Sony Alpha A900 – experienţe cu un DSLR full-frame

Obiectivele

Dacă Sony Alpha A900 în sine este impresionant, obiectivele cu care a sosit au fost adevărate bijuterii. Semnate Carl Zeiss, ele depăşesc ca preţ destul de multe din DSLR-urile de piaţă. Două dintre ele au diafragma maximă F1.4, iar pasionaţii de fotografie nocturnă şi adâncime de câmp mică ştiu ce înseamnă asta. Cel pe care l-am folosit cel mai mult a fost un obiectiv fix de 35 mm din seria G. Pentru cei care nu sunt foarte familiari cu posibilele aplicaţii ale unui obiectiv cu F1.4 să spunem pentru început că diafragma se poate deschide mai mult pentru a lăsa mai multă lumină să ajungă la senzor. De asemenea, cu el se obţine acea adâncime de câmp care poate transforma o poză obişnuită într-o poză „artistică”.

Al doilea obiectiv fix ce a fost inclus în pachetul primit la test a purtat sigla Zeiss şi a avut acelaşi număr F1.4. Cu o distanţă focală de 85 mm, el a oferi posibilitatea de-a surprinde subiecte ceva mai depărtate. Printre altele l-am testat la capitolul la care producătorul susţine că excelează: portretele. Cât apertura era mai mare, cu atât fundalul subiectului era mai neclar. Ba mai mult, focalizarea se făcea pe un plan destul de îngust de pe faţa sa, anumite porţiuni fiind neclare. Cu o distanţă focală de 127,5 mm, echivalentă pentru formatul APS, obiectivul s-a dovedit excelent şi în natură pentru scene mai îndepărtate.

Deşi nu se poate lăuda cu acelaşi număr F mic, cel de-al treilea obiectiv cu care am testat aparatul are o plajă focală de 16-35 mm, echivalentă cu 24-52 mm în formatul APS. Pe numele său complet Carl Zeiss Vario-Sonnar T* 16-35 mm f/2.8, obiectivul este încadrat în clasa wide şi oferă o deschidere excelentă pentru peisaje. Una din performanţele oferite de acest dispozitiv scump este menţinerea diafragmei 2.8 pe toată distanţa focală. Doar în scop informativ, Sony vinde acest obiectiv pe site-ul său cu 1.899 $. După conectare la aparat, întregul ansamblu cântărea peste 1,6 kg, o povară cu care nu foarte mulţi fotografi sunt obişnuiţi. Producătorul nu se laudă că această combinaţie oferă cea mai mare apertură stabilizată optic pe un obiectiv wide cu posibilitatea zoom, disponibilă pe piaţă.

Test ISO

Marea majoritate a pozelor realizate cu Sony Alpha A900 arătau excelent atunci când erau scalate pe un ecran cu rezoluţia de 1280×1024. La rezoluţie nativă am avut parte de mici surprize, nu întotdeauna plăcute. Testul de ISO a fost realizat într-o cameră cu iluminare artificială pe modul Aperture Priority cu f/5.6. Decupajele de mai jos au fost realizate la rezoluţia nativă, iar nivelul de sharpness al aparatului a fost setat pe Hard. Valorile ISO standard ale aparatului variază între 200 şi 1600, însă este posibilă forţarea valorilor 100 şi 6400. Dacă majoritatea camerelor compacte oferă posibilitatea folosirii valorilor ISO mari la rezoluţie redusă, Alpha A900 poate captura imagini la ISO 6400 cu toţi cei 24,6 MP.

Când vorbim de zgomot de imagine la camere compacte, performanţa poate fi analizată chiar de la valori ISO mici. În cazul DSLR-urilor, despre zgomot se poate vorbi de obicei de la ISO 800 în sus. Sony se străduieşte destul de mult să atenueze zgomotul de imagine, el fiind sesizabil încă de la ISO 400. La ISO 800, Alpha A900 se poate spune că este puţin mai zgomotos chiar şi decât DSLR-uri mai ieftine, însă avantajul rezoluţiei nu trebuie uitat. Astfel de performanţe îl recomandă pentru fotografia în studio, în condiţii de iluminare controlată. Ca şi preţ, Canon 5D Mark II poate fi considerat un competitor, însă senzorul său full frame are 21 MP.

