Sony SLT A55 – o zi cu noul tip de aparat DSLR

Săptămâna trecută, Sony anunţa aparatele Alpha SLT
A55 şi A33, remarcabile prin faptul că mecanismul intern era
foarte diferit de cel a unui DSLR. Ca şi aspect, ele păreau a fi
modele mai mici ale serie Alpha, însă ocularul era electronic şi
oglinda din faţa senzorului nu se mişca. Nu greşim când
spunem că Sony adus pe piaţa un nou tip de aparat DSLR.
Facilităţile şi dotările oferite erau foarte atractive şi prin
amabilitatea Sony România şi Smartpoint am avut posibilitatea să
testez timp de o zi, în mai multe ipostaze, un aparat Alpha
A55.

Un DSLR mai mic

Faţă de modelul Alpha A550 din segmentul mainstream, aparatul pe
care l-am testat este cu mai bine de 20% mai mic. Acest fapt este
vizibil în mod special la nivelul gripului. El este mai îngust şi
mai scurt, dar în practică s-a dovedit destul de ergonomic, oferind
o susţinere bună. La doar 500 g, body-ul este uşor şi
împreună cu obiectivul 18-55 mm cu carcasa din plastic, întreg
ansamblul nu cântăreşte foarte mult. Latura din dreptul
gripului este acoperită cu un material cauciucat care oferă o
aderenţă bună.

Ecranul şi ocularul electronic

Ecranul rotativ de 3″ este o noutate pentru aparatele Sony
Alpha. El are o mobilitate mult mai mare decât cele rabatabile pe
verticală, cum ar fi cele întâlnite la seria NEX.
Cu o rezoluţie înaltă, imaginea afişată arată foarte bine,
iar vizibilitatea în lumină naturală este bună. În plus,
ecranul poate fi protejat de zgârieturi prin fixarea cu faţa spre
aparat. Ocularul electronic Tru-Finder este unul din
componentele controversate ale lui Sony A55. Cu peste un
milion de pixeli, el are o rezoluţie foarte bună şi doar cei cu o
acuitate vizuală foarte bună pot distinge punctele.

Deşi tehnologiile folosite sunt diferite, acest ocular electronic
poate fi comparat din punct de vedere calitativ cu cel al lui
Panasonic GH1. Din
păcate, la o mişcare rapidă a aparatului, se poate observa un mic
efect de ghosting. Comparativ cu un ocular cu pentaoglindă, cel al
lui A55 este mare şi afişează 100% din cadru. De asemenea, pe el
pot fi afişate la fel de multe informaţii despre parametri ca şi pe
ecranul LCD. În ciuda faptului că imaginea este afişată cu un număr
mare de cadre pe secundă, fotografii obişnuiţi cu ocularul unui
DSLR clasic s-ar putea să nu se simtă în mediul lor.

Oglinda fixă şi focalizarea

Din punct de vedere al construcţiei aparatului, focalizarea ar
trebui să fie la fel de rapidă ca la un DSLR obişnuit. În practică,
lucrurile nu stau chiar aşa. Focalizarea în 15 puncte este
într-adevăr mai rapidă decât la aparatele Micro Four Thirds şi
similare, însă în unele cazuri am simţit-o mai lentă decât la unele
DSLR-uri mai ieftine. De vină ar putea să fie faptul că la
senzorul de focalizare ajunge doar 30% din lumină. Pentru că
aparatul se laudă cu fotografiere în rafală cu 10 fps, am încercat
să surprindem subiecţi în mişcare rapidă. Din nefericire, numărul
imaginilor clare obţinute cu focalizarea corectă a fost destul de
limitat. Cele 15 puncte de focus nu par să fie de-ajuns pentru
urmărirea foarte precisă a subiectului. După o serie de 8-9 cadre,
trase în modul menţionat mai sus, aparatul stă ceva timp ca să
scrie pe card.

