Sony Alpha 700 încinge lupta în DSLR

Dacă fără funcţia Live View se poate trăi (eu chiar nu o consider relevantă), fără stabilizator de imagine lucrurile sunt mai complicate, a se înţelege mai scumpe. Fac referire aici la obiectivele care includ stabilizator, căci dacă nu ai în aparat poţi avea în lentile. Sony Alpha 700 are în dotare un astfel de sistem: Super SteadyShot, denumire întâlnită la multe camere foto compacte ale companiei.

A700 stochează imaginile pe carduri Compact Flash I/II pe care poate scrie cu maximum 300x, graţie recunoaşterii standardului FAT32. Fiind un echipament electronic marca Sony, evident că dispune de slot Memory Stick Duo, compatibil cu formatul de mare viteză Pro HG.

În ceea ce priveşte rezistenţa fizică a aparatului, ea este dată de carcasa din aliaj de magneziu. Aceasta face ca aparatul să fie rezistent la praf şi umezeală, dar să aibă şi o greutate redusă, 690g fără baterie. Greutatea este influenţată şi de scheletul din aluminiu al lui A700.

Accesorii

Odată cu A700, Sony îşi lărgeşte gama de obiective la 23 de modele, cu două noi apariţii: un 16-105mm la F3.5-5.6, respectiv 18-250mm la F3.5-6.3. La acestea se adaugă şi modelele Maxxum ale Minolta. Oferta de obiective se apropie deja de cea a concurenţilor Canon şi Nikon, acest aspect fiind unul foarte important pentru fotografi când îşi aleg marca de cameră DSLR.

Sony a mai prezentat şi o telecomandă pentru A700, dotată cu numeroase butoane. În modul de captură doar un buton este activ, cel de declanşare. Restul se folosesc exclusiv la afişarea imaginilor pe LCD TV-uri.

Gama de accesorii va fi completată în curând de un grip vertical pentru A700 şi de un teleobiectiv 70-300mm F4.5-5.6. Acesta, colaborat cu factorul de multiplicare al senzorului 1.5x, ridică distanţele focale la 105-450mm.

Alpha 700 un model reuşit

Sunt clare intenţiile Sony pe segmentul DSLR: ţinteşte direct la Canon şi Nikon în zona mainstream, sărind peste Pentax şi Olympus. Modelul precendent, Alpha 100, oferă o calitate apropiată de cea a modelelor entry level ale celor doi producători amintiţi mai sus: EOS 400D şi D40X. Nu văd de ce A700 nu s-ar ridica la nivelul concurenţei, reprezentată prin EOS 40D şi D300, dar acest aspect rămâne de analizat.

Alpha 700 are de parta sa şi un preţ interesant: 1.400$ varianta fără obiectiv. Din acest motiv rivalizează direct cu EOS 40D-ul celor de la Canon, D300-ele de la Nikon fiind ceva mai scump.

Sony a făcut o mişcare oarecum previzibilă prin lansarea unui nou model de cameră foto profesională DSLR. Era de aşteptat o astfel de mutare având în vedere valul de lansări întreprinse de Canon şi Nikon în august. Mai mult, a trecut aproape un an de la apariţia primului lor DLSR şi era timpul ca Sony să mai danseze un pic.

Vorbim aşadar de DSLR-A700, regăsit şi sub numele Alpha 700 sau A700, model încadrat în zona mainstream (de mijloc). Amintesc de Alpha 100, exemplarul cu care Sony a intrat practic în categoria producătorilor de DSLR-uri, acesta fiind un model adresat doar semiprofesioniştilor. Ambele aparate îşi au originea în tehnologia camerelor produse de Konica Minolta, afacere cumpărată în urmă cu mai bine de doi ani de către Sony. Aşa se face că A100 şi A700 sunt compatibile cu obiectivele Minolta Maxxum, dar asta nu miră pe nimeni. Să vedem însă cum îşi prezintă Sony A700-ele.

Pregătit pentru noile standarde

În urmă cu ceva timp vă prezentam un nou senzor CMOS produs de Sony şi chiar ziceam atunci că va fi folosit în viitoarele camere DSLR. E bine, se pare că m-am înşelat. Cu toate că are aceeaşi rezoluţie ca şi senzorul mai sus amintit, aproximativ 12 MP, Alpha 700 nu îl înclude. Foloseşte însă tot unul în format APS-C (23.5×15.6 mm, 1.5x FOV), denumit „Exmor” şi a cărui rezoluţie efectivă este de 12.25 MP. Acesta poate face captură atât în format 4:3 (4288×2856 pixeli) cât şi 16:9 (4272×2400 pixeli), capacitate rar întâlnită la DSLR-uri.

Senzorul este acompaniat de procesorul de imagine „Bionz” care îi facilitează camerei captură la 5 cadre pe secundă la un maxim de 18 cadre în rafală în format RAW. În mod JPG camera este limitată doar de viteza cardurilor de memorie. Tot „Bionz” este responsabil şi de timpul minim de expunere 1/8000s.

Până nu îl testez sunt reţinut în a comenta noul sistem dual de reducere a zgomotului din imagine cu care se laudă Sony. Imediat după ce lumina este capturată de senzor şi transformată în semnal electric, o piesă converteşte semnalul analog în digital. Sony a interpus un sistem de reducere a zgomotului înaite ca semnalul sa fie transformat în digital, urmat de încă un astfel de filtru după trecerea prin convertor. Rămâne de analizat performanţa acestei soluţii când vom pune mâna pe A700.

Este deja o modă ca aparatele foto să includă ecrane LCD de 3”, iar A700 dispune chiar de un astfel de model, capabil de afişarea a 920.000 de puncte. Cu toate că nu sunt adeptul tehnologiei Live View, şi nu sunt singurul care crede acest lucru, nu pot să nu specific lipsa ei din A700. Aceasta în condiţiile în care principalele candidate, Canon EOS 40D şi Nikon D300, o inlcud.

Evident, nu lipseşte legătura cu domeniul HD, făcută printr-un port HDMI. Chiar nu putea lipsi o astfel de tehnologie dintr-un aparat Sony, în condiţiile în care LCD TV-urile Bravia inlcud funcţia „PhotoTV HD”, special creată pentru domeniul fotografic.

A700 dispune şi de un nou sistem de focus cu 11 senzori pe care Sony îl laudă că este cel mai performant din domeniul DSLR. Practic, vorbim de 11 mici porţiuni dreptunghiulare ale senzorului principal alese în diferite zone ale sale.