Kingston SSDNow V de 40 GB – un SSD ieftin, doar pentru sistemul de operare

Va mai trece un timp până harddisk-urile SSD vor ajunge
atractive pentru utilizatorul de rând.
Preţul lor mare şi
capacităţile reduse îi sperie pe mulţi, mai ales în această
perioadă de criză economică. Nu mai vorbim de faptul că o parte din
cei care se consideră interesaţi de IT nu prea ştiu bine cu ce se
mănâncă un SSD. Kingston este
bine reprezentat pe piaţa locală în acest segment şi unul din
produsele lor care şi-ar putea găsi uşor loc în sistemele obişnuite
este SSDNow V de 40 GB. Avantajele sale principale sunt
preţul atractiv şi controller-ul Intel.

De ce doar 40 GB?

SSD-ul nu a fost gândit să fie singurul HDD din calculator.
El este considerat de producător un Desktop Upgrade Kit şi
cam aceasta ar fi singura justificare pentru capacitatea
redusă. Utilizatorii care doresc o viteză de lucru sporită
în sistemul de operare sau cei care se lovesc de timpi lungi de
încărcare în jocuri s-ar putea să fie foarte interesaţi de
performanţele oferite de memoria flash şi controller-ul de la
Intel. Timpii de acces de 10 ori mai mici decât la HDD obişnuit se
vor face simţiţi în multe aplicaţii. 40 GB sunt suficienţi pentru
Windows Vista sau 7, câteva aplicaţii şi eventual un joc. În plus,
nu veţi mai avea nevoie de spaţiu pentru swap. Vom explica mai
târziu de ce.

Aspectul nu este de neglijat

Deşi va sta cel mai probabil într-o unitate centrală, fără să
poată fi uşor admirat, SSD-ul V-Series de la Kingston are o carcasă
metalică aspectuoasă. El vine în format de 2.5″, specific
laptopurilor, însă utilizarea lui în ele nu este justificată decât
dacă aveţi două sloturi pentru HDD. În pachet sunt incluse două
suporturi metalice care se potrivesc cu bay-urile de 3.5″ dintr-o
carcasă de PC, precum şi cablurile de alimentare şi SATA.

Specificaţii

• Capacitate: 40 GB; 37,1 GB utilizabili
• Viteză citire: 170 MB/s
• Viteză scriere: 40 MB/s
• Scor PCMark Vantage HDD: 13.864
• Consum: 0,15 W accesat; 0,06 W sleep
• Durata de viaţă medie: 1.000.000 ore

Câteva informaţii interesante legate de
SSD-uri

SSD-urile reprezintă poate cel mai important upgrade adus
unităţilor de stocare interne de la inventarea lor. O componentă
principală a PC-ului a fost reconstruită într-un mod diferit,
înlăturând o parte din dezavantajele stocării pe platane şi
îmbunătăţind performanţa. Din păcate, SSD-urile sunt bazate pe
memorii flash şi vin cu aceleaşi slăbiciuni. Mai precis, numărul de
scrieri ale unei celule de memorie este limitat la 100.000 pentru
chip-urile SLC şi 10.000 pentru cele MLC, iar scrierea aleatorie a
informaţiei poate fi problematică. În încercarea de a desluşi
secretele discurilor SSD am descoperit o serie de articole pe
Anandtech.com,
semnate chiar de creatorul
site-ului. Cei care se gândesc serios să achiziţioneze
o astfel de unitate de stocare ar face bine să le
studieze.

Înainte de-a analiza aceste aspecte mai puţin mediatizate ale
SSD-urile, să reamintim cititorilor de ce stocarea pe memorie flash
este avantajoasă. Începem cu faptul că un SSD nu are componente în
mişcare, aşa că este rezistent la şocuri. Apoi, timpul de acces al
informaţiei este cu mult mai mic decât la un HDD. Aceasta se
traduce în timpi mai mici de încărcare a aplicaţiilor. Viteza de
transfer a datelor, în ambele direcţii, este în general mai mare,
la SSD-uri decât la HDD-uri cu platane. Sunt şi unele excepţii, aşa
cum vom vedea în cazul de faţă, dar modelele de top ating limitarea
impusă de interfaţa SATA cu 300 Gbps.

Din testele amintite mai sus reiese foarte clar că toate
SSD-urile suferă într-o măsură mai mare sau mai mică de o degradare
în timp a performanţelor. După instalarea sistemului
de operare, toate aplicaţiilor se vor deschide repede, iar testele
de viteză şi cele sintetice vor avea rezultate foarte bune.
Repetarea lor după o lună de utilizare obişnuită zilnică va veni ca
o surpriză mai puţin plăcută pentru utilizatori. Explicaţia
este puţin mai complicată şi este legată de structura internă a
dispozitivului şi de felul în care informaţia este scrisă şi
rescrisă pe harddisk.

O celulă de memorie flash poate stoca unul sau doi biţi.
Celulele sunt grupate în pagini, acestea fiind cele mai mici
structuri de memorie ce pot fi scrise sau citite într-un SSD. La
ora actuală paginile au 4 KB. Ele sunt grupate la rândul lor în
blocuri de câte 128 de pagini, fiecare bloc de memorie având 512
KB. Atunci când paginile sunt goale, ele pot fi scrise sau citite
individual fără probleme. Din nefericire, pentru rescrierea unei
pagini care a fost scrisă o dată, trebuie şters şi rescris întreg
blocul de memorie. Trebuie menţionat că la ştergerea informaţiei,
paginile sau blocurile care le conţin nu sunt accesate. Sunt şterse
doar adresele din FAT.

