
facilitate va cântări greu în decizia de-a cumpăra Panasonic GH1.
Camera permite filmarea atât format Motion JPEG, cât şi folosind
codec-ul AVCHD. Dacă în primul caz rezoluţia este limitată la
1280×720 cu 30 de cadre pe secundă, în cel de-al doilea se pot
înregistra imagini cu rezoluţia de 1920×1080 cu frecvenţa de 24
fps. Obiectivul camerei este optimizat pentru filmare, având un
mecanism silenţios şi o diafragmă cu închidere continuă pentru a
evita diferenţele bruşte de luminozitate. La calitate maximă, un
clip full HD de un minut ocupă aproximativ 100 MB. Mai jos găsiţi
un sample cu această dimensiune. Dacă nu aveţi instalat deja un
codec compatibil, incercaţi ffdshow tryouts şi nu uitaţi să
activaţi funcţia Deinterlace.

Alte aspecte

Din punct de vedere al utilizării, Panasonic GH1 a diferit prea
puţin de un DSLR. Modul Live View implicit poate fi eliminat
forţând ecranul principal să indice doar setările pentru imagine.
În comparaţie cu un DSLR, GH1 nu dispune de o glindă care se ridică
atunci când declanşatorul este apăsat, ci de un sistem de tip
cortină. Sunetul specific realizării fotografiei este diferit şi de
multe ori am avut impresia că am folosit un timp de expunere prea
mare. Senzorul lui GH1 are aspect 4:3, însă permite realizarea unor
fotografii şi în formatele 3:2 şi 16:9. În comparaţie cu alte
camere similare la acest capitol, el reuşeşte să păstreze aproape
acelaşi unghi de deschidere pe diagonală în toate formatele.

Obiectivul inclus în kit poate fi folosit în multe situaţii, însă
cred că unii dintre voi sunt interesaţi să ştie ce alte obiective
sunt disponibile pentru Panasonic GH1. Odată cu modelul G1 au fost
lansate un 14-45 mm f/3.5-5.6 O.I.S. şi un 45-200 mm f/4.0-5.6
O.I.S.. De asemenea, de anul trecut sunt disponibil încă două
obiective compatibile Micro Four Thirds: 7-14 mm F4.0 şi 20 mm
F1.7. Fotografierea în rafală nu este unul din punctele forte ale
lui GH1. La doar 3 cadre pe secundă, el este depăşit chiar şi de
unele DSLR-uri ieftine. Totuşi, GH1 se laudă cu o funcţie de
urmărire a subiectului, destul de efecientă în practică.

Concluzii

Dacă nu ne uităm la preţ, Panasonic GH1 este o cameră
foarte atractivă, în mod special pentru cei ce renunţă la o
compactă. Dotările, de la obiectivul optimizat pentru
filmare şi până la ecranul rabatabil sunt superioare DSLR-urilor
entry level. Fotografii ceva mai pretenţioşi vor prefera însă
imaginile RAW celor JPEG obţinute direct din aparat, în mod special
la valori ISO mai mari. Filmarea HD, ajutată mult de obiectivul cu
stabilizare optică şi elemente de construcţie modificate, poate fi
considerată una din cele mai importante facilităţi ale camerei, în
ciuda faptului că nu va putea egala performanţele DSLR-urilor full
frame.

Cei mai mulţi vor putea trece peste cele câteva limitări ale
ocularului electronic şi vor aprecia calitatea imaginii oferite.
Cât despre setări şi ajustarea lor, Panasonic GH1 va putea fi uşor
confundat cu un DSLR mainstream. Folosirea unor obiective mai mici
va transforma camera Micro Four Thirds în acea alternativă uşoară
şi compactă pentru DSLR-uri. Preţul, problema spinoasă a
lui Panasonic GH1, este de aproximativ 5.800 de lei cu Lumix Vario
HD 14-140 mm f/4.0-5.6 Mega O.I.S.. Din această sumă, 3.400 de lei
costă doar obiectivul. Camera este disponibilă şi pe piaţa
românescă, momentan doar în versiunea kit.

Plusuri şi minusuri:

[+] body uşor
[+] dotări şi setări de
DSLR
[+] ecran rabatabil şi ocular
electronic de calitate
[+] obiectivul tele silenţios, cu
stabilizare eficientă
[+] filmarea HD
[–] preţul