Calitatea imaginii

Datorită timpului limitat în care am avut la dispoziţie
Sony SLT A55 nu am putut testa toate aspectele care ţin de
calitatea imaginii. Pot spune doar că zgomotul de imagine
începe să fie uşor vizibil doar de la ISO 800. Detaliile încă sunt
destul de vizibile la ISO 1600, dar sunt afectate semnificativ la
ISO 3200. Deşi nu am o imagine care să evidenţieze aceasta,
aparatul dispune de o funcţie Multi-shot NR foarte eficientă. Fără
a avea neapărat nevoie de un trepied, A55 poate realiza 6 cadre
succesive folosind o valoare ISO mare, pe care apoi le compune
într-o singură imagine cu zgomot mult mai scăzut.

Filmare la rezoluţie full HD

Butonul dedicat pentru filmare se află la îndemână, iar Sony
Alpha A55 poate filma la rezoluţie full HD cu compresie AVCHD.
La calitate maximă, un minut de filmare ocupă aproximativ
100 MB pe card. Calitatea imaginilor este bună, iar
sistemul de stabilizare optică SteadyShot reuşeşte să se descurce
onorabil. Dacă filmaţi persoane în interior, este recomandată
activarea modului de recunoaştere a feţelor. În clipul de mai jos
l-am avut dezactivat şi focalizarea a fost puţin haotică. Pentru
clipul cu motoare am folosit un alt obiectiv decât cel din kit, cu
plajă focală 18-250 mm.

La filmarea cu Sony Alpha SLT A55, folosind obiectivul din kit, am
fost dezamăgit de mecanismul puţin cam rigid al acestuia.
Pentru clipul filmat în interior am încercat să acţionez
foarte fin inelul de zoom, însă tot am avut impresia că trec prin
nişte paşi intermediari. Experienţa cu obiectivul 18-250
mm a fost total diferită, însă şi preţul acestuia este în altă
ligă. Am mai observat că zgomotul mecanismului de focalizare din
obiectiv este preluat uneori de microfoanele aparatului, deşi
acestea sunt poziţionate de o parte şi de alta a ocularului
electronic. Cei care nu sunt mulţumiţi de calitatea sunetului pot
conecta un microfon extern.

Alte aspecte

Bateria folosită de Sony Alpha SLT A55 şi A33 este identică cu
cea de la seria NEX. În funcţie de cât de mult folosiţi ocularul
electronic sau ecranul LCD, autonomia specificată variază între 330
şi 380 de poze. Cu două baterii încărcate am reuşit să trag
peste 800 de cadre fără a folosi blitzul şi să înregistrez 15
clipuri scurte. Cei care doresc să afişeze imaginile pe un
LCD TV au la dispoziţie o mufă HDMI de tip C. Aparatul acceptă atât
carduri MemoryStick de capacităţi mari, cât şi carduri
SD/SDHC/SDXC.

Precizia balansului de alb automat este bună în exterior, dar cu
mici probleme în lumina din interior. Chiar şi aşa, Sony A55 oferă
mai multe niveluri de setări pentru fiecare tip de lumină
artificială, precum şi setări manuale. Blitzul încorporat se ridică
destul de mult deasupra aparatului, însă eficienţa sa este
limitată. Funcţiile de panoramă sau panoramă 3D sunt disponibile
pentru A55 şi A33 şi trebuie să recunosc faptul că procesorul de
imagine reuşeşte să compună foarte bine fotografiile realizate în
rafală.

Concluzii preliminare

Nu putem să dăm un verdict după doar o zi, fie ea şi
lungă, de lucru cu Sony Alpha SLT A55. Impresia pe care a lăsat-o
este că am avut de-a face cu un aparat cu multe puncte forte, dar
şi cu mici probleme. El ar putea să fie atractiv celor
care vor să treacă de la un DSLR entry level la un aparat mai
performant şi cu mai multe dotări. De asemenea, cei care au deja un
DSLR Sony de top ar putea achiziţiona acest aparat pe post de
cameră secundară. Compatibilitatea cu mare majoritate a
obiectivelor Sony/Minolta este un mare plus, în comparaţie cu
aparatele NEX care au nevoie de un adaptor. Aşteptăm un Sony A55
pentru un test mai amplu şi concluzii finale.