Pentru scrierea unui fişier de 4 KB sunt cautate pagini libere,
care nu au fost scrise niciodată. Când acestea nu se mai pot găsi
şi în timp ele vor deveni din ce în ce mai rare, controller-ul de
memorie trebuie să caute un bloc cu pagini care nu mai sunt
necesare (informaţii care au fost ştese), să copieze într-o memorie
cache informaţia din acel bloc, să pună într-o pagină cu informaţie
inutilă fişierul nostru şi apoi să rescrie blocul de memorie. Sunt
4-5 paşi pentru o simplă comandă de scriere, pe care un HDD cu
platane o rezolva dintr-o singură mişcare.

Există însă speranţă pentru această problemă şi ea se numeşte
comanda TRIM. Implementată de Windows 7 sau de firmware-ul
SSD-ului, ea va avea grijă ca între două scrieri sau accesări ale
memoriei să reseteze paginile şterse, prin aceeaşi metodă de
copiere în cache şi rescriere. Această soluţie nu elimină total
problema degradării performanţei, însă o alina simţitor. Vitezele
de scriere şi citire ale SSD-urilor pot lua ochii multor
utilizatori, însă în performanţele din primele zile se vor reduce
puţin în timp. SSD-ul tot va rămâne o alternativă viabilă şi
semnficativ mai rapidă faţă de HDD, însă doar pentru sistemul de
operare şi aplicaţii. Descărcarea torrent-elor va trebui să se facă
în continuare tot pe platane magnetice.

Soluţia Kingston, cu controller Intel

Controller-ele Intel s-au dovedit a fi cele mai bune de pe
piaţă, iar cei care-şi doresc cele mai performante SSD-uri de pe
piaţă, trebuie să le caute în seriile de top SSDNow E şi M. Seria V
este destinată utilizatorilor de rând şi vine cu un preţ accesibil,
dar şi performanţe brute ceva mai reduse. Vitezele de
scriere şi citire specificate sunt de 40 MB/s şi respectiv 170
MB/s. În practică am obţinut cu 5 MB/s în plus în unele
cazuri. Performanţele menţionate sunt însă pentru accesări
secvenţiale ale memoriei. Poate că unii dintre voi vor arăta cu
degetul la viteza mică de scriere a SSD-ului. Dacă dispozitivul va
fi folosit exclusiv pentru sistemul de operare, aşa cum este şi
menţionat pe site-ul producătorului, ea este suficientă.

Pentru testul comparativ am folosit un HDD obişnuit de 80 GB cu
8 MB de memorie buffer. Ca să testăm comportamentul în cazul
lucrului cu multe fişiere mici am arhivat şi dezarhivat directorul
I386 din kit-ul de instalare al Windows-ului. Nu mică ne-a fost
mirarea să descoperim că timpii au fost aproape identici, cu o
diferenţă prea mică pentru a fi menţionată. Acesta a fost însă
singurul test real mai puţin concludent. În rest, SSD-ul s-a situat
deasupra harddisk-ului cu platane.

Instalarea sistemului de operare Windows 7 de pe disc optic a
durat 16 minute cu SSD-ul Kingston şi cu 3 minute mai mult cu
celălalt HDD. Încărcarea sistemului de operare, imediat după
instalare, a durat 29 s cu SSD-ul şi 39 s cu HDD-ul. Am cronometrat
instalarea şi încărcarea aplicaţiei Adobe Photoshop CS4. Timpii au
fost de 4 min 30 s şi 5 min 10 s, respectiv 6 s şi 8 s, în favoarea
SSD-ului. Trebuie spus că producătorul recomandă dezactivarea
memoriei swap şi a indexării harddisk-ului la folosirea lui SSDNow
V pentru a-i lungi durata de viaţă. Nu am sesizat nicio
scădere a vitezei de lucru în Windows după eliminarea swap-ului,
deşi sistemul pe care am rulat testul era dotat cu doar 2 GB de
memorie RAM.

Concluzii

Deşi am rămas cu câteva lămuriri şi neclarităţi în urma
articolelor citite despre SSD-uri în general, aceasta nu m-a
impiedicat să fiu mulţumit de performanţa oferită de Kingston
SSDNow V în lucrul de zi cu zi. Încărcarea mai rapidă a
aplicaţiilor, pornirea mai rapidă a sistemului de operare,
eliminarea swap-ului şi rularea fără probleme cu doar 2 GB RAM au
fost prea palpabile pentru a mă mai gândi la degradarea în timp a
performanţei. Ea probabil că va veni, însă cu TRIM şi
inventivitatea programatorilor de controller-e, problemele vor fi
cel mai probabil reduse foarte mult.

Se merită să cumperi un SSD Kingston de 40 GB cu 400 de lei? Da,
însă numai dacă simţi nevoia ca lucrurile să se mişte mai repede în
sistemul de operare şi eventual la rularea unui joc preferat.
Altfel, un HDD de 1,5 TB la aceeaşi bani va fi excelent pentru
stocarea filmelor, pozelor şi a muzicii preferate. Există şi
posibilitatea achiziţionării unui
WD VelociRaptor cu 10.000 RPM de 74 GB, însă timpii de acces şi
viteza de citire tot sunt în avantajul SSD-ului. Şi nu în ultimul
rând, cu un Kingston SSDNow V în carcasa PC-ului de pe birou, nu se
mai auzeau greieraşii la fiecare accesare a harddisk-ului, un alt
avantaj palpabil am memoriei flash.

Plusuri şi minusuri:

[+] excelent
pentru sistemul de operare
[+]
preţ accesibil pentru un SSD cu controller Intel
[+]
silenţios şi rezistent la şocuri
[-]
încă nu este îndeajuns de ieftin pentru utilizatorul de rând
[-]
posibilă degradare în timp a performanţei