La ora actuală, dacă vrei să lucrezi cu cel mai bun DSLR de la Sony şi banii nu sunt o problemă atunci trebuie să-ţi cumperi un Alpha A900. Acesta este singurul model cu senzor full-frame din oferta producătorului japonez şi am avut posibilitatea să-l testez timp de mai multe zile împreună cu trei obiective superbe. Articolul de faţă nu se doreşte a fi un review foarte detaliat, însă va prezenta o bună parte din performanţele unui aparat de top. Vă anunţăm de pe-acum că sample-urile de mai jos au dimensiuni de până la 20 MB, datorate în mod special rezoluţiei foarte mari.

Pentru a înţelege ce înseamnă şi cât de mare este un senzor full-frame vă provoc să vă amintiţi de filmul foto pe care l-aţi folosit cu ani în urmă în acele aparate din plastic negru, foarte populare în ţara noastră. Suprafaţa senzorului este aproape la fel de mare ca cea a unei poze de pe film, având mai precis 864 mm². Pentru comparaţie, un senzor de 10-12 MP din camerele compacte are aproximativ 30 mm². Diferenţa imensă se traduce în calitate a imaginii. În principiu, cu cât pixelii sunt mai mici, cu atât pozele rezultate vor avea mai mult zgomot de imagine. Spun „în principiu” deoarece realitatea este puţin diferită.

Construcţie şi dotări

La cei 24,6 MP ai săi, senzorul lui Sony Alpha A900 este capabil captureze imagini cu rezoluţia de 6048×4032 de pixeli. Fişierele JPG rezultate, la setările maxime de calitate, au aproximativ 20 MB. Pentru stocare, aparatul foloseşte două tipuri de carduri, CompactFlash şi Memory Stick Duo/Pro Duo. Pentru test am avut la dispoziţie un Kingston Compact Flash Elite Pro cu capacitatea de 32 GB. În mod normal, pe un card de 4 GB ar fi încăput doar 200 de poze la rezoluţie maximă, limitând destul de mult utilizarea. Bateria Li-ion cu care este livrat aparatul este capabilă să ofere o autonomie de 880 de poze după standardele CIPA, o performanţă impresionantă ţinând cont de dimensiunile imaginilor.

Dacă Alpha A700, modelul de top anterior, avea un procesor de imagine Bionz, A900 a fost dotat cu două pentru a putea face faţă unui flux de date aşa de mare. Deşi este foarte dificil să oferi stabilizare a imaginii în aparat pentru un senzor full-frame, Sony a reuşit această performanţă. Cu sistemul activat, utilizatorii pot în mod teoretic să crească timpul de expunere cu patru stopuri şi tot să obţină imagini clare. Acest sistem este folosit şi pentru scuturarea prafului de pe senzor. Focalizarea cade în sarcina unui sistem cu 9 puncte ce include încă 10 senzori utilizaţi numai în modul Wide. Un senzor special a fost amplasat în mijloc pentru a fi utilizat împreună cu lentile rapide.

Corpul aparatului este construit în bună parte din aliaj de magneziu pe un şasiu din aluminiu. Aceasta îi sporeşte greutatea, însă şi rezistenţa la şocuri. Conectorii şi orificiile sunt acoperite cu capace destul de etanşe pentru a împiedica intrarea apei sau a prafului. Aparatul nu este însă rezistent la scufundări în lichid sau în stare să suporte prea mult timp o ploaie torenţială. Calitatea construcţiei este impecabilă şi cu greu se pot găsi deficienţe la acest capitol. Rotiţele sunt din cauciuc pentru aderenţă, iar micuţul joystick Navi de lângă ecran se dovedeşte foarte util. Ca o facilitate mai rar întâlnită se poate menţiona mecanismul de protecţie pentru ocular.

Alpha A900 nu are blitz încoporat, în locul lui găsindu-se una din cele mai luminoase pentaprisme de pe piaţă, cu o acoperire a cadrului de aproape 100%. Senzorii de proximitate de sub ocular vor opri iluminarea ecranului de 3” atunci când aparatul este pus la ochi. Funcţia Live View lipseşte şi s-ar putea ca unii să aibă ceva de comentat aici. La acest nivel de facilităţi şi dotări această funcţie este aproape inutilă. Nu vei vrea să ţii aparatul la nivelul feţei, dar departe de corp atunci când faci poza deoarece greutatea sa îţi va obosi uşor mâinile. Apoi, în locul Live View este oferită funcţia Intelligent Preview care permite captura unui cadru ce poate fi ajustat folosind setările camerei. Atunci când este obţinută combinaţia optimă de setări, cadrul respectiv nu se salvează în memorie, iar utilizatorul va putea folosi acea combinaţie pentru pozele sale. Butonul ce permite toate acestea este cel folosit pentru previzualizarea adâncimii de câmp, de la baza monturii.