Diabetul zaharat este o afecțiune metabolică cronică ce se caracterizează prin niveluri ridicate de glucoză în sânge, fie din cauza unui deficit de insulină, fie din cauza unei rezistențe a organismului la insulină. Diagnosticul precoce al diabetului este esențial pentru prevenirea complicațiilor severe, cum ar fi bolile cardiovasculare, neuropatia, retinopatia și insuficiența renală. Testele de diagnosticare sunt fundamentale pentru identificarea precoce a acestei afecțiuni și pentru stabilirea unui plan adecvat de tratament. În continuare, vom explora cele mai comune teste utilizate pentru diagnosticarea diabetului zaharat.
Unul dintre cele mai simple și rapide teste utilizate pentru diagnosticul diabetului zaharat este măsurarea glicemiei a jeun (dimineața, pe nemâncate), cunoscut și sub denumirea de glicemie plasmatică (serică). Acest test presupune măsurarea nivelului de glucoză din sânge după o perioadă de 8 ore de post.
Pentru a efectua testul, pacientul trebuie să nu mănânce nimic timp de cel puțin 8 ore înainte de a se prezenta la laborator. De obicei, testul se face dimineața, iar persoana va fi invitată să doneze o probă de sânge dintr-o venă sau dintr-un deget, în funcție de tipul de test. Proba de sânge este trimisă într-un laborator pentru analiza glicemiei.
Această metodă este simplă și rapidă și reprezintă un prim pas important în diagnosticarea diabetului zaharat.
Testul de toleranță la glucoză (TTG) este un alt test utilizat frecvent pentru a diagnostica diabetul zaharat, în special în cazurile în care glicemia serică este aproape de pragul diagnostic. Acesta măsoară modul în care organismul răspunde la o cantitate mare de glucoză administrată oral și poate fi modul cum îți dai seama dacă ești rezistent la insulină.
Testul începe prin măsurarea glicemiei a jeun, iar după ce sângele este prelevat, pacientul va bea o soluție concentrată de glucoză, de obicei 75 de grame de glucoză dizolvată în apă. După ingerarea soluției, pacientul va fi monitorizat și va trebui să rămână în laborator pentru a permite măsurarea glicemiei la intervale regulate, de obicei la 1 oră și 2 ore după administrarea glucozei.
Acest test este mai complex decât glicemia a jeun, dar este util pentru a evalua capacitatea organismului de a gestiona glucoza, fiind recomandat mai ales în cazul pacienților cu risc crescut de diabet zaharat. Se recomandă să fie efectuat în asociere cu determinarea indicelui HOMA.
Testul hemoglobinei glicozilate (HbA1c) este un test de sânge care reflectă media nivelului de glucoză din sânge pe o perioadă de 2-3 luni. Acesta este folosit atât pentru diagnosticarea diabetului zaharat, cât și pentru monitorizarea eficienței tratamentului în cazurile deja diagnosticate.
Testul HbA1c presupune recoltarea unei probe de sânge, de obicei dintr-o venă, iar rezultatul este obținut prin analiza nivelului de glucoză legat de hemoglobină, proteina din globulele roșii care transportă oxigenul. Nu este necesar să ții post pentru a face acest test, ceea ce îl face mai convenabil decât alte investigații.
Testul HbA1c este un test de referință pentru diagnosticul diabetului zaharat și pentru monitorizarea controlului glicemic pe termen lung, fiind mai puțin influențat de fluctuațiile zilnice ale glicemiei.
Diagnosticarea diabetului zaharat este un proces esențial pentru prevenirea și gestionarea acestei afecțiuni cronice. Cele mai comune teste de diagnostic includ glicemia a jeun, testul de toleranță la glucoză și testul hemoglobinei glicozilate. Fiecare dintre aceste teste are rolul său specific și poate fi utilizat pentru a diagnostica diabetul în diferite etape ale bolii. Este important să discuți cu medicul tău despre care dintre aceste teste sunt cele mai potrivite pentru tine, în funcție de istoricul tău medical și de riscurile individuale. O diagnosticare timpurie și un tratament adecvat pot contribui semnificativ la prevenirea complicațiilor diabetului și la îmbunătățirea calității vieții pacientului.