Cei care folosesc frecvent conexiunea wireless la Internet s-au
confruntat mai devreme sau mai târziu cu limitările ei. Eliminarea
firelor se plăteşte cu o viteză semnificativ mai redusă, ce depinde
de distanţa până la router şi deconectări ocazionale. Încercaţi
numai să transferaţi mai mulţi GB de date prin reţeaua wireless cu
standardele 802.11b/g. Veţi avea mult de aşteptat. Despre
standardul 802.11n se vorbeşte de
mai mulţi ani şi în ultimul timp au apărut multe dispozitive
compatibile, însă cu Draft N, versiunea preliminară a standardului.
Cea finală a fost aprobată săptămâna trecută.
802.11n diferă de celelalte standarde wireless prin faptul că
foloseşte tehnologia MIMO (multiple-input multiple-output). Aceasta
se traduce prin folosirea simultană a
mai multor antene. Teoretic, rata de transfer de date
poate varia între 54 şi 600 Mbit/s. În practică se pot atinge 450
Mbit/s, însă aceasta este transmisia brută, cea efectivă fiind
limitată la 130 Mbit/s. Cei care folosesc router-e cu mai
multe antene şi adaptoare 802.11n de ultimă generaţie pot
atinge viteze de transfer mai mari de 10 MB/s, comparabile
cu cele dintr-o reţea prin cablu. Un alt avantaj efectiv al
standardului nou-aprobat este raza de acoperire mai mare.