Naziştii au filmat în 3D olimpiada din 1936?

Se pare că tehnologia camerelor video 3D a debutat mult
mai devreme decât am fi crezut, iar cei care au pionierat
filmele 3D stereoscopice au avut cu totul alte motivaţii decât o
dorinţă pentru divertisment de calitate.

Prima cameră video stereoscopică a fost concepută de
nazişti şi folosită pentru a înregistra în detaliu atleţii
participanţi la jocurile olimpice din 1936, punând
accentul pe momentul în care aceştia treceau linia de final.
Startul înregistrării era declanşat de focul tras la începerea
fiecărei competiţii, iar filmul înregistrării putea fi
developat în maxim 7 minute, astfel încât arbitrii
să aibă la dispoziţie o modalitate sigură pentru determinarea
câştigătorilor.

Phillippe Mora, cineastul care a scos la iveală folosirea

camerelor video 3D de către nazişti, a descoperit că acestea au
continuat să fie folosite şi în afara jocurilor olimpice, pentru
crearea unor filme de propagandă capabile să influenţeze audienţa
într-un mod mai categoric decât cele clasice.

Deşi filmele 3D moderne sunt create pentru un scop mai puţin
diabolic – maximizarea profitului financiar pentru casele de
producţie, efectul acestora asupra psihicului uman rămâne la fel de
puternic. Un excelent exemplu în acest sens este filmul
Avatar, a cărui poveste extrem de credibilă în
ochii unora dintre spectatori, a lăsat în urmă
o avalanşă de cazuri de depresie şi chiar sinucideri.